Blogara pentru Luca?

De cand cu sarcina si apoi cu copilul am scris pe blog numai despre Luca. Si am impresia ca blogul e plictisitor cu atata infuzie de hormoni, care mai de care lauzi. Asa ca m-am gandit sa ii fac si infantului un blog despre vremurile lui, cu ce face, ce zice, dc ragaie, dc face caca si variatiuni pe teme bebelusesti. Ce ziceti? Sa ma "separ" de el? Sa il facem blogger de mic? Ma gandesc sa fie un blog unde sa scriem amandoi parintii, ca sa aiba copilul diferite perspective de buna crestere, numa ca nu- s foarte convinsa. Voi ce ziceti?
Delia Grigoroiu

15 saptamani

Desi poza de jos e facuta fix la 6 saptamani de Luca, nu ma pot abtine sa nu o public pentru ca atunci a fost momentul din care am putut sa afirm ca viata mea nu e chiar un haos. Imi trecusera ragadele, alaptatul nu mai era dureros, copilul crestea bine si isi construia rutine zilnice de somn. Cu noaptea stam in continuare prost si nu avem program clar de somn si alaptat, totul se face la cerere.
Pentru mine piatra de hotar a fost reprezentata de implinirea celor 6 saptamani, ce a fost inainte a fost cosmar! Bine ca am ajuns la aproape 3 luni jumate, avem acum un copil care chiraie si se joaca toata ziua, curios din cale- afara de nu mai vrea sa stea la orizontala, ci doar sus sau in fundulet, sprijinit, sa vada lumea, care a descoperit ca poate sa se impinga in picioare si sa se rastoarne de pe burta intr- o parte si pe care tre sa il pazim ca acus sare din scoica sau carut.
Da, am evoluat si la capitolul carut, mai sta cand are chef, rar adoarme in el, asa incat tot in marsupi ne e baza.
Intre timp, ne pregatim si de botez pe care il facem in familie, la biserica din Pietrosita, acolo unde a fost botezat taticul lui:).

Asa se mananca cartea, baieti!

Cine detine controlul?

Luca, intr-un cat nap pe canapea! Week-end placut, noi ne ducem acu la terasa si maine pe Matasari:). Voi?

Plansul lui Luca

Stau langa el si ii pazesc somnul, abia l-am adormit in marsupi, l-am dat jos cu frica sa nu se trezeasca de la zgomotul facut de velcro, l-am pus pe pat si l-am mufat rapid ca sa nu trezeasca. A dormit cateva minute asa, dupa care l-am intors usor sa nu se trezeasca. Acu mai stau langa el caci e sotul la dus si dc as iesi din camera s-ar trezi rapid. Nu vreau sa se trezeasca inca pentru ca inca n-a dormit suficient. Daca nu doarme bine, plange. Si atunci prefer sa stau cu el cat timp doarme. Stiu ca procedez prost, dar nu mai suport plansetele. Luca al nostru plange. Nu stiu daca mai putin sau mai mult decat alti bebelusi de 3 luni, stiu doar ca poate sa planga tare si apasat. Luca plange diferit in situatii diferite. Mai nou are un " ieieeiii" pe care il scoate cand pica de somn iar tac-su isi pierde vocea de la cantat ca sa il adoarma. Plansul cu " ahhhhhaaaaa" e cel insotit de lacrimi si e cel mai nervos. Plansul cu " iiiaaaiiiiaaai" e de foame iar cel de sperietura e cel cu " aiiiiiaaaaaaaaaaiiiiii".
Acum doarme, sotul a terminat dusul, pot iesi din camera, copilul mai are de dormit inca o ora dupa care urmeaza o alta ora in care o sa fie vesel si jucaus, urmand o jumate de ora de plans.

Copilul atomic

Sunt invaluita de emotii si stari dintre cele mai extreme, toate provocate de copilul asta mic care ne incearca zilnic. Eh, mai mult pe mine, eu stau cu el si mie vrea sa imi demonstreze chestii. Sau mi se pare de la oboseala!!?? Stiu doar ca niciodata n-am trecut cu viteza supersonicului de la furie, dragoste, nervozitate, indragosteala, plans, somn.
Abia acu simt ca am nascut, e greu cu un copil care ne seamana, dar e al naibii de provocator si frumos. Bine am venit in lumea maternitatii, unde nicio clipa nu e clipa de dinainte, nicio noapte nu mai e ce-a fost, niciun cuplu nu-i acelasi. Pe langa starile mamoase conflictuale de genul " il las sa urle?" sau " in brate ca asa doarme cel mai bine", exista si reversul, cealalta eu, sotia, care se bucura de casnicie mai rar dar mai intens.

Rutina de seara

Sunt fotografii de acum doua saptamani, dar merita publicate pentru ca sunt primele plonjari pe burtica ale lui Luca si ipostaze de la masajul de seara. Constatam ca degeaba ai fotograf in casa, ca tot rar fotografiem copilul. Tre sa ne mobilizam si sa ii facem macar o data pe saptamana poze faine, nu ca ale mele luate cu telefonul.

Joaca

La 11 saptamani

Viata ni se pare mai buna, mai linistita si mai tihnita fata de acum o luna. Chiar si cu zile in care Luca plange de ne pune creierii pe bigudiuri, pot spune cu mana pe inima ca ne merge bine. Creste frumos, atat fizic cat si psiho-emotional. Chiuie, canta, gangureste, ne striga, se bucura, si asta nu numai cand ne vede pe noi, parintii cei iresponsabili, ci raspunde/comunica cu oricine care ii vorbeste si ii zambeste, de unde am tras concluzia ca e un copil sociabil. Mai mult, de o saptamana jumate recunoaste jucariile si le zambeste cand le vede, tipa de bucurie la catelusul vorbitor de la Fisher Price care ne innebuneste de cap pe noi, cei mari, dar care l-a cucerit pe copil asaaaa de tare incat sta cu el de vorba cate o jumate de ora legata.
Are si o carticica fosnitoare preferata pe care o rasfoieste si o morfoleste cat sta in bucatarie in scoica, cat sa apuc si eu sa mananc si sa pun de-un blid de mancare.
Si-a descoperit manutele si se joaca cu ele, este incantat ca poate sa isi bage degetele in gura atunci cand e fericit si pumnisorii atunci cand ii este somn. Suntem bine, all in all, mai plange, dar asta cand ii e prea somn si nu se poate calma singur. Incerc pe cat pot sa ii creez rutine de genul: iesit afara dimineata in marsupi si adormit rapid, cu un ciclu de somn de 2 ore jumate, apoi joaca in patutul lui, un pic in scoica si apoi iar somn de dupa-amiaza in patul mare, cu mine, tot cam 2 ore. Seara, cand vine tati, ne mai jucam, mai atipim un pic pana la baie, de regula tot afara si tot in marsupi, si apoi baia de seara, cu masaj si adormit la san sau in bratele tatalui. Suntem multumiti ca dupa ce adoarme in punem in pat si nu se mai trezeste imediat sa ma caute asa cum o facea pana acu cateva zile, asa incat suntem si noi liberi macar 2 ore pe seara sa stam cu cracii in sus.
Referitor la rutine, mai am de lucru la a-l invata sa adoarma ziua singur in patut, stiu ca se poate ca a reusit soacra-mea, asa ca nu ma las:). Si ca bonus, copilul ne-a lasat aseara sa mergem la concert la Roxette, el a ramas cu bunicii care s-au descurcat de minune, adormindu-l si calmandu-l asa cum nici nu nu suntem mereu in stare, asa ca dupa iesirea de aseara, vedem si noi viata cu niste ochi mai relaxati.
Incerc sa pun si niste filmulete cu el chiuind si jucandu-se cu catelul, sper sa ma lase blogspot-ul.

Bostanelul

Sau numele de alint al lui Luca cel de 9 saptamani, pufos cat un bostanel si care cumva a vrut sa fenteze vaccinul de 2 luni. Cum raceala mi s-a parut ca nu-i trecuse fiind invadati de rauri de mucisori, am zis sa mai amanam, dar doar pana luni.
La raportul medical de 2 luni am inregistrat un copil de 6 kg si 62 de cm lungime care, daca va mai creste in ritmul asta, sigur ma va lasa lata de spate.