Alaptatul la 1 an si 9 luni

Acum cateva saptamani am postat aceasta fotografie pe pagina mea de facebook unde am primit complimente, deh, ca doar n-o sa zici omului in casa lui ca e urat, diform sau rupt de oboseala. Nu se cade! Ce sta in spatele pozei e alt mesaj: nu mai pot! Nu mai pot sa alaptez zi de zi, mai ales din 10 in 10 minute intre 12 si 2 sau dupa 5 dimineata nonstop, sa il adorm ziua la san si sa stau langa el paralizata, ca acum, ca sa nu se trezeasca, sa dureze enorm seara sa il adorm, tot eu, doar eu, la san.
Oboseala acumulata m-a facut ca in ultimele doua nopti sa fug din patul in care cosleepuim cu totii si sa ma refugiez pe canapeaua incomoda din sufragerie, invelita, ca hotul, cu haine din cuier.
Nu e vina copilului, saracutul, e cu atat mai incrancenat sa suga cu atat mai mult cu cat eu ii povestesc despre cum noi o sa o rarim, sau cum apiti o sa plece, sau cum o fetita a plans mult cand mama ei nu i-a mai dat sa suga, dar acum e ok si foarte fericita.
Imi dau seama ca alaptatul prelungit, dincolo de miile de avantaje, are si capcanele lui. Cum sa convingi un copil sub doi ani sa nu mai suga cand laptele e siguranta lui, e ritualul de somn, de linistire, de dragoste?
In saptamana cu pricina pozei, am avut zilnic conversatii despre intarcare asumata de amandoi, povesti despre jucarii care nu mai sug, despre copii care sufera dupa titi dar care sunt fericiti si fara. Am facut jocuri inspirate de playfull parenting-ul Otiliei Mantelers, ziua parea sa inteleaga si sa o rarim cu suptul, noaptea era cosmar: urla, tipa prin somn: Gataaaa, nu apiti, m-am inmuiat si am renuntat.
Tot nu reuseam sa ma odihnesc.
Am ajuns, dintr-o sustinatoare a alaptatului, intr-una sceptica si cu sfaturi care au cuvantul compromis in ele. Am ajuns sa ma urasc ca nu am stiut unde sa pun frana, ca nu am invatat copilul sa adoarma si altfel cand imi dadea semne ca se poate si fara san, am ajuns sa fiu in fiecare saptamana bolnava: ba indigestii, ba dezechilibre hormonale, desi analizele sunt perfecte.
Mi-e foarte greu pentru ca nu pot sa ma odihnesc ca un om normal, ca la orice foiala in pat ma simte si ma suge. Mi-e ciuda dar le si admir pe acele femei dragi din viata mea care alapteaza mult si care declara cu seninatate ca ele nu stiu cand se trezesc noaptea sugatorii de serviciu.
Si mi-e ciuda cel mai tare ca am sentimente contradictorii legate de alaptarea unui alt copil, daca va mai fi cazul, asta mi se pare oribil.
Sper sa nu creez polemicile nesfarsite legate de acest subiect, nu fac parte din nicio tabara si nu vreau sa primesc sfaturi de genul : Mai rezista putin, o sa se intarce singur!
Din pacate nu cred asta si nici nu ma vad de cursa lunga.
Dincolo de asta, imi place poza:).

Noi, pe timp de iarna

Ce facem in casa atata amar de vreme? Construim, pictam, ne dam cu moto, da, da, chiar si eu, mancam carnati, ne stropim cu apa, iar coloram, facem biscuiti si ar face orice ca sa nu iasa afara la frig. Asa ca inventivitatea e la noi acasa. Daca mai aveti idei de activitati in casa, scrieti-ne pe adresa redactiei.

Talcioc Urban pentru Matei

Noi nu stam, noi talciocarim! Cam asta o sa facem in urmatoarea luna, ca vorba aia, daca tot am terminat cu filmarile din sezonul doi al emisiunii "Totul despre mame", si am somat vreo doua saptamani, am zis sa reinvoc adrenalina si sa mai fac ceva treaba. Asadar, pe 1 decembrie, in zi mare si pur romaneasca noi mergem dis de dimineata sa vedem parada si la 10 deschidem o noua sesiune de talciocarit pentru Matei. Dar, inainte de asta, adica sambata, pe 24 noiembrie, o sa particip impreuna cu Bogdana la Bazarul de Craciun de la Gradinita Waldorf Cristofori, aici gasiti mai multe detalii de inscriere si participare.

Ssst, mai urmeaza un Talcioc Urban pe 15 decembrie, e unul special, o sa vedeti de ce! Pfuiii, cata treaba:)!

On my way to 30ies

Lista aniversara

De ziua mea de anul asta imi doresc multe, fac si io o varsta si am de gand sa ma rasfat dupa un an juma de stat pe tusa. Vreau niste cosmetice MAC, niste cizme Hunter, un vopsit si un tratament cosmetic, o geanta sau doua, niste cercei de argint si niste carti. Astea is chestii pe care mi le voi cumpara eu, nu stresez pe nimeni cu fitoseniile mele.
Insa ce vreau de la cei din jur ar fi asa: un somn de dimineata macar pan la 9, un somn de pranz de macar o ora fara sa fiu calarita de copil, o noapte intreaga de somn. Pentru toate astea tre sa negociez cu bunicii:).
Acus fac 30, abia astept, din pacate e primul an fara ca tata sa ma sune.
Dar beau o bere si pentru el, din aia cu ghimbir, ca aia ii placea in ultima vreme.

Ubec mama!

Cam asta e noul refren de cateva zile iar eu ma topesc de mandrie si de dragoste. Ma iubeste si acum verbalizeaza de fiecare data cand se opreste din joaca si treaba lui, se lipeste de mine, ma pupa si imi declara:
Ubec mama, ubec titi!
Credit foto: Alexandra Dinca
Fotografiidefamilie.ro

Jobul ideal

Din iulie sunt full-time mama lui Luca si part-time lucrez la site, part-time la emisiunea cu acelasi nume, "Totul despre mame", unde fac documentare si ceva munca de platou. Asadar, am doua joburi full-time, asa ca nu ma plang deloc, sunt o albinuta harnicuta, cu o mana il spal pe Luca la fund si cu alta vb la telefon incercand sa aduc oameni faini in emisiune.
Viata mea e un rollercoaster de 3 luni, vine sotul acasa la 5, la 6 predau copilul si ma apuc de scris, la 9 il culc, mai prestez pan pe la11, 12, in serile bune, daca nu esuez de somn langa copil.
Dar nu ma plang pentru ca este fix jobul ideal: stau acasa cu Luca si lucrez printre picaturi si fac ceea ce am vrut mereu: productie tv.
Deci, da, se poate, cu mult stres, cu alergatura, cu ochii pe ceas, cu rugaminti din partea copilului : mamaaa, nuu tepon, chide, chide! Adica, sa inchid naibii telefonul si sa ma joc cu el;).
Daca nu ati prins ieri prima emisiune pe Prima Tv, de la 8.20 si 15.20 in reluare, iata mai jos si versiunea on-line, si va jur, se munceste mult la ce se vede, iar pentru reclamatii legate de invitatii, mie sa imi scrieti:).
http://totuldespremame.ro/video/coltul-specialistului/cezariana-electiva

De inceput de toamna

Dar de fapt cu gandul la Craciun caci noul refren al lui Luca suna asa:
Aduca Mocatun cadou copii!
Mai exact un tren si un escavator;)!

Luca, parerologul

Nu numai ca vorbeste, acu are si pareri, aprecieri pe marginea diferitelor subiecte si doleante care trebuie musai indeplinite pe loc.
Toate verbele sunt la persoana a doua sg, desi cand vorbeste despre el zice " tu" sau " Uca".
Zice cam asa cand vrea lapte:
" Apiti mama acum!"
" Apiti dulce, bunnn"
" Mai vei apiti"

Daca vrea ceva, tot timpul cere cu " dau mama ten( tren) paine, teapa ( ceapa) etc.

Cand vede un loc de joaca urla:
" inti Luca gioaca" ( intre).

E foarte empatic si imi povesteste cand plange vreun copil sau cand noi ne certam el striga tare " Gataaaa, mama, gataaa, binee".

Nu pot sa am vreo mica grimasa de suparare ca ma cauta din priviri speriat si intreaba; Mama, binee?

Cere de toate, repeta orice si asociaza forme si concepte.
Canta toata ziua iar refrenul preferat este " Adele, Someone like u", pe care il cere pe repeat. Urmeaza "latete" de la "Allouette, gentille allouette", apoi " slipin", de la " Are u sleeping, brother John";).

" Cum te cheama?
Uca!
Cati ani ani?
Unan?
Unde stai?
Tiiitan!"
1 an si 5 luni

In memoriam Bibi

Poate daca nu se intampla ca Bibi sa se duca la Doamne Doamne nu scriam aici despre asta. Moartea copilului de 2 ani, cel iubit de o lume intreaga m-a readus fata in fata cu moartea tatei.
Cum sa scrii pe blog ca a murit tata? Cum sa anunti asa ceva? Cum se scrie, de fapt, o asemenea stire pe care nici acum nu o pot intelege? Tata s-a dus si el mai departe acum doua saptamani si am avut norocul sau ghinionul sa fiu cu el in acel moment. Eu, mama si sormea, toate trei in jurul lui, ca Sf. Treime. Fix la asta m-am gandit in momentul acela, dupa care am inceput sa ne ocupam de "cele sfinte". Abia dupa cateva zile de la inmormantare am inceput sa tremur si sa inteleg putin cate putin ce s-a intamplat cu adevarat. Ca tata nu mai e! Ca tata nu a fost un tata perfect, nici bun, nici rau, nici bland, nici frumos, a fost Tata! Cel pe care l-am urat in adolescenta, cel care nu vroia sa ma lase sa plec la Iasi si sa stau langa casa, dar cel care facea cele mai bune ciorbe, muraturi, mamaligi, placinte, mancaruri ever! Cel cu care seman fizic cel mai tare de pe lumea asta s-a dus si io simt ca jumatate din radacini s-au dus de tot.
Si cel pentru care inca nu pot sa plang pentru ca tot din cauza lui am canalele blocate si nu pot sa le dau drumul.
Tata si Bibi s-au dus, unul pe 10 august, altul pe 20, si sper sa se intalneasca si sa vorbeasca despre mine si sa se inteleaga. Bibi a fost un inger de copil, tata un mic demon care inca ne guverneaza vietile si ne face sa ne dam seama ca toate 3 eram dependente de el.
Drum bun, copil mic, drum bun, copil mai mare!