Imagine de sfarsit de an

Cu un Luca mucios dar curios, cu noi nedormiti dar linistiti ca in cele din urma o sa-i treaca mucii cei verzi si innecaciosi ai copilului, nu prea avem chef de socializat, asa ca ma gandesc la ultima "editie sociala". E vb de Rev. Cred ca poza de mai jos rezuma cel mai bine starea cu care am incheiat anul si cu care l-am intampinat pe asta nou: chicoteala, ras pe infundate, stare de bine, relaxare si afectiune. Asa ne-am distrat noi de Revelion, un grup de 12 adulti si 8 copii, Revelion mai reusit decat multe alte petreceri de sf de an in care o lalaiam pana dimineata si o ardeam pe dansuri aiurea. Si partea funny e ca nu mi-e prea dor de party-uri nebune cu adulti cu aburi in cap.

Vrute si nevrute

Imi fac o lista cu chestii de bifat in anul asta, mai mult ca sa trag de mine si sa ma mobilizez. Statul acasa cu copilul are si minunata calitate de a te blegi, lenevi intelectual si de a trage mata de coada cand e vorba de munci cu creierul.
In speranta ca pan la sf lui 2012 imi vor reveni toate sinapsele, iata ce imi propun, dragi telespectatori:
- Sa imi gasesc proiect/proiecte/colaborari care sa imi permita sa stau si sa lucrez cu un picior de acasa, altul pe la intalniri in oras si ambele maini pe copil; de ochi nici nu mai vorbesc. Daca nu, macar un job part-time, macar pana in toamna cat sa ne descurcam decent cu banii, ca garderoba mi-e clar ca nu mi-o schimb.
- sa ma reapuc de scris
- sa ma reapuc de citit
- sa vad Londra sau ceva din Germania
- sa imi vad parintii mai des, asta insemnand calatorii mai dese la ei
- sa fac campaniile sociale pe care le am in cap de ceva vreme
- sa fac Talciocul Urban mai bun si mai social
- sa avem timp mai mult pentru noi 2
- sa merg la teatruuuu
- sa mergem amandoi seara la concerte
- sa reusesc sa il alaptez pe Luca inca un an
- sa dorm putin dar bine

Spre luna in 2012

Asta e senzatia pe care o am acum, im ultimul ceas din 2011. Ca dupa anul asta simt ca pot face orice, ca mi-au crescut niste aripi cu care pot ajunge si pe Luna, daca vreau. A fost ANUL! Cel mai bun, cel mai plin, cel mai rotund ca burta mea de gravida, cel mai frumos ca Luca, cel mai bogat precum creditul nostru pentru casa noua, cel mai amuzant precum prietenii nostri vechi si noi care ne inteleg noua stare de parintie, cel mai greu precum lunile de alaptat cu dureri si rani si cel mai cel precum viata noastra in 3. Ce sa mai cer pentru 2012, ca mi-e si jena. Vreau doar timp sa multumesc universului pentru tot ce am si sa fim sanatosi ca sa avem energie pentru de toate.
Pe maine!

Sfantul Stefan al nostru

Sa ne traiesti cu numele, Luca Stefan, si sa ne bucuri mereu asa cum o faci la doar 9 luni si 13 zile:). La multi ani!

De Craciun, fii mai bun

Nu am apucat sa facem mai nimic din ce ne-am propus, organizatoric vorbind. Salata boeuf e inca pe lista, supa si ouale umplute, asisderea, noroc cu Eliza, prietena noastra care gateste de te lingi pe dejte, ca avem deserturile gata. Sa vedem cand om reusi sa facem si curat, ca cu Luca lipit de noi nu prea reusim.
Si totusi, anul asta nu ma prea panichez. Pentru ca a fost un an scurt si foarte intens, frumos si obositor si pentru ca de 9 luni nu prea mai stim cum curge vremea decat prin ochii copilusului.
Dar anul asta a fost si un an foarte bolnavicios si cu vesti rele de care speram sa scapam si sa ne lepadam. Nu noi suntem bolnavi, ci unul dintre parintii nostri care acum spera ca va prinde Craciunul acasa, si nu intr-o rezerva de spital. La ei ne gandim zilele astea, la parintii nostri cei sanatosi si cei mai putin sanatosi, si ne dorim sa ii avem cu noi inca multe Craciunuri asa de pline si fericite ca asta, cu copil.
Craciun linistit si vesti bune sa ne aduca Mosu', asta va dorim toti 3 la unison!

Craciun in 3

De fapt, acest post este despre cum speram sa nu o luam noi razna pana de Craciun, si nu despre frumusetea sarbatorilor cu copil miscator prin casa.
In ultimele zile m-am tot abtinut sa nu-mi revars nervii creti aici si sa ma plang despre cum o mana de om iti guverneaza ziua, noapte, somnul si tihna. Pentru ca acum mi-e clar: parintia nu e pentru toata lumea. Nu e de ajuns sa iti placa copiii si sa lacrimezi cand vezi bebelusi ca sa vrei si tu. Daca vrei liniste, odihna si zile lense nu face copii, du-te in vacante, arunca banii pe fereastra, orice te satisface. Daca vrei seri urlatoare, zile in care nu apuci sa faci pipi linistita fara sa te traga copilul de chiloti, daca vrei nopti cu treziri dese, mai dese ca in armata si fara nicio sansa sa mai recuperezi macar 3 ore legate de somn, faceti copii. Nu e usor sa stai toata ziua cu copilul catarator, nu e simplu sa gandesti in conditii de urlete de disperare cand ai iesit din campul lui vizual. E greu, mie mi-e greu, recunosc, si stiu acum ca nu-s asa de rabdatoare, nu-s nici zen, nici din piatra, ridic tonul fara sa ma controlez si ma buseste plansul dupa.
Se spune ca nu ti se da mai mult decat poti duce. Cam asa-i, pentru ca altfel nu stiu cum de nu am fugit pana acu, sau cum de nu mi-am luat bona( chestie care e prioritara pentru la anul).
Daca copilul nostru nu ar fi dragalas, nu ar rade in hohote cand ne vede sau nu ar trancani toata ziua cuvinte precum: aidi ( haide), api ( lapte), apea( apa), copca( copacul), tata, mama, eiiii, nu am rezista orelor in care se zbate, ma musca de sani, ma ciupeste, imi da pantalonii jos doar doar l-oi lua in brate non-stop, tipa, plange, se chinuie sa planga ca sa fie remarcat.
Tot ce imi doresc zilele astea e sa avem mai multa, cat mai multa rabdare, sa-l intelegem si mai mult si sa il crestem decent, cat sa nu ne scoata ochii pentru posturile in care il param.
Desi, sunt sigura ca asta se va intampla!
Craciun fericit si energie buna!

Master of disaster

Sau ajutorul nostru in casa;)!

From Evernote:

Miscarea de seara

Tocmai mi-am dat seama ca mint destul de des atunci cand raspund la intrebarea: te-ai apucat de sport dupa nastere? Nu ca as arata perfect, nu de asta sunt intrebata, ci intr-o discutie de mame vine si randul dilemei: ma duc la sala sau mai stau o tura? Eu mai stau o tura pt ca sunt lenesa, pentru ca am falsa impresie ca burta ramasa se va topi singura si fara ajutorul ciocolatei pe care o degust zilnic si pentru ca fiind in mijlocul crizelor de plans daca dispare mama din peisaj nu prea ma incumet sa o tai de acasa vreo 2 ore. Desi am nevoieee! Si totusi, eu fac sport! Da, din ala de performanta. Uit ca in fiecare seara intre 9 si 12 practic atletism. Mai exact sprint! Inevitabil in acest interval bag cam 3 pana la 6 ture de sprint care se lasa cu dureri de inima, gafaituri si transpiratie. Durata e cam de 3 secunde, cel mai prost scor, cu un timp record de 1,5 secunda pe care il cam mentin de vreo cateva saptamani. Traseul e cam acelasi: sufragetie-hol-dormitor sau bucatarie-sufragerie-hol-dormitor-patul copilului. E deja un sport aprobat, ba chiar incercat si de sot atunci cand eu sunt la dus. Ca in oras sigur nu-s! Recunosc, e addictive dar n-am si nu stiu ce sa fac altfel pana nu creste copilul si nu incepe sa doarma si el o noapte legata! Si se lasa mereu cu urlete, ale copilului care ba vrea alaptat, ba luat in brate, ba ii e frig, ba il doare ceva, mereu cate ceva, de cel putin 3 ori pe seara pana ajungem si noi in pat langa el. Ce mai urmeaza in cursul noptii, cate trezri nu pot socoti cu exactitate pentru ca pot fi doar 3 sau peste 10, asa cum s-a intamplat azi  noapte!

Somn usor si intretinere fizica mai placuta decat a mea! 

Campanie de sms-uri pentru Bibi

E minunat ce se intampla in blogosfera asta de mamici! Cum, necum, niste forte mai mari decat puterile mamicesti s-au adunat si s-au organizat intr-o campanie de 6 zile de strangere de fonduri pentru Bibi.
Asa ca de maine dimineata e liber la sms-uri la numarul 848, iar cu 2 euro "Donezi o picatura de viata". Campania se desfasoara intre 10 si 16 decembrie.

Sau poti suna de pe Romtelecom la urmatoarele numere
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel


Si mai poti dona oricand in contul lui Bibi
cont (lei) RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX
Banca Transilvania

Titular cont: Filip Bogdan-Liviu
Iar Criticomamica a pregatit si niste bannere frumoase pentru intreaga blogosfera:). Nu ezitati sa vi le postati in pieptul blogului!

Mos Nicolae al lui Luca

Daca anul trecut l-am primit pe Mos Nicolae cu o burta si chef de poze, anul asta a fost o sarbatoare muult mai activa datorita maimuticii din dotare care a alergat prin casa toate mandarinele si a muscat din fiecare banana asigurandu-se ca nu ramane niciun fruct nestat. E tare frumos de sarbatori cu un copilut care nu are stare nici macar 1 minut pentru ca ai ocazia sa simti in fiecare clipa bucuria acestei luni: ascunzi cadouri si strangi incontinuu dupa resturile lor:).
Din pacate nu am reusit sa pozam toate cadouasele pentru ca au disparut din raza noastra de atentie imediat dupa ce au ajuns in ghetute.
Tare sunt curioasa sa vad cum ne vom descurca cu un bradut frumos decorat si un copil semi-biped!
Sarbatori frumoase si voua:)!