Acasa

Gata cu vacanta prelungita care ne-a tinut 3 saptamani, back to motherhooding Luca:). Vacanta, vorba vine, ca eu tot sunt libera de ocupatii profesionale de vreo 6 luni, dar saptamanile astea cu "bone" la indemana mi-au prins tare bine si zilele petrecute la ai mei au fost energie buna de ambele parti. Suntem de 2 zile acasa la noi si e tare bine in formula noastra de 3 si, asa cum ma asteptam, avem de tras un pic cu copilul care a fost carabanit destul de mult. De cand am venit doarme ziua mai putin si mai prost, se trezeste in urlete si tanguieli, e mai marait si se plictiseste repede. Asisderea si nervii nostri, dar mi-am propus sa stau ferma pe pozitii si sa nu cedez nervos pentru stiu ca e perioada lui de reacomodare de dupa drumuri si sa nu o iau razna cand ii cant mereu pentru a-l calma sau adormi " un elefantttt seee leganaa"...recordul de elefanti a fost doborat azi cand l-am adormit la doar 5 elefantiiii seee leganaaaauuu!!! Daca asta merge, asta cantam, spre disperarea sotului care are un playlist personal mult mai cult dar pacat ca n-are spectatori.
Dar sa nu uit de drumul cu avionul pe care l-am facut doar cu copilul in marsupi vreme de aproape 9 ore pentru ca am avut escala de 3 ore in Munchen. A fost mai bine decat ma asteptam, Luca a dormit doar o ora, in timpul zborului Florenta-Munchen, a tipat, nu plans, de sperietura trasa cand auzea mesajele pilotilor sau ale stewardeselor, caci nu intelegea cine si de unde se vorbeste. In rest, dupa ce il calmam, a fost un copil model, cu rasete, joaca si chef de plimbat. Asa de mult ne-am plimbat prin aeroport in Munchen ca era sa o patim si sa pierdem avionul din cauza ca am confundar portile de imbarcare si cu 10 minute inainte de boarding da-i si alearga cu copilul de 9 kg in spate si un bagaj pe umar si roaga-te de lume sa treci de controlul de pasapoarte fara sa stai la coada si prinde zborul la timp, ba chiar cu o mica intarziere. Bine ca s-a terminat cu bine si data viitoare nu mai iau zbor cu escala sau nu mai plec singura cu copil mic, atata adrenalina inhalata in cateva ore imi ajunge ca sa simt ca sunt vie:).
Suntem acasa si e bine, si unii dintre noi viseaza deja la urmatoarea escapada turistica. Poate un Thassos, la anu' in iunie!

Delia Grigoroiu

Ultima zi la Florenta

Maine ne caram acasa, cu catel si purcel, cu bagaje si amintiri placute. Ne caram, as in eu si Luca, caci sotul e de vreo saptamana in pridvor si ne asteapta cu ochii lipiti de somn de la oboseala noptilor pierdute fara noi. Deh, om sensibil:)! Deci gata cu coclaurii toscanezi, gata cu Marea Tireniana, gata cu alintul mamei proprii, gata cu bonele lui Luca, ma intorc iar in vastele apartamente, la zile petrecute doar cu copilul si la seri si week-enduri haladuite in 3 si tare asteptate.
Cu ce ne intoarcem? Numa' cu progrese de is asa de mandra de odrasla mea ca nu ma pot abtine sa nu va zic din casa: 2 dinti in 2 saptamani, un "moamaa" zis la jelanie si "ma-uri" la dragalit si tipat de bucurie, rasete si chiote mai tot timpul, vocabular de silabe dintre cele mai colorate, exercitii aprofundate cu piciorul in gura, picioare grasane care ridica jucariile pana ce manutele dospite le prind si le baga la rontait, stat in fundulet proptit intre perne, adormit bustean in masina dupa o saptamana de urlete care incepeau cum auzea cheia in contact, flirturi nevinovate cu fetite cu codite, veselie mare dar si revenit la plansul de seara pe care nu ni-l mai cadorisise de la 2 luni:(. Pai cu atatea progrese trebuia sa iasa pe undeva frustrarea, nu? Mai bag la inventar si niste nopti fragmentate cam asa: una cu bocet la 3 noaptea, alta cu somn continuu de 5 ore, alta cu joaca de la 4 la 5, alta cu trezit de maxim 2 ori, urmand inegalabilul bocet in miez de noapte pe care nici sanul nu-l alina, ci doar bratele si spatele meu care troscane mai ceva ca focu' in vatra.
All in all, eu sunt foarte multumita de copilul asta al nostru care la 5 luni a fost carat peste tot in vacanta asta si chiar de era rupt de somn, tot mai gasea resurse de zambete galese. Sunt tare curioasa daca primim vreo medalie cu revers cand ne-om intoarce in mediul nostru ca parca prea a fost bun cu noi.
Maine seara zburam singuri, ma pregatesc cu un set de bigudiuri si niste andrele pentru moatze si scos ochii pasagerilor, de-o iesi cu scandal, dar si cu relaxare ca parca daca plange, ce-o fi?!

Revin cu o relatare despre romanii din Italia, o cronica buna, poate chiar din escala, dc o dormi copilul.

Luca la mare

Suntem de 6 zile in Toscana la parintii mei, mai stam inca o saptamana doar in formula mama si copilul ca, deh, macar sotul sa puna painea pe masa, avem multe de povestit caci Luca progreseaza zilnic si ne bucura nespus. N-avem insa timp si energie de pus totul pe blog dar promit un post cu aventurile lui Luca in Italia. Suntem bine, touto a posto:)! Ci vediamo!

Acus mancam picioruse!

Cum a fost la botezul lui Luca

Aproape ca in povesti, zic aproape caci toata distractia a durat 3 zile si 2 nopti. Deh, unii, adica sotul, a inceput de joi seara si a terminat duminica dimineata, de fapt, a fost terminat duminica dimineata drept pentru care nu a fost in stare sa isi ia la revedere de la musafiri:).
Am inceput usor, asa, sus, la Satul Prunilor, un loc mirific in Pietrosita, judetul Dambovita. Nu va povestesc cat de frumos e complexul caci puteti vedea si voi pe site, zic doar atat: mi-nu-nat totul!
Asa se vedea privelistea de sus:

Si asa arata Dedi vineri noapte: in brate il tinea pe Luca care dormea dus la 1 noaptea.

A doua zi a urmat biserica unde s-a plans, si copil, si muma, de aici si explicatia de ce Luca era in bratele mele in timpul ceremoniei, insa nu stim care pe care calma:)

.

Dupa un plans de jumate de ora s-a lasat linistea in sat, copilul a adormit rapus de foame si oboseala, iar noi, adultii care nu s-au lasat cuprinsi de emotie am purces inspre ospat. Ce-a urmat se vede mai jos: mamaliga, gratare, porumb copt, antren si voie buna, vorba cantecului. S-a bauttt, pana si Luca s-a angajat catre un paharel, dupa cum ilustreaza fotografia de mai jos:).

A treia zi, duminica nasii au spalat copilul dupa datina crestina si i-au urat numai binete, iar noi toti am purces catre casile noastre.

Concluzia noastra este ca maaai vremmmm la Satul Prunilor, mai vrem botez asa frumos petrecut intim in familie si prietenii apropiati iar celor care nu au putut ajunge din varii motive le zicem ca poate va asteptam la al doilea:). Multumim mult nasicilor lui Luca care s-au comportat exceptional cu un copil care a urlat din toti rarunchii in biserica si care ne sunt de acum prieteni pe viata. Multumim prietenilor care au parut ca se simt bine cu noi, si noi ne-am simtit "ca acasa" cu ei si mai ales, multumim mult familiei, in special bunicilor paterni ai lui Luca care au organizat 90% din toata petrecerea. 10% au fost ai nostri care au constat in mutre, nervi dar si relaxarea de a nu organiza mai nimic. Creditul foto este al sotului care a fost organizatorul sef timp de 2 zile si care a sucombat iremediabil intr-o stare de beatitudine pentru ca ocupat fiind cu organizarea a uitat sa manance:)). Ii multumesc si lui pentru ca a preluat stresul de pe umerii mei care erau destinati lui Luca si alaptarii lui.
Atata zic: a fost perfect!!!

Ssst, se merge pe burta!

LE: scuzati calitatea imaginii, dar nu ne pricepem ca sotul la poze si filmulete, e mancarea lui asta:). Deci, asta e Luca la 4 luni si o saptamana, merge, nu?:)

In goana botezului

Scriu din masina, in drum spre Pietrosita, acolo unde il vom crestina pe Luculica al nostru. E al treilea drum cu masina pe care il facem cu copilul pe aceeasi ruta si de fiecare data avem surprize placute cu copilul. Eu eram stresata ca nu mai are deloc rabdare sa stea in scoica, vrand sa stea deja in fundulet, si imi si imaginam cum o sa tot oprim in diferite parcari ca sa calmam copilul. Desi l-am pregatit de drum toata ziua, culcandu-l de 2 ori ca sa aiba fie odihnit si sa nu urle de somn, se pare ca Luca e mai destept decat noi inca o data. A stat cumintel in scoica pana sa iesim din oras, s-a foit si s-a marait semn a somn moment in care l-am preluat sa il culc, insa de data asta a reusit doar tac-su sa-l adoarma, cantandu-i din Pasarea Colibri! Acu doarme in scoica, mai avem o ora jumate de drum, timp berechet de bloggareala:)! Revenim cu botezul!

Logoree primitiva

Daca pana acum aveam impresia ca Luca va comunica cu noi toata viata doar prin tipete, chiraieli si zambete sagalnice, de doua zile inregistram niste rasete zgomotoase si hohotite si mai ales prima silaba omeneasca: ma! Spre marea mea fericire! Zice un "ma" clar si tipat, deocamdata doar cand ii este somn si tare sper sa fie urmata de o a doua "ma" si nu de "ta" :)). Pot sa zic deja ca Luca incepe sa articuleze, nu?
Delia Grigoroiu

Party people

Luca nebotezatul inca- il vom crestina sambata viitoare la Pietrosita- n-are deloc stare acasa si pana la varsta asta de 3 luni si 3 saptamani a participat deja la doua botezuri super relaxante. Primul fu la Tomica pe cand avea doar o luna jumate. Iata si dovada:

Iar al doilea s-a consumat sambata trecuta, crestinatul fiind chiar gemenarul sau mai mare decat el cu 2 zile. Nimeni altul decat Pavel. Eu si cu mamica lui am decretat ca cei doi sunt gemeni, caci pana acu cateva saptamani erau identici, intre timp Pavel a furat startul cu vreo jumate de kg si cu doi ochi albastri azuri, lasandu-l pe Luca in urma cu "doar" 8 kg si inca cu ochii caprui. Dar despre asta a scris si mamica lui Pavel. Iata si niste dovezi de la fericitul eveniment crestinesc. Pozele sunt facute de Dedi

.
Pe cele oficiale facute de Pesca le asteptam si noi:).

Din 4 au iesit 3

Ce vedeti mai jos e fotografia care a stat la baza invitatiei noastre
de nunta, am gasit-o si mi-am adus aminte ca zilele astea noi 2
implinim 4 ani de relatie. Mi-e draga poza asa ca o mai public odata,
cred ca initial o postasem color. Asa deci, 4 ani! Cine ar fi crezut
ca dupa o intalnire semi ratata la B'estival, in timpul concertului
Morcheeba va mai urma o alta intalnire oficiala pe Matasari- nu
intrebati, nu a fost nimic scandalos la mijloc, ci doar o pizza si
amintiri din copilarie- plus cea mai torida vara la propriu, o vacanta
in 2 cam haotica si un mutat impreuna destul de cumpanit care a adus
dupa sine o logodna lungaaaaa- si acu ne intrebam de ce am asteptat un
an sa ne luam-, o luna de miere pariziana care ne-a reamintit ca ne
suntem jumatatile celuilalt si apoi inceputul: copilul nostru.
Privind in urma, dinamica cuplului nostru e foarte faina, exista multe
coincidente si intamplari care ne-au adus impreuna si graviteaza in
jurul lunilor martie, aprilie si iulie.
In martie 2007 ne-am intalnit/ vazut/ tatonat, in luna aprilie ne-am
vorbit, in iulie am devenit un cuplu, in martie 2008 ne-am mutat
impreuna, in martie 2009 ne-am logodit, in aprilie 2010 ne-am
casatorit, in iulie 2010, chiar de ziua noastra, am aflat ca sunt
insarcinata, in martie 2011 ni s-a nascut copilul. Cine stie ce mai
urmeaza de acum incolo, caci stiu ca asta e doar inceputul. Un alt
copil? Alte vacante frumoase? O viata intreaga impreuna? Posibil, stim
doar ca nu e o poveste de dragoste ca in filme, din aia care arde si
se cosuma, ci e povestea romantata si lumeasca a doi oameni care a
trebuit sa se intalneasca, sa se iubeasca simplu si fara suferinte si
sa faca un copil impreuna.
Nu stiu ce zice sotul despre valul numit destin care practic ne-a adus
aici fara nicio impotrivire, dar eu stiu ce voi zice la batranete cand
fetitele lui Luca ma vor intreba despre noi 2: atat ne-a trebuit, sa
ne intalnim:)!