La multi ani lu sorumea

Asa cum o stiu, jucausa, vesela, zglobie si f galagioasa. Dar e a noastra mititica toscaneza iar azi implineste 20 de ani:). Sa ne traiasca!

(RU) Ce trebuie sau nu sa apara intr-un CV

Saptamana trecuta, prietenele mele mi-au ridicat mingea la fileu si m-au bagat intr-o discutie despre confidentialitatea informatiilor dintr-un CV. Se refereau in primul rand la informatiile cu caracter personal: adresa, stare civila, religie, data si locul nasterii. Unele mai paranoice au declarat ca nu sunt de acord sa-si treaca in CV intreaga adresa cu tot cu numar de apartament, etaj, scara, ba chiar sector. Ratiunea era urmatoarea: detalierea adresei domiciliului este personala, intima si confidentiala si nu poate fi informatie publica. Nu se stie niciodata cine te poate verifica (??), urmari, perchezitiona(??).
O alta "teza" se referea la detalierea starii civile, la fel de intima si deloc graitoare pentru continutul unui CV dar si la data nasterii (doamne fereste sa-ti calculeze cineva ascendentul).
Am ajuns acasa si am mestecat informatiile si dupa ce mi-am revenit din starea de soc, analizand si despicand in 14 mi-am zis ca nu e cazul sa intram intr-o scenarita si mai cronica.

Din punct de vedere al unui om de RH care are in fata un candidat, prin intermediul unui CV, este important sa se apropie "cumva" de omul pe care-l va cunoaste. Acest cumva poate fi tradus astfel: vrea sa stie unde sta, daca sta in capitala sau in provincie, daca sectorul in care sta este la mama naibii fata de postul propus; data nasterii nu este relevanta insa nu de putine ori am auzit recrutori care cauta oameni compatibili pe care sa-i integreze in acceasi echipa; varsta poate fi la un moment dat o problema pentru anumiti clienti care nu vor studenti sau chiar persoane pestre 40 de ani; starea civila pentru mine nu este importanta insa altii se pot orienta dupa persoane casatorite care sa fie un pic mai responsabile decat ceilalti rataciti:).
Sfat: puneti in CV si aceste informatii personale care va pot aduce mai aproape de un potential angajator, fiti relaxati atat in CV cat si la interviu pentru ca noi nu suntem trimisii CIA-ului pe pamant si nu facem urmarire de candidati, dupa ce acestia pleaca din interviu.

De ce nu ma mai duc la scoala

Stiu despre mine ca ma plictisesc repede, ca imi trebuie noutatea si nebunia langa mine, ca am nevoie de oameni mai destepti decat mine ca prieteni, ca nu am stare si caut mereu. Nu stiu ce dar caut. Fasoanele astea le-am aplicat si in timpul scolilor iar dupa ce am absolvit un liceu am decis ca pot sa imi fac de cap fara sa dau socoteala parintilor. Am intrat in Bacau la Litere, sectia franceza, numarul 2 pe lista bursierilor (cu examen greu) si la Iasi, la Jurnalism, numarul 50 pe lista locurilor cu taxa (cu examen de dosare). Era simplu sa fac facultatea acasa la mama, gratis, ba chiar cu bani de bursa in fiecare luna. Ai mei chiar m-au rugat sa raman in batatura. Evident ca m-am dat cu fundul de pamant sa ma lase sa ma duc la Iasi, le-am promis ca o sa muncesc din greu sa trec la fara taxa, ca o sa ma angajez sa platesc eu taxa, ca o sa dreg cate si mai cate. Si-am ajuns la Iasi, in anul 2 an trecut la fara taxa si totul a fost ok, fara restante dar nici cu note f mari. Dupa 4 ani iar am avut de ales: Iasi, Bacau sau Bucuresti. Castigatoare a fost varianta capitalei desi era cea mai costisitoare si riscanta: fara chirie, fara job, fara prea multe sperante dar cu un master de dus in spate. Dupa o luna de scoala la SNSPA am renuntat pentru ca nu faceam fata timpului. Fara regrete (atunci) am renuntat la PR. Dupa un an am reluat incercarile de a face un master. La fel, am intrat la buget la Sociologie, Comunicare si Media, in franceza. La care am renuntat dupa 2 semestre pentru ca dezamagirea a fost crasa. In afara de cursul lui Dancu, de comunicare politica, nimic nu era atragator. Si deci m-am plictisit din nou. Acum am ramas de caruta, fara master incheiat si fara nicio alta perspectiva de scoala post universitara care sa ma atraga. Nu-i bai, mai caut.

Intre timp am descoperit Fundatia Calea Victoriei cu niste cursuri extraordinare pentru cine vrea sa-si dreaga cultura generala.

Astfel ca in primavara am absolvit cursul lui Petre Guran, de Bucuresti, istorie, locatii muzee, strazi iar din aceasta toamna m-am inscris la 2 cursuri- unul de antropologie, tinut de Alec Balasescu si celalalt tinut de Mirel Banica, De ce iubim anii 30? Pot sa zic ca sunt din nou studenta? N-am renuntat la ideea de a face studii post universitare insa nu gasesc ceva de care sa ma leg si sa duc la capat. Oi fi io nestatornica dar incerc sa ma tratez. Deci, daca aveti idei de mastere interesante, captivante si folositoare, pls da-ti un comment:).

p.s si care sa nu aiba legatura cu inginerie, ASE, medicina, arhitectura sau ceva care presupune matematica, fizica si chimie:))).

Stare de stat in casa

Iar fur poze de pe pc-ul lui Dedi

(RU) Cat dureaza un proces de recrutare?

Sau mai exact: cat dureaza interviurile pentru un un nou loc de munca? Simplu: depinde. Depinde daca treci printr-o agentie de recrutare sau nu, depinde de angajator, de concurenta, de urgenta, de cat de bun ai fost la primul interviu, depinde de bugete. Acest "depinde" este plictisitor si infiorator chiar si pentru cei care recruteaza pentru ca se stie ca poti pierde un candidat bun foarte repede daca clientul tau nu se grabeste sau are chef sa mai vada si alte CV-uri. Acum nu prea iti poti permite sa tii candidatii in stand-by cateva saptamani pentru ca vor mereu altii care sa ti-i fure. Cat despre o baza de date functionabila, nici nu poate fi vorba. Am clienti francezi care sunt obisnuiti cu un proces de recrutare care poate dura de la 2 la 6 luni. Si au pretentia ca modelul lor sa functioneze si la noi, mergand si cu faza fianla de "verificare a referintelor", chestie care mi-a pus pe fuga vreo 3 candidati destul de buni. Tot in Franta notiunea de "baza de date" are un sens si chiar functioneaza pentru ca e foarte greu sa gasesti un post liber imediat care sa fie ocupat de primul venit. In timp ce la noi "primul venit, primul servit" se practica din ce in ce mai mult. Din pacate. Ca sa restrang criteriile, la noi, in functie de pozitie si "graba" un proces de recrutare poate dura maxim 15 zile, conform cu preavizul candidatului. Am si exemple de recrutari facute de mine care au durat si 2 luni...timp in care ma rugam ca oamenii sa mai fie dispusi sa se angajeze. 

Manualele de recrutare vor da mereu retete despre cum se tine un interviu, durata sau chiar duarat intregului proces, pana la semnarea unui contract dar asta nu inseamna ca ele se pot aplica si la peisajul actual de pe piata muncii din Romania. E gresit sa faci asta cand stai mereu cu frica in san ca nu-ti vin oamenii la interviu, ca promit ca vor veni la lucru si nu mai apar, desi au semnat sau ca vin, stau 5 zile si pleaca imedait in alta parte pentru niste bonuri de masa in plus. Cred ca aici e vorba de "chimia" dintre un om care aduce ceva nou intr-o companie si angajatorul dispus sa-l asculte si sa-l "innoiasca".

Comune

Fiindca iar stau in casa din cauza guturaiului, nasului si gatului, adica sunt ORL-ista de serviciu de cateva saptamani, imi fac de lucru. Cu mintea mea. Imi imaginez chestii, imi aduc aminte de macelari, ma visez in rochie de mireasa albastra cu un sot transexual imbracat in rochie rosie cu crapau pe spate, visez ca sunt criminala si sunt inchisa intr-o casa mizerabila de la marginea Constantei (???), evadez, urlu, imi suflu nasul, imi dreg glasul, iar transpir, adorm, mai citesc din McEwan si tot asa. 

Ah, si inca ceva f important, am apucat sa-l vad pe Victor Newman la inchisoare. Da! In sfarsit, visul meu de la varsta de 13 ani s-a indeplinit. Cat l-am urat si invidiat in acelasi timp. Mereu punea mana pe cele mai misto gagici din serial, fetitele cele mi frumoase erau ale lui iar baietii cei mai sexosi iar fii lui. Cum sa nu-i doresti raul? L-au prins dand mita cuiva ca sa rastoarne Jabot, adica afacerea familiei Abbot. Christine si Danny s-ar putea sa se impace, dupa ce au fost despartiti vreo 10 ani iar Jill si-a gasit mama, e vorba de cotoroanta de Catherine. Ca sa nu mai zic de Ashley care e si acum indragostita de nemernicul de Victor. M-am mai linistit pentru inca vreo 2 ani cu serialul "Young and the brestless", pot sa ma intorc la Hercule Poirot sau chiar Lipstik Jungle.

Si fara nicio legatura cu macelarii, am descoperit ca exista mai multe meserii in bransa asta: ajutor de macelar, mezelar, transator vita, macelar sef, macelar de noapte, transator-mezelar, macelar-mezelar:))?

Cum ar spune Maria de aseara, nu ma bagati in seama, sunt doar hormonala:).

De ziua mea

A fost frumos la ziua mea, am primit cadouri multe si marunte, prieteni multi si marunti in numar de 26, fix noua mea etate. N-am dansat dar am cantat, n-am mancat foarte mult dar am baut, am ras si-am si plans. C-asa-i sta bine unei tinere domnite care se indreapta acum spre 30. Abia ii astept:).

later edit: pentru ca prietenii care nu au putut fi prezenti vineri si sambata seara m-au tras de urechi ca nu i-am adunat la numarul total, vin si rectific: au fost PREZENTI 26 de prieteni, dar in total sunt cu mult mai multi:). E bine, Jeni?

..si niste poze mai festive asa...

Lista de dorinte

Maine este ziua mea si sunt foarte bucuroasa ca anul acesta ma prinde intr-o zi de sambata, acasa, in sanul garsonierei, cu familia mea, Dedi. Probabil ca va fi cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum si indiferent cati prieteni voi avea langa mine, am deja un sentiment de multumire. Sunt multumita ca am avut un an bun, din toate punctele de vedere, ca noi 2 am realizat enorm de multe lucruri impreuna, ca nu am simtit nicio zi din aceasta relatie si ca cei din jurul nostru ne prevad un viitor frumos impreuna. Mi-am schimbat serviciul, am reluat cu scrisul, am lansat un blog civic, am cunoscut oameni frumosi si generosi si, cel mai important, parintii mei sunt in sfarsit linistiti stiindu-ma departe de ei, dar pe maini buni. Asta e marea mea multumire din acest an iar pana la aniversarea de 27 de ani imi doresc sa fiu macar la fel de implinita si fericita ca in acest an.

Zapping-ul pacatos

Cand esti racit si n-ai cum sa iesi din casa esti condamnat la tacere. Casa e goala, nu prea poti vorbi, tusesti, transpiri rece si stai mai mult pe langa pat. Asta daca n-ai stare sa lancezesti. Creierul nu functioneaza mai mult de 2%, nu prea te ajuta sa citesti, starea de somn greu te bantuie, dar nu poti sa dormi si fac greseala sa dai drumul la televizor. Aici incepe cosmarul unui om boland. Zappezi intr-o doara dar nu retii nimic din ce vezi. Poate pentru ca nu ai energie sau poate pentru ca n-ai material. Ma voi opri la a doua varianta pentru ca am avut nesansa sa ma holbez la tv timp de o zi intreaga si sa mi se faca scarba de media. Pardon, de TV-ul romanesc. Stiam ca exista "vedete" care sunt mai mult sau mai putin proslavite, stiam ca fiecare televiziune are o "lista alba" care contine personaje care apar cel putin o data pe saptamana in grila lor de programe. Stiam ce fel de "show-uri" sub mediocritate se deruleaza sub ochii nostri, stiam ce fel de stiri fac rating. Dar nu stiam cat e de plictisitor sa nu ai la ce sa te uiti la TV, o zi intreaga. Personaje cretine, cu fitze, cu bani, "vedete" ridicate la rangul de sfinti, moderatori fara imaginatie si emisiuni fara substanta. Evident, ma refer aici la peisajul TV romanesc, nicidecum la posturile franceze sau cele englezesti. Pana si show-urile italiene sunt multtt mai interesante decat astea ale noastre, desi nu prea inteleg limba. Stirile se repeta din jumate in jumate de ora, cu aceleasi informatii, sub aceleasi forme si deloc interesante. Mi s-a facut sila. Asa ca am hotarat sa fac o dezintoxicare de televizor. Nu ma lasa inima sa-l scot de tot din casa dar mi-am propus sa o las mai moale. Sa vad cum o sa rezist fara toate scandalurile media, fara politica, fara emisiuni cu cretini. Slava Domnului ca nu avem copil in casa care sa fie lasat in fata tv-ului in timpul zilei dar din pacate stiu cazuri cu parinti care-si asa plozii sa "atarne" la tv in timp ce ei isi vad de-ale casei.

Dedi.ro

Asta micu slabanog, veselos si incercanat avea 13 ani cand si-a incercat puterile in ale fotografiei. Nici macar genunchii loviti nu l-au impiedicat sa viseze ca intr-o zi va avea propriul lui site foto. Si iata ca dupa 14 ani, visu-i se adeveri. Asa ca dupa 2 luni de click- click la urechile-mi, zi si noapte de munca asidua, perseverenta si certuri in garsoniera de genul " Dedi hai la culcare, e 1 noaptea", e multumit ca a lansat in eter versiunea 0.0 a site-ului sau. Dedi.ro e inca in versiunea de pampers dar merita vizitat si apreciat. Macar pentru noptile mele pierdute.

p.s urmeaza pe blogul lui prima fotografie facuta acum 14 ani.

Leapsa intarziata

Noroc ca am stat acasa ca sa mai flanez pe bloguri si mi-am dat seama ca sunt in urma cu o lepasa primita de la Laurica.

Yourself: dizzy
Your Spouse: pending:)
Your Hair: chocolat
Your Mother: powerful
Your Father: intelligent
Your Favorite Item:....cannot decide: shoes I guess
Your Dream Last Night: a dear and old friend from the primary school , laura
Your Favorite Drink: coffee
Your Dream Car: mini cooper
The Room You Are In: our studio
Your Ex: is still alive :)
Your Fear: dying young
What You Want To Be In Ten Years: an energic and funny mom
Who You Hung Out With Last Night: Dedi
What You’re Not: organised
Muffins: not for me
One of Your Wish List Items: Blackberry
Time: 19:16
The Last Thing You Did: eat
What You Are Wearing:
Your Favorite Weather: sunny and warm
Your Favorite Book: I cannot decide
The Last Thing You Ate: olives
Your Life: beautiful
Your Mood: dizzy
Your Best Friend: far away ..in Italy
What Are You Thinking About Right Now: my anniversary
Your Car: none
What Are You Doing At The Moment: typing
Your Summer: funny and with a lot of friends
Your Relationship Status: part of a couple
What Is On Your TV: the news
What Is The Weather Like: warm
When Was The Last Time You Laughed: yesterday with my boyfriend

Pauza de voce

Azi n-am semnat condica la serviciu pentru ca nu ma mai tine gatul. Am rosu in gat, cum faceam cand eram mica, tuse magareasca si dureri in plamani. Se zice ca e un virus care decima in stanga si in dreapta. Partea buna e ca nu ma doare capul asa ca pot da ture prin garsoniera cum vor corzile mele vocale. Dar am hotarat sa nu vorbesc deloc. Sa fie o zi fara voce. Doar sa scriu sms-uri, pe chat, pe blog, sa citesc si sa mormai. Evident ca n-am avut stare si am sunat la Teatrul Act sa imi rezerv bilete la concertul lui Andries, care nu mai sunt de mult, si dupa 30 de sec de vorbit monosilabic m-a apucat o tuse magareasca uscata si innecacioasa. Partea asta cu statul acasa la varsta mea e si nu prea e interesanta. Intr-adevar ma pot ocupa de chestii casnice mai bine si mai mult, nu mai am scuze ca n-am calcat sau ca nu am spalat vase, ca timp este, pot sa ma uit la filme..dar parca e prea liniste. Si plictiseala. Nici somnul de la pranz nu prezinta maxim interes pentru ca n-are farmecul somnului furat fara aprobare. Dar cand ai scutire medicala..imi vine sa dansez in loc sa bolesc. Si pun pariu ca daca ma duc maine la birou ma voi simti si mai tau si voi vrea acasa. Nu-i bine nicicum. Ma duc sa calc poate transpir.

Saptamana de macelari

Tre sa caut niste macelari pentru un super-market belgian si ma apuca toate fricile pamantului. Ca nu-i deloc simplu sa gasesti macelari buni, care sa stie sa transeze intr-un anumit fel o felica, care sa reziste la maximum 5 grade si care sa aiba studiile medii incheiate. Credeti ca e usor? Cateodata ma gandesc ca am un job de vis, in comparatie cu posturile pe care tre sa le gasesc pentru altii. Azi vine si sefu din Franta care o sa ne cam tina in corzi si probabil ca saptamana asta nu-mi voi lua salariul din posturile de pe blog:). In afara faptului ca suntem raciti iar eu fara voce pentru inteviuri, se anunta o saptamana cu emotii de toate felurile care sper sa se termine cu multi prieteni si cadouri.

Mai jos e Matei, copilutul de 3 ani cu care ne-am jucat in week-end si care era gata sa imi dea toate jucariile lui si care mi-a spus f serios ca el nu vine acasa la noi sa doarma "pentru ca fiecare cu casa noastra":)).

Ode to my boyfriend

In afara faptului ca e cel mai bun iubit, gospodar, bucatar de salate si omlete, tobar, cel mai talentat, Dedi e si cel mai bun fotograf din viata mea. Asta pana il voi cunoaste si Bumbut, acolo s-ar putea sa avem probleme sa ni-l impartim. Dar tre sa il laud ca are rabdare sa imi faca poze cand si cum am chef. Iar eu nu prea am stare in general. Aseara am inaugurat noua achitizie foto care ne va obliga sa mancam ciulini prajiti timp de un an de zile, in studioul personal in haine de garsoniera. Ca sa imi treaca supararea, l-am obligat sa ma traga in poze dar se pare ca nu prea am avut inspiratie. Pentru ca am descoperit ca anul trecut, in aceeasi seara, am facut aproape acceasi poza. Hmm...de unde am tras concluzia ca suntem liniari, conservatori si neinteresanti. Iata si dovezile:

octombrie 2007, 25 de ani:

8 octombrie 2008, 26 de ani:

Culegatoarea de Resurse Umane

Precum adevaratele culegatoare de folclor din diferite regiuni ale tarii, asa si eu culeg secrete ale acestei meserii. Si pentru ca unui profesionist ii sade bine doar daca isi baga coada si in ograda vecina, nu m-am dezmintit si am inceput sa fac pe detectivul. M-am folosit in prima instanta de prietenii si cunoscutii care aveau chef sa-si aduca minte de interviurile vietii lor. Si am aflat ca nu exista recrutori perfecti sau macar profi.
Am aflat ca un interviu pentru o pozitie de middle-management din industria hoteliera poate sa dureze 1 minut, asta din cauza salariului. Cand aud de salariu, recrutorii pt Hotel se sperie si mimeaza diplomatia, adica il dau afara pe candidat, cat mai civilizat posibil.
Exista si categoria "Specialistilor" care au un set standard de intrebari, care nu asculta ce zice candidatul si care bifeaza casute si pun stampile de genul" respins"sau " maybe".
Categoria recrutorilor de formatie tehnica e cea mai de speriat. Ei recita un text cap coada, despre companie, despre plan de dezvoltare si despre cat de dinamici si cool sunt ei. Am fost martora unor interviuri trase la xerox. Nasol si deloc inteligent. Din pacate multi dintre ei ajung in pozitii mai mari si au drept de decizie in legatura cu cariera ta.
Recrutorii care dau teste peste teste, interviuri peste interviuri pentru o simpla pozitie de part-time, asistent manager, astia sunt fitosii. Mereu la patru ace, cu mina grava, coifura teapana. De astia mi-e frica pentru ca iti pot lasa senzatia ca esti un incuiat si ca le pierzi timpul.

Si atunci degeaba imi fac io probleme in legatura cu candidatii mei atat timp cat pe piata sunt si recrutori mediocri in companii mari si de renume international.

(RU) Despre candidati si CV-uri..din alte surse

Spre "bucuria" mea am mai descoperit un post in care lumea se plange de calitatea indoielnica de CV-uri si candidati care ne storc de energie si ne fac zilele pline de nervi. Asta ca sa ma scuz ca nu-s chiar nebuna. Postul este preluat de la Dan Popa pe care nu-l cunosc dar care zice chestii interesante.

Oamenii din banci., De unde vin si cat de competenti sunt ei? (II)
Uneori te miri de ce informatii primesti de la candidati. Unii au cv`uri scurte, pentru ca sunt tineri si le lipseste experienta profesionala. Ca sa si`l umple, mai adauga rubrici in genul “Sex: FEMININ” (cu caractere mari, ca nu cumva sa ai dubii, chiar daca o cheama Ana Maria). Un altul, care ocupa postul de Operations Manager - Banca…, venit de la o alimentara care a dat faliment, vrea un post de conducere la o alta institutie bancara, avand de partea argumentul decisiv:”doresc sa`mi pun experienta internationala dobandita in slujba Dumneavoastra”. Retineti cuvantul “experienta internationala!!!”. Probabil ca domnul respectiv capitalizeaza experienta actionariatului Bancii …, care e strain.No comment.O alta fata, care lucreaza la Trezoreria unei banci din top 5, este originala. “Simt ca cariera (sic!) mea ingheata in acest loc de munca si am nevoie de responsabilitati mult mai mari. Citez:” I want high rewards and statuets and I’m willing to sacrifice leisure time to achieve them” Ramai mut.Partea buna a acestor cv`uri este ca dai peste oameni infinit mai capabili decat marii bancheri de pe Wall Street. Domneste acolo panica? Nicio problema. Il avem pe Radu. Citez:” I have to mention that I am used to work at the latest hours and I never get panic!” Foarte bine, Radule. Voi forwarda mesajul tau bancilor care mai opereaza pe WS. De mentionat. Radu are o experienta bogata. A lucrat intr`o fabrica de ulei, de unde s`a mutat la o casa de schimb valutar, unde se lucreaza exact ca si in banci, cu valuta.Urmatoarea scrisoare de intentie nu mai are nevoie de introducere. O reproduc integral, in caligrafia originala. “FAPTUL DE A FACE PARTE DINTR-O INSTITUTIE BANCARA ESTE ONORANT PENTRU CINEVA CALIFICAT IN DOMENIU CARE CAUTA CEA MAI BUNA POSIBILITATE DE REALIZARE PRIFESIONALA PRIN ACTIVITATEA DESFASURATA PANA IN PREZENT. AM CASTIGAT O EXPERIENTA IMPORTANTA IN DOMENIUL BANCAR SI-AL RELATIILOR CU CLIENTII ABTITUDINILE PE CARE LE-AM DEZVOLTAT IN CURSUL MUNCI MELE IMI DAU POSIBILITATEA SA REZOLV PROBLEMELE DE SPECIALITATE SI SA PARTICIP ACTIV LA PROIECTE DIN DIFERITE RAMURI REALIZEZ FAPTUL CA MUNCA SUSTINUTA DEDICATIA, ABILITATILE PERSONALE SUNT CONDITII FUNDAMENTALE PENTRU AMI CONSTRUI O CARIERA DE SUCCES.”

Partea 1 a "fenomenului" o gasiti aici:meritaaa:)).

The Badics

Sambata am haladuit prin oras si ghiciti peste cine am dat? Familia Badica era cu copil, pesti, prieteni, bors si energie in Piata Amzei unde si-au facut datoria de tineri mestesugari  gospodari dobrogeni. Am gasit o Simina-pustoaica "vanzatoare" energica si relaxata, un Mihai vesel cu gura pana la urechi si pus pe sotii si, cel mai important, un Vladut foarte sociabil, zambitor fara dinti si deschis pentru noi prietenii. Mi-a stat in brate cuminte  si relaxat la dialogul meu tamp, a stat la pozele lui Dedi si a promis ca ne vom mai revedea, ca mai avem multee de povestit. Pot sa confirm si eu ca ciuful care l-a facut celebru e real, ca e cuminte si plange numai cand ii e foame si ca e vesel si deloc pretentios cu cei care-l zbantuie in brate. Ii multumesc ca mi-a suportat si accesele timpurii materne iar Siminei ca mi l-a incredintat fara nicio problema. Pacat de portia de peste pregatita de Badici si prietenii lor, pe care n-am apucat s-o gust si am uitat-o la targ. Emotia e de vina:).  

Cum sa fii o femeie perfecta

Cred c-o iau razna cu atatea reviste de femei. In fiecare luna cumpar cel putin 3 reviste si de fiecare data ma simt ca o cretina ca aia nu fac, aia nu stiu, asa nu ma imbrac, ce sens mai am de fapt? Si ce caut in pat cu revista in mana cand ar trebui sa-mi dau frau liber fanteziilor si sa aplic tot felul de scheme sexuale, ca doar asa se cucereste un barbat, nuu? Nu culcandu-te cu revista, telecomanda sau cartulii ratacite pe sub perne.
Si evident incep dileme muieresti in care imi fac mea culpa ca nu dau cu aspiratorul mai des decat mama, ca nu gatesc si ca nu folosesc cuptorul in loc de tigaia cu mult ulei (nici n-avem cuptior), ca nu frec greia din baie macar de 2 ori pe luna-atentie la germeni- ca nu ma imbrac casual-office in loc sa ma duc cu tenisi, ca nu sunt iubita perfecta.
Toti specialistii din aceste pseudo-reviste RECOMANDA ca e MUSAI sa fii o buna gospodina, o buuunaa iubita, o buna calcatoreasa, o buna menajera si o buna viitoare mama. Ca sa nu mai zic de o buna carierista. Adica sa performezi 8 ore zilnic la serviciu, sa faci o ora pana acasa, dar sa ajungi fresh si pentru inca 4 ore, pana te culci, sa-ti indeplinesti indatoririle casnice.
Gatit, spalat, curatat, pupat iubitul, aplicat o masca de curatire, facut de unghiute, iar pupat iubitul, nu care cumva sa ti-l neglijezi plus gimnastica obligatorie. Pai se poate doamnelor? Asa permitem noi specialistilor? Sa-si bata joc de viata noastra sentimentala? Chiar m-am intrebat cine sunt acesti specialisti care au mereu raspunsul potrivit? Cine? Vreau sa-i cunosc.
Pana sa ma enervez, imi fac analiza SWAT si descopar ca la capitolul pupat stau binisor..mai trebe lucrat..in rest NIMIC. Adica cate ff putin din toate. Nu bifez reteta femeii perfecte, ma conformez si ma gandesc la viitor. E cam sumbru, ce-i drept, dar ma gandesc ca macar sa fiu o mamica odihnita ca la somn sunt campioana.

(RU) No comment

FUNCTIE :PAZNIC
Firma:sc "scrie in cartea de munca" srl
Departament: servicii secrete, servicii paza protectie
Oras lucru: X
Responsabilitati:degeram de frig iarna si dormeam vara

(RU)Redactarea unui CV

Sper sa nu fiu redundanta si revin cu cateva detalii tehnice despre ce sa nu scrii intr-un CV. Stiu ca nu e cazul cititorilor si prietenilor acestui blog insa mirarea nu-mi da pace. Repet: un CV este suma simpla si coerenta a experientelor profesionale, a calitatilor care te recomanda pentru un anumit loc de munca si oglinda TA. Cu cat e mai concis si logic, cu atat te vei face inteles mai bine.

Reguli tehnice ASA NU

Adresa: vn, focsani, bd unirii, nr...., bl....,sc....,bucuresti (ilogic, nu ma intereseaza daca te-ai nascut la tara dar stai la capitala, scrie doar domiciulul actual, chiar daca stai in gazda si n-ai viza de flotant; trebuie sa vad ca esti in oras si ca poti veni si maine la interviu)

obiectiv: Salariu: 300,00 EURO / luna (mai bine nu treci asa ceva pe CV, s-ar putea sa fie in dezavantajul tau; fara detalii financiare in CV)

Beneficii: cazare,computer (NICIODATA, un angajator nu-ti va oferi cazare decat in cazul in care trag de tine sa te aduca dintr-o tara in alta; cat despre computer....probabil ca vei primi dar e jenant sa treci asa ceva intr-un CV)

Studii:Liceul de Constructii,UTCB-Instalatii an 1 (delimiteaza nivelele de studii si ajuta-ne sa intelegem mai bine ce liceu ai terminat si ce facultate faci)

Cursuri, certificari & premii
Cursuri Operator pe Calculator(nota 10),de 2 ori olimpic national,disciplina constructii si instalatii locul 4 (celor care ne innebunesc cu premiile la olimpiadele judetene sau chiar faza pe scoala, le transmit sa nu se mai oboseasca sa le treaca in CV pentru ca nu e relevant; intr-un interviu nu dam admitere la o materie la care ai fost premiat cu coronita)