Iasul inlemnit

Decizii de toamna. Toate profesionale. Am plecat spre Iasi cu gandul ca ma voi regasi, asa cum faceam in fiecare toamna, in anii studentiei. Am refacut drumul Copoului, de la Fundatie pana in Parcul Mihai Eminescu (poze la Dedi si poate maine la mine pe blog). Din pacate sau nu, Iasul meu e la fel. Asa cum l-am gasit acum 7 ani, asa cum l-am lasat acum 3 ani. Aceleasi internet cafe-uri, aceleasi patiserii si cofetarii, aceleasi anticariate prafuite si daramate, aceleasi zile de cazare in caminul P5, aceleasi frunze galbene, aceeasi Balena. Poate doar doua, trei gherete mai spalate insa acelasi Copoul impietrit. Si trist. Parcul cu Teiul lui Eminescu nu m-a dezamagit, ba mai mult, l-am gasit asemanator unei paduri tropicale in inima unei coline batatorite numai si numai de artisti. Centrul Iasului nu misca si nici nu se coloreaza mai frumos.
Totusi, ramane orasul meu de suflet de studenta cu povestile de dragoste, cu sperantele si dezamagirile, cu plimbarile si terasele, cu parcurile si aleile umbrite. Acum, dupa 3 ani, Iasul este orasul prieteniei. Orasul in care prietenia a contat mai mult decat orice blid de mancare, orice pachet primit de la parinti, decat orice curs tras la xerox pentru ca nu ai avut chef sa te trezesti pentru cursul de la ora 8.

Marea bucurie a Iasului din acest an este verisoara Xenia, de 3 saptamani, care ne-a facut week-end-ul mai calin.

Fetze de nuntasi

Las Cv-urile pentru ca sunt racita si fara chef de munca. Pun fetze de pe la nunti....pentru ca mai avem cateva si trebuie sa facem fata distractiei. Sa cante muzicaaa:).

(RU) Perle, episode 3

In ultimele zile am avut programate in jur de 30 de interviuri insa numai 6 candidati au avut chef sa se prezinte. Las la o parte nervii si ma gandesc sa ma defuez cu CV-urile si perlele lor.

Extras dntr-un CV feminin:
Functia ocupata: lucrator comercial
Descrierea postului: Este un job ok.unde intru in contatct cu oamenii si asta ma ajuta sa fiu mai comunicativa si mult mai sociabila. Desigu, existe si parti mai mult sau mai putin urate,ca la fiecare job,dar trebuie sa trec peste ele pentru a putea reusi in cariera si in viata.

Functia ocupata: lucrator comercial
Descrierea postului: era ok dar nu era pentru mine

Extrase din interviuri reale:
"M-as vede in 2 ani ca si directoare" (proaspata absolventa de LITERE)

"Impropriu spus ca am fost agent, nu stiu, adica cum sa va explic, impropriu ca am lucrat la ei vreo 5 luni, numa ca sunt legat de ei sentimental si nu pot sa le fac asta. Nu stiu cum sa va explic" (aici am clacat nervos si am scurtat interviul pentru ca in 15 minute nu a stiut sa se exprime corect intr-o romana simpla si la obiect)

"Timpul costa bani si nu vreau sa imi pierd timpul cu dvs" (la fel..l-am dat politicos afara..poate trebuia sa-l scot in suturi)

" Ceva posturi de secretare sau ..nu stiu..ceva mai usor,nu aveti? "(nu ca nu suntem la Bursa locurilor de munca)

"Stiu sa fac de toate..pe santier..am lucar de la 15 ani, orice stiu. Angajati-ma."

Vazand calibrul candidatilor mei am inceput sa intreb in stanga si in dreapta sa vad cum sta treaba si in alte curti. Se pare ca toti cei din RU se confrumta cu o calitate indoielnica de candidati care sunt la vanatoare de banuti si de experiente. Sa ma indrept sau nu spre alte zari?

Asa arata un fotograf ambulant..pardon..mobil

Nu, n-a fugit de-acasa. Dedi a participat aseara la marsul biciclistilor si al tuturor celor care cuvanta in afara masinii personale. Traiasca orasul fara noxe!
made by ciupitu

(RU) Mini-interviul on-line

Premisa: mini-interviu al unui candidat fara experienta profesionala dar cu incredere in fortele proprii.

1. Care este cel mai mare esec profesional de pana acum?
De ce aş avea vreun eşec profesional?

2. Unde va vedeti peste 5 ani?
Aş dori o echipă profesionistă cu care să lucrez cot la cot, pentru a oferi servicii de calitate, unor oameni - nu simpli clienţi.

3. Care este cel mai mare vis pe care-l aveti? Care este idealul dumneavoastra in cariera?
Nu cred că m-aş opri la un vis, pentru că mă văd în continuă mişcare. O dorinţă ar fi totuşi să îmi ofer serviciile cu seriozitate.

4. Detaliati personalitatea dumneavoastra ( hobbyuri, aspiratii, ce va motiveaza, stil de viata si lucru, etc ).
Îmi place fotbalul şi plimbările pe munte. Aş vrea să cred că nu visez când spun despre mine că sunt oricând în plină mişcare, dinamic, fără să omit să spun "pauză" din când în când. Mă bucur de linişte doar după agitaţie.

Discutie: Nu sunt deloc adepta mini-interviurilor de pe site-urile de recrutare dar cateodata isi au si ele rostul. De pilda, acest candidat care a simtit ca ne poate impartasi cate ceva din sufletul lui si care a aplicat pentru un post de inginer comercial, cu 3 ani experienta, dar care nu a lucrat nimic in viata lui. Buun, la prima vedere as fi dat respins dar m-a mancat ceva sa il iau la puricat si sa-l pun in categoria "asa nu". Intr-un interviu de angajare nu aberezi si nu bati campii. La fel si intr-un CV. Nimeni nu are timp si chef sa citeasca despre suflet sau aspiratii....poate in interviu, daca recrutorul e intr-o pasa buna. In general, se asteapta raspunsuri la obiect, simple si fara prea multe divagatii, dar la acest capitol mai avem multe de invatat. De cealalta parte, nu suport intrebarea "cum va vedeti peste 5 ani". Este irelevanta si nu plaseaza deloc candidatul in prezent, ba mai mult, pe unii ii face sa viseze si sa abereze dramatic: majoritatea se vor sefi, se vad in multinationale, se vad cu bani si masini scumpe sau chiar lucrand in afara.
Am avut candidati guralivi dar care s-0au dovedid a fi neseriosi, candidati timizi dar care au facut treaba buna cand s-au angajat. Din pacate am avut surprize neplacute de la cei care s-au autoproclamat seriosi, punctuali si care mi se proslaveau mai ceva ca un sfant.
Recomandare: "vindeti-va" CV-ul simplu, natural si fara prea multe povete despre viata pentru ca ne-am saturat de cei 7 ani de-acasa "binecrescuti". Mergeti la interviuri daca asa ati promis, raspundeti la telefon in cazul in care ati intarziat sau ati hotarat ca nu mai ajungeti si vorbiti cu noi la persoana a doua plural, daca asa ati fost apelat. Cer prea mult?

(RU) Problema de etica profesionala

Dupa ultimele 2 posturi de astazi, in care am publicat extrase textuale si vizuale din diferite CV-uri, mi s-a atras atentia ca nu e profesional ceea ce fac. Mai mult, informatiile sunt confidentiale si merit sa fiu spanzurata pentru asta. Intrebare: e corect sa public informatii de acest gen sau ar fi cazul sa ma abtin?

Pozitia mea este ca prezint un adevar, trist adevar despre oferta de pe piata muncii care duce la conturarea unei imagini deloc imbucuratoare pentru angajatori dar si pentru viitorii posibili colegi ai lor.

(RU) Candidata preferata..din ce in ce mai bine:(

Un alt Cv primit pe adresa redactiei:


Post: Sef-rotiserie
Firma, localitate: Am Un Lapsus , Bucuresti , Bucuresti (Nr. angajati: 5-10)
Domeniu de activitate: Toate domeniile
Perioada: 29-11-2001 -> 11-03-2005
Domenii conexe:VANZARE,SECRETARIAT,CONTABILITATE PRIMARA,APROVIZIONARE,RECLAMA,ANGAZARII,ETC...

Deja nu mi se mai pare amuzant iar faptul ca "este numai rebuturi" ma face sa ma gandesc mai bine la misiunea mea pe pamant.

(RU) Candidatul meu preferat

M-am intors la birou dupa 3 zile intense de Sudul Frantei, detalii in alt post, impreuna cu poze. Nu mi-a fost deloc greu sa ma trezesc din reverie pentru ca am primit un CV cu o poza graitoare pentru generatia McDonald's. Voila:

si cateva extrase la fel de inspirate:

1. Care este cea mai mare realizare profesionala de pana acum?
Achizitionarea pana la varsta de 20 de ani a unui automobil de clasa medie.
2. Care este cel mai mare esec profesional de pana acum?
Pierderea unor ocazii de a-mi schimba viata rapid intr-una mult mai buna.
3. Unde va vedeti peste 5 ani?
Intr-un Mercedes clasa S mergand spre banca al caruia sunt director.

Dilema: sa-l chem la interviu macar asa de fun sau....??

Week-end Provencal

Plec la Nisa, nu cu treburi, ci la distractie. In teambuilding si eu nu ma pot bucura asa cum ar trebui. Pentru ca ma gandesc ca iar pierd un week-end in care in loc sa dorm si sa recuperez o nunta care m-a secat de puteri si o saptamana cu multee emotii, ca in loc sa fac curat, voi sta pana dimineata si voi bea licori provensale. Nu-s sanatoasa. E cazul sa ma trezesc la realitate. Pleccc pe Coasta de Azurrrr. A bientot!

p.s:
pentru Mona: da sunt o pensionara dar de asta ma iubesti
pentru Manu: stiu ca ma intelegi, in tine mi-e nadejdea
pentru Jeni: tre s-o fac si pe asta, sa mai socializez cu echipa:))
pentru prietenele mele virtuale: Miha, Simina, Laura, see u next week, abia astept.

Nunta, gaina, rochia, alaiul si salonul, toate romanesti

Nu-mi plac nuntile traditionale romanesti, nu-mi plac toate obiceiurile care trebuie bifate ca sa vada vecinii, nu-mi plac restaurantele unde se petrec aceste evenimente, nu-mi place ideea de a sta pe scaun o noapte intreaga, doar ca sa incurajezi "tinerii casatoriti" ca au facut ceea ce trebuie. In toata viata mea am participat la 16 nunti, iar totalul l-am facut acum cateva zile, la o nunta, impreuna cu o prietena, pe fundalul unei sarbe ametitoare. Am participat la nunti elegante, la nunti simple, la nunti kitch, la nunti lungi si epuizante, la nunti inodore, la nunti aglomerate, chiar si la nunti sexi.
De multe ori m-am gandit sa trimit "plicul" prin mesager, asa in semn de prietenie si pretuire dar si darul asta mi se pare jenant, asta in conditiile in care multi fac nunta doar ca sa aiba bani pentru luna de miere sau ca sa-si plateasca restaurantul. M-am certat cu ai mei ani de zile pe acesta tema, de fiecare data cand mai urma o nunta in familie si presimt ca o s-o mai tin asa pana cand voi avea curajul sa fug in lume si sa ma marit asa cum vreau eu, un melanj de nu stiu ce:).Si bineinteles sa-mi pun lumea-n cap.

Ce nu-mi place la nuntile romanesti:
dansul gainii
pupatul excesiv
mesele multeee si plineee de Pet-uri
tortul cu artificii (ma sperie ingrozitor)
rochiile mulate si sclipicioase
casa de bani
fetele de masa oribile si pete de la nunta anterioara
cocurile fixate ale doamnelor nuntase
taraful
Dj-ul care e si fotograf, entertainer si organizator de mese
aplaudatul
restaurantele comuniste transformate peste noapte in sali de bal
durata unei nunti care poate ajunge la 12 ore
expresia "tinerii casatoriti"
expresia "sa se pupe mirii"

Ce imi place:
adunatura de prieteni
hora
furatul mirelui
miresele inalte si subtirele
mirii inalti cu picioare drepte
nasii eleganti si de bun simt
barbatii la 4 ace
femeile fara burti si fara coc
nuntile mici si cochete (max 50 persoane)
cununia religioasa, singurul moment cu adevarat emotionant al intregii procesiuni
pozele uschite cu mirii
"Trandafir de la Moldova"

Inregistrare Metroul Greu

Pentru cei care au deschis mai tarziu radiourile, gasiti aici inregistrarea de vineri de la Radio Romania Actualitati. Scuzati eventualele greseli, repetitii, chicoteli aiurea sau ticurile verbale gen "exact". Aici Irina Margareta Nistor jr., a fost ora exacta 11:14.

(RU) O zi din viata unui recrutor

Personajele nu sunt fictive iar intamplarile sunt adevarate.

Candidata: Buna ziua, ma scuzati ca am intarziat dar cand sa plec de acasa mi-am patat bluza cu fond de ten.
Recrutor: Nu-i nimic, luati loc.
C: Dar nu v-am zis tot. Am facut o iritatie de la o crema cu musetel si nu mi-am dat seama si acum tre sa ma dau cu mai mult fond de ten. Se vede ceva?
R (un pic incurcat): Nu...dar sa revenim la intalnirea noastra.
C: Deci nu se vede. Bun, ca imi era frica ca arat aiurea.
R (deja iritat): Nu, nu se vede. Aratati f bine.
C: Multumesc
R: Cu placere. Deci, de ce ati plecat de la ultimul loc de munca? Ce s-a intamplat acolo?
C: Pai era foarte bine ca aveam messenger si internet si puteam tine legatura cu prietenii. Era f bine.
R: Si de ce ati plecat?
C: Nu-mi placea job-ul, nu faceam jurnalism, ma ocupam de un site si uploadam poze, fisiere. Eu voiam sa fiu editor de stiri.
R: Ok. Dar la job-ul anterior? Cum a fost si de ce n-ati mai ramas la ei?
C: Pentru ca nu mai vreau sa fiu posta. Caram 300 de plicuri la posta si mergeam asa pe un drum dificil si nu mai vreau.
R (foarte incurcat): Ok. Ce doriti sa afceti in continuare?
C: Vreau secretara, intr-un call center..nu stiu.

Oare cum e intr-o lume ideala?

Vreaauuuu parchet

Cel mai tare concurs ever! Badicii au fost smecheri si ne-au prins in capcana, dar nu-i nimic, nu strica la casa omului inca un strat de parchet, o usa metalica, o mochetica noua in baie sau altele. Deci, daca ne vreti binele si nu vreti sa ne traga curentul la iarna, votati-ne aici si veti contribui la fericirea cuplului. Votati dreptatea, votati Delia si Dedi.

Termita din mine

Peste o luna implinesc 26 de ani. Am trecut deci cu bine de pragul celor 25, am vazut ca nu mi s-au lasat diverse parti din corp asa cum credeam, ca arat tot ca la 18 ani, inca nu am riduri, viata mea a intrat intr-o normalitate vesela, deci sunt ok. Si am inceput sa caut partile care nu sunt ok. Adica nu pot sa fac 26 de ani fara sa am vreo buba pe undeva. Si atunci, seara, cand ma chinui sa adorm cu dopuri in urechi, ma gandesc ce-am fost si ce am ajuns (stiu...n-am probleme, restante la intretinere, copii sau griji cum ca incepe scoala). Dupa vreo 3 seri de frecus in pat si analiza fina am concluzionat ca fac parte din generatia termitelor. Mereu suntem pe fuga si vrem sa mancam din cate ceva: un pic de film, un pic de citit, un pic de alergat, un pic de serviciu, un pic de curat, un pic de vacanta, un pic de mare, un pic de munte. Mereu avem ceva de facut si e pacat sa pierdem din ceva. Grijile noastre sunt chestiile pe care le avem mereu de facut, locurile in care trebuie sa ajungem, lista pe care trebuie sa o bifam. Nu zic ca-i rau dar nici ca-i bine. Zic doar ca acum sunt o termita mignona.

Vineri la Radio Romania Actualitati

Metroul Greu va fi vineri in direct la Radio. In jur de ora 11 si un pic cuplul vesel care are timp de bloguri va fi invitat sa vorbeasca despre primul lor copil. Va fi asa de intersant sa intram intr-o conferinta, pe calea undelor, din locuri diferite, eu de la Universitate, Dedi de la Pipera si sper ca Dedi sa-si controleze bataitul de picioare:). Suntem asa de bucurosi si emotionati incat sper sa nu uitam sa vorbim despre esential si nu despre alte activitati conexe ale cuplului: foto, cantat, bucatarit, curatenie, bere, dormit. In fond, pe cine intereseaza?

Cat pe ce sa fiu recrutata la metrou

Dimineata mi-am inceput-o mai calm decat de obicei, am scris indexul la apometre, m-am imbracat ceva mai fluid decat de obicei (pantaloni de in si o rochie deasura, evident in combinatia verde si maro), m-am machiat rapid, am pus cartea in geanta si vreo 2 struguri si-am pornit-o spre metrou. Ideea era sa-l prind pe ala de 8 si 5 ca sa ajung la Unirii 1 la si 20, sa am timp sa scotocesc in gunoaie ca sa recuperez un Compact si apoi sa astept metroul de si 25 la Unirii 2, cu coborare la Universitate. Totul a mers asa cum am planuit, pana sa ies spre pasajul silei, asa cum numesc eu Unirii 1 cu Unirii 2. Cand cineva, un domn, ma bate pe umar, asa barbateste.
Scuze, imi zice, pot sa te opresc un minut?
Sigur ca da (in mod normal as fi arborat mimica aia aroganta, ca sa scap mai repede dar cum am zis, azi sunt destul de zen).
Eu lucrez in Resurse Umane si am vazut ca citeati o carte in limba araba.
Ah.... (ma abtin sa-si zic ca si eu sunt o surata de-a lui, disperata sa recrutez oriunde) doar titlul are caractere arabe, nu este in limba araba.
Cat de bine stiti limba araba? Ca am un job pentru dvs....
Nu stiu deloc dar va pot recomanda cartea, este un delicios eseu de antropologie.....si pana sa termin deja plecase. Nu-l mai interesam, nu mai eram profilul pe care-l cauta desi in aparenta aduceam asa un pic cu un pui de arab.
Eram si amuzata si contrariata. Adica cum? S-a ajuns chiar pana la a recruta chiar si un subteran???? Urmeaza piata, supermarketul, parcurile si salile de cinema.
Mi-am revenit rapid cand am citit in Compact ca iar am fost publicati. Metroul Greu , blogul cuplului care incepe cu litera D, face ravagii din nou in presa, prilej pentru care vom sarbatori diseara cu o tura de rufe colorate la spalat si niste vase spalate.

p.s Nu uitati sa ne cititi si sa ne recomandati, speram sa urmeze cateva evenimente culturale foarte frumoase in curand, impreuna cu cei de la Metro Art.

Dilematice si astrale

Pe langa nervii zilnici ca ba vin candidati, ba nu vin, ba un client mai cu funda decat altul, ba ca vreau sa ma fac actrita si ca mi-am gresit vocatia, ca de ce n-am ramas cu jurnalismul pe cap, ca fac numai ce vreau, am altele pe cap acum. Influentata sau nu de pregatitea planetelor sa poposeasca in casa zodiei mele, mi-am pus in cap sa rezolv dilemele universale pe care nici fizicienii cuantici nu se incumeta sa le dea de capat. Ce e femeia? Ce e barbatul? Cum coabiteaza dansii dimpreuna si de ce? De ce discutiile marunte casnice tind sa acapareze un camin conjugal si de ce trebuie sa tii frigiderul deschis numai 30 de secunde? Ce se intampla dupa un dulap in dezordine sau dupa o supa de galuste delicioasa? Cum ramane cu distractia continuua si impresiile de libertati acceptate unanim? Am convocat forul superior format din mama, inculpati (eu si artistul inimii mele), prietene, colege, sora, blog-uri. N-am niciun raspuns. Mi s-a spus pe sub mustati sau chiar telefonic ca nu pot rezolva pe loc chestiuni ale omenirii. Ca n-am dreptate si ca sunt idealista. Ca iau prea in serios o chestiune care provoaca romane de succes, bancuri, hit-uri, povesti de dragoste si farmecul traiului in 2. Care este reteta locuitului intr-un dans si amuzament continuu? Ca mie asa mi se pare ca trebuie sa fie. Ca in tabara:).

(RU) Moda Resurselor Umane

Introducere: In acest post de Resurse Umane voi scrie despre Resurse Umane. Pentru ca e la moda si se pare ca se va purta si toamna asta.
Turn back time: Imi aduc aminte cu placere de moda studentilor la Drept. Acum 10 ani era cool sa te inscrii la Drept ca, apoi, sa poti servi interesele celor fara putere. Apoi a venit valul ASE. Cu totii erau econnomisti tehnocrati capabili sa calculeze economia nationala si s-o repuna in functiune (vorbim de anii 1998-2000). Politehnistii si-au stiut mereu locul, ei sunt o categorie "exacta si reala", sa zicem cu picioarele pe pamant, asa ca nu ma voi lua de ei. Prin 2004 urma sa vie si moda "Comunicarii". Specialistii in comunicare (nici ei nu stiu ce fel de...) erau o tagma speciala si foarte cautata de partide politice, publicitari, literati, comert.
Prezentul continuu: De un an incoace aud si intalnesc tineri care vor sa faca "Resurse Umane". In special Recrutare. Termenul pare-se ca are sonoritate si da bine la SIVIU. Diferiti candidati imi soptesc timid ca intentioneaza sa intre in acest domeniu pentru ca li se potriveste. Urmeaza si intrebarea fireasca: mai exact, ce activitate va intereseaza? Adica cum? Multi dintre ei nu stiu ca domeniul e vast si in mare parte administrativ deci nimic exaltant. Multi nu fac diferenta intre Resurse Umane si Recrutare. Nimeni nu vrea sa faca administrare de personal, payroll, dezvoltare de cariera, training-uri. Cu totii sunt recrutori innascuti. Sau chiar fini psihologi.
Ei nu stiu ca un asemenea job inseamna documentare, studii de piata, cautare de CV-uri in o mie de medii, selectie de CV-uri (adica sa citesti zeci de Cv-uri pe zi cu atentie distributiva), interviuri peste interviuri, deplasare in tara la diferiti clienti, gestiune de contracte de munca, relatia cu clientul pentru care recrutezi (asta in cazul in care esti agentie si inseamna telefoane, mailuri, munca administrativa, nimic de diva) si multe alte "nimicuri". Probabil ca daca ar stii toate aceste lucruri, cei interesati ar da un pas inapoi si ar reflecta la acesta "meserie".
Meseria asta e frumoasa dar nicidecum usoara sau glamuroasa. Nu-i pentru cei cu veleitati de sefi.