Cum ar zice un barbat...chestii femeiesti

- indiferent cat de mica sau mare e geanta mea (acum devenita un sac) niciodata nu gasesc cheile, rujul, telefoanele, portofelul sau oglinda...pentru ca stau printre carte, servetele, pixuri, reviste, biscuiti (intotdeauna), fructe, ipod, balsam de buze, blush, invitatii, carti de vizita, bancnote de 1 leu aruncate plus pastile. am sa fac si o poza cu tot ce port pt dovada
- o prietena era sa-i dea papucii iubitului ei doar pt ca a primit un sms in care era o greseala gramaticala
- in fiecare zi scap ceva din mana prin casa: telecomanda, paine, carte, tacamuri, chestii micute care nu sunt casabile, spre marele meu noroc
- cand se face 22.30, mi se face somn instantaneu, chiar daca la si 25 eram plina de energie, spre marea disperare a prietenului meu
- nu reusesc niciodata sa vad un film pana la capat, cand il vad impreuna cu cineva si risc sa fiu batuta in viitorul apropiat, in schimb cand sunt singura, i am having so much funnnn:)
- impreuna cu o prietena suntem numite pensionare pt ca si in vacante, concedii ne culcam la 12 maximum, indiferent dc arde sau nu
si alte femeitati....

Marea schimbare la fata....fuse si se duse

Si am fost la emisiunea care-ti schimba fata, si am intepenit acolo pe scaunul transformarii, m-au tuns, machiat, m-au facut giugiuka, mi-au dat o linie faina la sprancene si o noua coiffure. A tinut o zi, pana m-am spalat pe cap si-am revenit la vechile-mi cosite. Nu conteaza, m-am simtit barbie pt o zi. Marea bucurie sunt aceste poze minunate, o culoare in cap pe care mi-o doream, ca sa mai ascunda firele rebele de albeata dar si mai important am cunoscut oameni f misto: Alinuta, Raluca, Geta, Georgiana, operatorii, Letitia, actrita din serialul 17, de pe Prima, si altii carora nu le-am retinut numele. Multumesc mamei care m-a facut asa cum sunt:).Iata si dovezile via dedi. Emisiunea este pe 4 mai, la 9.15, la euforia, dc aveti chef.

Stiu ce nu-mi place

Ieri a fost o zi revelatoare pentru existenta mea marunta. Si azi ma resimt. Fizic, psihic mi-e f bine. O zi plina ieri, cu multe evenimente care mi-au marcat sufletul. Ieri am fost pe post de cobai, intr-o emisiune de style, detaliile in urmatorul post, vor si poze si atunci deconspir (artistul la purtator promite ca face pozele la noapte, spre mare-mi disperare). Azi ma doar toate, oase, muschi, gat, cap, maini, buze:)), piciorute, degete, unghii, cap. Ieri nu am baut. Nici nu am dansat. Ieri am stat pe un scaun, in medie vreo 4 ore jumate, si nemiscata vreo 2. Astazi ma intreb cum am rezistat. Ieri imi era bine, desi la un moment dat am cedat psihic, nu facusem nimic, in afara sa astept sa fiu vopsita, spalata, tunsa, machiata, arata, pupata. Si tot ieri mi-am dat seama ca nu mi-ar placea sa fiu iubita/prietena/sotie de milionar/fotbalist/afacerist care sa stea numai la coafor si sa-si faca toata ziua parul, unghiile, fata, masaje si alte cele. Nu si nu. Eu nu mai rezist, azi sunt asa de obosita de parca as fi fost la prasit toata ziua pe ogor. Prefer sa fiu alergata toata ziua si cu treaba decat sa fiu mutata de pe un scaun pe altul. Ma intreb cum rezista domnitele astea care ingroasa randurile la marele saloane de stil. Experienta in sine a fost f misto, am fost transformata in Barbie, Dorothy sau alte personaje de plastic, am primit o rochita draguta si cel mai important am o culoare ff misto in par. Sarumana Geta, Raluca, Marina. Maine poze si details.

Mesmerize

Povestea serii de vineri, cu miros de magnolie de pe str. Toamnei, in capat, se poate descrie doar in alb si negru. Elsa-la dame, Razvan- misteriosul, Veveritele, RaulNecesar, Morcoveata, Muntele, Studenta Laura, Calin Avocatul, Anca si Ploaia si multi altii frumosi si deschisi. Se anunta un Bucuresti de neuitat.

Un autre Bucarest

De cateva saptamani, descopar un altfel de Bucuresti. Parca nu mai e orasul ostil, prafuit, lipsit de substanta si numit exodul provincialilor. Perceptia mi s-a schimbat odata cu primavara asta verde si colorata de pe strazi, parcuri, alei, curti, balcoane. Trebuie doar sa te opresti din mersul tau agitat si apasat si sa mirosi, se aude limpede si tare ca e primavara in jur. La aceasta perceptie au mai contribuit locurile frumoase si oamenii pe care i-am cunoscut in ultimul timp. Dar despre oameni, in alt post. Astazi fac referire la cateva locuri in care am fost si despre care am auzit care refac imaginea Bucurestiului intim, cochet si cu aer parizian care mi imi face cu ochiul.

• Am descoperit Violeta's Vintage Kitchen, un bistrot sympa, dragut, unde se mananca ff sanatos si mai ales gustos si in care simti ca iei cu adevarat pranzul, si nu infuleci in graba in sandvich ca sa-ti tina de foame. Nu e tocmai ieftin dar merita o ciorba, o placinta cu ciuperci cascaval si bacon sau o placinta cu somon. In plus au si carduri de fidelitate cu reduceri, ceea ce iti mai inmoiae un pic portofelul. Nu divulg mai mult, sunt si articole pe net despre acest locusor dragut, intrati pe site si decideti.


• Pre marea mea bucurie, exista cursuri despre "suflet", cum imi place sa le numesc, cursuri la o ceasca de ceai in care descoperi Bucurestiul de altadata, in care inveti cum sa asculti o opera muzicala, in care te poti regasi dupa 8 ore petrecute la birou, in care inveti un nou stil de a invata, bazat pe dialog si interactivitate, diferit de sitemul educational clasic. Suna f bine, cred ca ma inscriu la o serie de ateliere


• Diseara ma duc la o petrecere mult asteptata, intr-o curte veche cu magnolii si ciresi, cu dress code, alb si negru si lume cu care am interactionat in ultimele 6 luni. Mai multe detalii in urmatorul post.

Bucurestiul e frumos cand ai ragaz sa te uiti la el.

Supravietuitorul, versiunea "scapa cine poate"

Supravietuitorul nu este titlul ultimului (la propriu si la figurat) film al lui Nicolaescu, cine este atribuirea celui care rezista pana la capat. Pentru ca dincolo de banii investiti si decorurile exagerate, nu ai ce sa vezi, ci doar sa-ti toci nervii cu mini concertul Loredanei care afiseaza zeci de tinute in numai cateva minute, cu "prestatia actoriceasca" a Cristinei Rus, marea descoperire, alaturi bineinteles de Lazariuc si Patruleasa. Dar cine sunt astea? In afara ca sunt atat de mediatizate, ce fac si de ce? De ce tebuia sa o vad intr-un film (prost) pe Patruleasa vorbind intr-o engleza rusofona???Si pe Lazariuc, goala??? Si pe Rus dand din cap, avand o singura replica "Cata nerusinare". In plus, de vreo 2 saptamani o tot vad pe femeiusca asta in diferite emisiuni Tv unde este preaslavita pentru minunatul rol din extraordinarul film al lui Nicolaescu.
Inteleg, campanie de PR a trustului PRO dar mai usor fratilor.
Pana una alta, eu m-am si amuzat la film, am vazut imagini din Budapesta, Florenta si am inceput sa visez la vacanta. Daca-i pe asa, ma mai duc la cinema. Sa vina vacanta cu trenul direct in Franta.

Margelata cu stil

Astazi scriu despre Mona, cea mai inspirata si artista blonda din viata mea, care creeaza si viseaza, ca si Penelopa, insa ea nu tese covoare, ci margeleste de zor. Cu manutele ei mici si albe face bijuterii unicat pentru cei care apreciaza "arta facuta in casa". Are zeci de cutiute si tone de margelute, materiale diverse, culori peste culori, condimentate toate cu inspiratie si chef de creatie. Astea sunt cateva mostre din creatiile artistei noastre populare; atentie, face modele la comanda. mai multe la ea pe pagina http://margelelemonei.blogspot.com/

poze facute de dedi

Mare e gradina TA

Alte cautari dupa "casuta" mea:

iubesc computerul fereastra cu scafarlia lui albastra
interviu 3 defecte
the largest cash robbery in history occurs in new york when $9,800,000 is stol
prieten lautar ramona badescu
eliza radoi
cine a lucrat la disney world

p.s cine naiba cauta un computer cu scafarlia albastra???

Despre prietenie in blogosfera

Fenomenul de "blogareala" incepe sa o ia razna, chiar si la mine in "casa". Adica am ajuns sa ma conversez cu prietenele mele pe blog mai des decat as vorbi la telefon. Totul a inceput cu D., acum 2 ani, prima care si-a facut blog, motiv pentru care ne-am apucat si noi celelate sa mai postam cate ceva. La inceput era aiurea pentru ca ma recunosteam in unele povestiri, si nu mereu eram data bun exemplu:).
Apoi si-a facut si E. ea era mai poeta, mai sensibiloasa, si simteam nevoia sa o mai apostrofez pe blogul ei. Pana si M. si-a facut blog, dar e ceva mai speciala, ea e artista, creeaza bijuterii si viseaza pe post de margele. Acum e randul lui C., jurnalista, am ajuns sa ne sunam si sa ne tragem de maneca " fata, vezi ca am mai posta ceva, ia vezi acolo". Pana si cu prietenul meu mai comunic prin intermediul blogurilor proprii si personale, pana la urma, zice el, asta ne-a unit?????. Hmmm, partea buna e ca se intretin prietenii si ac se comunica dar inca nu sunt convinsa ca e sanatos sa-ti faci blog si prietenii sa afle de tine din scrierile tale.

Fluierand aiurea printre CV-uri

Recunosc ca uneori am un chef nebun sa ma distrez la serviciu. Fac ce fac si ajung sa lecturez CV-uri, dau la o parte ochiul critic si nu mai citesc printre randuri. Am pe birou peste o suta de CV-uri ale unor oameni pe care i-am intalnit timp de 4 luni si nu ma indur sa le clasez undeva pentru simplu fapt ca le mai iau si le rasfoiesc, ca poate mi-a mai scapat ceva. Si la a treia privire, gasesc lucruri faine si simpatice despre diferiti omuleti. Voila cateva mondenitati:).

Andrei Gheorghe, 45 de ani, Bucuresti, profesie: lacatus confectii metalice, sudor electric CO2, taietor autogen; Limbi straine:Araba - Mediu; Rusa - Mediu;Hobby fotbal si box; Cum te vezi peste 5 ani?mult mai bine sper;

TEO TRANDAFIR (M, 40, Romania, necasatorit(a)) profesie: sudor electric si CO2; Limbi straine: Greaca - Mediu

Cristian Andrei (M, 40, Romania, BUCURESTI, necasatorit(a)), profesie: sofer curier; EXPERIENTA IN LUCRU LA INALTIME MEDIE, simplu, muncitor

Sa citim la casti

S-au scos din ce in ce mai multe carti in format audio, nu pentru oameni de afaceri grabiti sau cu nervii la pamanat in trafic, asa cum se zice pe la stiri. Eu cred ca s-au inventat pentru lenesi, pentru cei care sunt obligati sa citeasca o lectura obligatorie pentru BAC, Facultate sau chiar gimnaziu si pentru cei fitosi, care sunt prea smecheri sa asculte muzica la ipod, si trec direct la romane, nuvele. Din punct de vedere al marketing-ului mi se pare o chestie care face bani, mai ales intr-o societate de consum, insa la nivel de ritual, nu face 2 lei.
Care mai e farmecul lecturii dc nu ai cartea in mana, sa stai culcata in pat, sau pe fotoliul tau preferat si sa-ti citesti randurile alese? Sau chiar in metrou, drumul la serviciu n-ar mai fi la fel fara cartea ta botita, tinuta in geanta si citita peste umaul vecinului de bara.
Noi citim, nu muncim.

PRIER

Acum cativa ani, cand eram la mama acasa, aprilie era vremea cand mi-era clar ca venise primavara , faceam Pastele, faceam curatenia de sarbatori, spalam geamuri, pe jos, schimbam hainele de iarna cu cele de primavara, era verde, caldut, aveam pantofi noi, ne intalneam toti verisorii, ieseam la aer liber, sapam gradina in fata blocului.

Acum in aprilie: ma plimb prin parcurile pline de lalele multicolore (nu exagerez, aseara in Cismigiu erau si lalele mov deschis si mov inchis); e luna cand ma pregatesc de Paste; si mai important, e ziua prietenului meu; inca spal geamuri, podele si fac curat de Paste, inca imi cumpar pantofi, ies in aer liber si inca e verde. Mult verde.

Romana lu' peste

Exercitiu de imaginatie: dati search urmatorele cuvinte/ expresii si va apare blogul meu:).



doro weblog

nimeni nu-i perfect episoare de seara

3 CV

scrisori de sinucidere

expozitii de muzica imagini clare

si facut piar

Romanii si mancarea proasta

In sfarsit cineva imi da si mie dreptate cand zic "Fratilor nu mai mancati sarmale, carnati, tochituri, racituri si toate ciorbele cu toate buruienile adunate de prin ograda"! Ca sa nu mai zic ca suntem campioni mondiali la mancat cartofi, in toate formele, oua fierte cat cuprinde si grasimi peste sosuri si unturi.
Cica un maestrul bucatar, Anthony Bourdain, cu 28 de ani experienta in "bucatarit" si umblat in lung si-n lat in lumea asta sa adune ce-i mai bun si sanatos intr-o farfurie, si-a blestemat zilele cand a venit in Bucuresti, pentru showul lui culinar. Si a si scris despre asta, si acum ne stie toata gura targului.
Mai jos redau descrierea facuta de el despre cazare,. mancare, primire, conditii si clar NU ne recomanda:(.
mai multe despre el aici: http://anthony-bourdain-blog.travelchannel.com/2008



Predictably, a lot of people either hated--or were deeply offended by--the Romania show. Most, I gather, are either Romanian or have traveled to Romania and had a better time there than I did. Quite understandably, no one wants to see the host of a travel show having a bad time of it in their country, griping miserably about how things went wrong--and how utterly fucked up things were.
But the fact is:
Things WERE fucked up. My Russian pal, Zamir, who had helped make such good shows in Russia and Uzbekistan, was definitely NOT a good choice to show me around Romania. I think, if nothing else, we made that explicitly clear.

The “Motel Dracula” was, in fact, just as bad a time as it looked. Maybe we fucked up picking that spot as something to cover. Though it’s certainly representative of a resurgent, Dracula-based tourist industry. What we DID show you, at least, was exactly how awful it was--and how unhappy I was to be part of such a bogus scene.

Even WITHOUT cameras, looking just for a relaxed meal, we’d often enter a near empty restaurant, ask if a table was available--and have the waiter tell us “No” in the surliest of terms. WITH cameras--asking if we could shoot was an invitation to either an instinctive “NO” or an invitation to gouging. As waiters and hosts it seems, work on salary--rather than tips, no one really seemed to care about more business, promoting their business or even making more money.

But to describe Romania as particularly friendly? Not really. I’ve been all over the world. Over 50 countries. On the friendly scale? Romania not exactly in the top 40. The food--on camera, off camera? Didn’t matter. It was mostly pretty primitive. Soups may taste good--but they don’t make interesting television. I could lie. But I ain’t gonna.
Which is really what it’s all about, isn’t it? Should I--when faced with a show that’s clearly going wrong--as far as depicting good times and good food--do my best to LIE about it? Put on my best, tightest smile and slog through an hour, yammering a lot of utter bullshit about what a great time I’m having and how good the food is and how friendly the people? You can see that on every other travel and food show. Or get it straight from the tap--at the Tourist Board. This show never pretended to have any responsibility to show the “best” of any place--or the “top ten” of anything. Or to even be diplomatic.
I, me, Anthony Bourdain went to Romania. I made some bad decisions. And this is the show I came back with. At the end of the day? That’s what happened. That’s what it felt like. Period. Frankly? I think it’s a pretty funny show.

Bataia e rupta din cucuietii din vale

Intamplare adevarata in autobuzul 22, intre statiile "Piata sudului" si "Narcisa", Bacau, orasul tuturor posibilitatilor.

Bunica si nepotul pe locurile din fata, ea in piciore, plodul pe scaun, molfaia o guma si se foia pe scaun. Dintr-odata il tranteste cu capul de scaun, i ia si-l zguduie si-i spune printre dinti: "Stai dracului pe scaun ca bucati te fac!" si il mai ia o tura de trantit cu capul de scaun, pana crede ca-l potoleste. Lumea din jur, scandalizata incepe sa o apostrofeze pe bunica, zicand ca-i nebuna si ca daca ar fi al ei nu l-ar mai maltrata si ca ce greu e sa cresti un copil si ca , si ca...Bunica nu riposteaza insa ii mai trage una copilului, care scanceste cu lacrimi dar fara glas, probabil obisnuit sa fie alintat asa zilnic. Nu zice nimic, nu urla, nu reactioneaza zgomotos.
Pret de o statie de autobuz se calmeaza spiritele, coboara cei doi, cobor si eu dupa ei si aud in fata mea: "Tu-ti gura ma-tii, ca-ti zboara dintii"!

E trist...

...ca ajungem sa ne planificam atent fiecare zi de saptamana inca din week-endul anterior, ca lasam mereu lucrurile importante pe "week-end-ul urmator", ca nu reusim sa ne vedem cu toti prietenii dragi, ca stam si numaram orele la serviciu si intotdeauna iese cu plus, ca nu avem timp sa iesim la teatru sau la film, ca unii isi bat copii in autobuze, ca in provincie timpul a stat in loc si miroase a lancezeala, ca tot acolo, primavara nu miroase a adiere de vant caldicel, ci a toamna tarzie, ca vecinii de pe scara blocului imbatranesc, ca matusile si unchii se bucura sincer de o vizita la cateva luni, ca bunicii stau singuri si inteleg ca "asa trebuie".... ca invatam sa zambim decent desi ne nastem cu rasul in hohote.