vineri, 28 martie 2008

De week-end



De pe la munca

De cateva saptamani primesc pe bada rulanta CV-uri ale unor studenti sau ablsoventi de psiho sau chiar sociologie, care ar accepta orice job numai sa fie angajati. Majoritatea dintre ei spun ca s-au saturat sa faca voluntariate in timpul facultatii, la diferite organizatii nonguvernamentale sau la cabinete, toti trec pe la "Salvati Copii" dar putini dintre ei raman in sistem sau isi permit sa continue cu un master specializat in terapie sau consiliere psihopedagogica. Sunt astfel nevoiti sa intre in Resurse Umane, cu toate ca nu prea stiu ce ar putea sa faca si aici.
Vor Recrutare pentru ca li se pare cel mai interesant, dar cursuri despre cum sa tii un interviu nu se fac in nicio scoala. Cu totii am invatat de la altii sau din ce am mai "furat" de pe net. Nu e de ajuns sa stii sa dai niste teste, pentru ca nu testele te certifica a "om de incredre", "specialist" sau "cu experienta". E drept, studiile de psihologie si sociologie sunt o baza foarte buna pentru inceput si poti face referire la ele, dar nu sunt de ajuns.
Am fost intrebata de ce studii ai nevoie ca sa poti fii de partea cealalalat a masei. Dupa mine, orice profil dar multe lecturi de specialitate plus un spirit deschis la orice, pt ca nu recrutezi din domeniul in care te-ai specializat. Recrutezi ingineri (astia-s cei mai dificili, pt ca exista sute de ramuri ale ingineriei), vanzatori, directori, secretare, stivuitoristi etc.
Testul meu suprem, dupa un an si ceva de "recrutat" (inca sunt mica, mai am pana la "specialist") este sa intreb: cine sunteti si ce vreti de la viata. Suna aiurea dar daca omul din fata ta stie sa se prezinte ca om si abia apoi ca "muncitor" pot continua mai usor un interviu.
Secrete sunt multe iar retele se gasesc in orice manual de RU. Problema este abordarea omului din fata ta si cu cat respect i te adresezi. Credeti-ma, am avut probleme de abordare a unui sofer, manipulant marfa sau vanzator decat sa comunic cu un inginer cu 10 ani experienta.

joi, 27 martie 2008

Respins, caut specialist in becuri

Ieri a trebuit sa resping 30 de Cv-uri pentru ca numai vanzator de produse electrice nu am gasit. stiu, m-am blocat la postul asta, gasisem pe cineva sapt trecuta, batusem palma dar s-a razgandit exact cand sa-l chem la semnat contract de munca.
Revin la Cv-uri. Am respins: agent de paza, jurist(???), recrutor(???), tehnician, sef depozit, dealer orange, montator, casier, lucrator comercial, manager(??).
Si eu care caut doar un agent de vanzari produse electrice de joasa si medie tensiune:(.
Cine are idei sau cunostinte, pls help, piata este subdimensionata.

Bacaul, en automne






Ca tot ma duc in Bacau peste cateva zile, scot din raftul cu amintiri cateva poze din toamna cand culoarea predominanta era galbenul. Astept sa simt verdele crud al primaverii.

Un mic ghid blogosferic despre cel mai incremenit in timp dar curat oras din Moldova.


Bacovia, saracul, infruntand vremuri ploioase, in fata Bibliotecii Judetene.







"La insula", vreme de pescuit gandurile.







Galben de Bacau, atmosfera statica.


miercuri, 26 martie 2008

Nimic despre mine


Cica de ce nu am mai postat nimic de cateva zile? Pai am tot vrut si subiecte aveam. Pana si bancuri aveamk, desi nu stiu sa le zic. Din metrou am doar povesti normale, cu oameni multi, care alearga si pe scaune, urati. Doar un tanar cu mustata mi-a atras atentia. El citea o cartea despre cresterea copilului, cu un nesat extraordinar. Nu m-am putut abtine sa nu zambesc, mi-e drag de barbatii care au urme de tatici pe ei. Apoi am fost ocupata cu interviurile "in campul muncii", cu oameni din ce in ce mai faini si am ajuns sa ma si indragostesc de o tanara de 20 de ani superba, dezghetata, cu ochi de caprioara. Mai sunt ocupata cu mutatul, faza ca nu am rafturi de baie si dulap pt haine imi sta un pic pe creier.Ikea, asteapta-ma. Plus plecatul in vacanta de vara , nu stim inca unde, Amsterdam, Florenta, Munchen, Paris sau.....Costineti?:(. Am inceput si 3 carti si am terminat "Manualul de stil" al Danei Budeanu, pe care, zice-se, orice femeie ar trebui sa-l aiba in casa. Ma termina ca nu am balerini, 3 perechi de jeans, palarii, rochii de zi si "pantofi superbi".

Pana una alta, ma refugiez in week-end in casa parinteasca pt mai mult curaj in viata reala.

vineri, 21 martie 2008

La BCR nu gandim la fel

Sectorul 6. 8.30. Sediul impunator si dizgratios de la BCR. Urc grabita si caut din priviri niste indicatoare. Nu vad nimic. Ma uit si simt atmosfera. Presimt ceva. In jurul meu numai case de plati cu o medie de varsta in jur de 40 de ani. Buun, mi-am zis ca aici au concentrat toate functionarele din vechiul regim care inca mai lucrau la CEC.
"Nu va suparati, pt serviciul de plata Smith an Smith?".
"Da, aici la noi"(si imi deseneaza cu privirea un ocol al holului, de unde era sa inteleg ca da, la ele). Ma asez, sunt fericita ca azi tre sa ridic 93 de euro.
Astept, ma ingrijorez, se face 8.5 0.Hmm, nu-i a buna, mai intreb inca o data ca nu strica.
"Nu va suparati, aici stau bine, pt....??"
"Domnisoara, ati completat formularul???????"
(stupoare in sala)
"Nu, care? Unde?"
"Sus, la etaj, pe dreapta si veniti cu el apoi."
"Ah, vai, multumesc, nu stiam. Revin".
8.55. Urc, domnul de securitate imi da un formular care se numea altfel, completez constiincioasa si cobor fericita.
9.05. Ma reasez la acceasi coada, mai lunga acum si astept. Un pic iritata.
9.15 Ajung la ghiseul magic iar doamna bruneta cu buze prea sangerii pt gustul meu imi spune: "Domnisoara, nu vi s-a operat formularulll???"Va duceti din nou sus sa vi-l opereze un coleg de-al meu si apoi veniti sa va dau banii"
Ceeeeeeeeeeeeeeee?
" Doamna, nu ati fost deloc clara, de ce nu mi-ati spus de la inceput?? Daca stiam ca pt 93 de euro tre sa ma fatai asa, o lasam balta"
Urc, intre timp, venele de pe frunte se jucau de-a v-ati ascunselea. Gasesc un domn care pare ca-mi da solutia.
"Domnisoara, dar pt acest serviciu nu trebuie sa completati niciun formular. Mai mult, colegele mele de jos puteau opera si ele din sistem cererea dvs."
Zambesc amar, acru, dulce acrisor si ma abtin sa nu urlu.
"Va multumesc, am pierdut deja o ora din viata pt acesti bani."
9.30. Cobor la casa cu pricina, ma uit urat la zana cea rea de dupa geam, care-mi face semn sa ma duc la casa alaturata, ca ea nu poate sa-mi dea banii.:)))
9.32. Am luat cei 93 de euro, a zis vreo doua sudalme printre dinti si am iesit val vartej. M-am uitat inapoi si mi-am jurat ca nu voi mai calca niciodata in niciun sediu BCR.

marți, 18 martie 2008

Cu trenul in UE

Vreau la Iasi in Gradina Botanica (cea mai frumoasa gradina din tara), probabil in aprilie cand infloresc ciresii si flori sunt sa-ti clatesti ochii cat pentru toata primavara. Numai ca ma enerveaza ca trebuie sa fac 6 ore si ceva, sa merg cu Sagetica Albastra si ca trebuie sa dau 71 Ron numai dusul, pentru un bilet clasa a IIa. In total 150 Ron numai drumul. Hmmm, pentru 6 ore intepenite, nu stiu cat de mult se merita. As putea merge la cuseta de 2 locuri, si sa dau 160 Ron ca sa ajung odihnita.

doar pentru informare: un bilet Milano-Amsterdam=29 euro, durata calatorie 14 ore, pe timp de noapte, la cuseta=39 euro

alta varianta: o calatorie Florenta-Paris=15 euro, durata calatorie 9 ore, la cuseta=25euro:)

Traseist pe metrou (1)


Din seria "ce mai fac vecinii mei din metrou", redau crampeie din viata din subteran, dimineata si seara (dupa caz). Aseara, un domn la costum, in jur de 40 de ani, foarte sobru, scoate simandicos din plasa galbena, o cravata. Rosie. Se uita la ea, se gandeste dc mai astepta o statie. Mai are timp. La statia Eroii Revolutiei incepe chinul. Se intoarce spre usa, se priveste ca-n oglinda si, cu miscari naturale, se incapataneaza sa-si faca un nod generos la cravata-i rosie. Pret de "Constantin Brancoveanu", "Piata Sudului" si "Aparatorii patriei" se incapataneaza sa-si faca nod la cravata. Reuseste o facatura, se mai oglindeste, isi aranjeaza parul, se scobeste in dinti si sare pe peron Berceniului, fericit ca acum arata scos din cutie.


Azi dimineata, in primele 3 vagoane ale metroului de 8.05, destinatia, Universitate, se citea Libertatea, 1 bucata pe 3 capete sucite de traseist.

vineri, 14 martie 2008

Meseria-i bratara de aur

Descopar zilnic ca exista meserii peste meserii, titulaturi de post care mai de care mai ochioase. Exista oameni care-si zic: pizzer, sef statie spalare, sofer-director, operator linie, asm, dealer, betonist, mit, fochist.
n.b.ASM???. MIT????

luni, 10 martie 2008

Agent de vanzari contra sef de statie spalare

In urma anuntului de agent de vanzari in domeniul electric, creat pentru un client ff pretentios, am primit Cv-uri cu urmatoarele calificari:



Categoria cel mai tare CV: sef statie spalare RATB

Categoria cel mai ilizibil CV: Stivuitorit

Categoria "io-s beton": reprezentant vanzari betoane

Alte categorii: MIT (???), administrator bloc, dispecer, asistent farmacie.

De unde si concluzia ca in Bucuresti, rata somajului este 0% si e normal sa-ti tot schimbi calificarile.

Iar de la CV-uri citire

Dupa 50 de cv-uri citite de dimineata, fac o pauza si spicuiesc cateva replici amuzante.

Recomandari:chiar d-nul director manager al ......,intrebatil de capcanele de gindaci baygon care i lr am lasat sa le probeze ptr a -mi face comanda
Realizari:una din principalele facutr a fost o comanda de sisteme de lavoare

Beneficii:in functie de comenzi si timpul lucrat numai ca nu am fost platit cum ar fi trebuit la cit mergeam pe jos de dimineata pina seara

Recomandari:ma cundsc multi dar nu-i stiu dupa nume

Descrieti compania ideala in care ati dori sa lucrati?
care da mai mult


N.B. textul este reprodus intocmai

joi, 6 martie 2008

TRAUM, un grup rock de VIS











Albumul trupei de exceptie TRAUM a iesit din cuptor, e frumos, are poze faine, muzica misto, nu e inca lansat dar urmeaza in aprilie, cu mare fast.
Pentru preview, poza oficiala a albumului dar si cele de la "filmari", adica din timpul inregistrarilor. Atentie, ca vin din spate puternic, se anunta a fi noile voci ale muzicii rock, pe langa DEKADENS si HOTEL FETISH. Respectele mele.

Dau coronita comunista pe provocare a vietii


Va aduceti aminte de scoala primara cu hop-urile ei cu tot, cu bataia pentru note mari, cu plansetele pentru o nota de 8, sau chiar minus 9? Cu sfarsitul scolii care anunta, implacabil, lista premiantilor si mai ales lista celor cu "coronita"? Urasc perioada aceea, poate pentru simplu fapt ca am luat "coronita" numai in clasa intai, urmand niste ani de tristete in care am primit doar o carte, nu doau sau trei. Eram revoltata ca pretul istetimii statea in cate formule toceai la matematica, cate poezii invatai pe de rost sau cat de bine stii sa reciti lectia la istroaca. Mai mult, coronita devenea o pecete sociala, cate coronite uscate aveai atarnate pe dulap, atat de de destept si cuminte erai. Ma amageam spunandu-mi ca nu conteaza cate premii 1 aveai, important era cat de descurcaret deveneai in timp, ca adult.

Acum, refac in minte lista colegilor preminati si ma interesez sa vad ce au devenit: profesor intr-un oras de provincie, masterand, operator la banca, vanzator intr-un magazin de copii, operator call-center.

Citesc un articol care spune ca acum, coronita nu mai e la moda si ca banii se indreapta catre cadouri pentru cadrele didactice. Si atunci ma intreb in ce consta bucuria unui copil care trage tare tot anul???

marți, 4 martie 2008

Cu Maia in metrou

Azi, in metrou, am stat langa doamna Maia Morgenstern. A fost f ciudat pentru ca imi venea sa-i zambesc, s-o salut, s-o trag de maneca, sa-i dau locul meu, sa fac liber...dar am amutit. Ma si uitam cu coada ochiului la ea sa- vad cum e imbracata o actrita de rangul dansei, sa-i surprind coifura dezordonata, sa vad cum e machiata, dc are riduri. Femeia e f normala, era cu rucsac in spate, a mers 2 statii, s-a comportat normal, nu asculta manele la maximum, nu a impins pe nimeni, nu a scuipat, nu a cerut vreun loc.
Dupa cateva ore ma intrebam oare ce o facea sa para normala? Premiile, rolurile, recunosterea Hollywood-ului, ceebritatea? Presupun ca in momentul in care ajungi la nivelul asta iti permiti sa-ti cumperi un vagon liber la metrou. Chapeau bas! Intalnirea cu doamna Maia a fost inca o certiudine ca oamenii speciali nu au motive sa se comporte special. Sunt simpli dar atat de frumosi. Si ca trebuie sa mai dau pe la teatru:)

Ziua barbatilor este a noastra

Zilele acestea am intrat in astenia de primavara, mi-am lasat si blogul sa se lafaie in ea. Zilele acestea am primt martisoare, flori, cadouase, am dat la randu-mi, am incercat pe cat posibil sa respect traditiile de martisor, sa cumpar si sa ofer, sa dau martisoare baietilor pe 1 martie si sa imi bun si o BABA. Mi-au reusit in mare parte, insa partea cu martisoare pentru baieti e mai grea aici, in Muntenia. La Bacau, unde am crescut si invatat, traditiile sunt mai mult sau mai putin crestine, baietii, barbatii si tatii sunt privilegiati in aceasta zi. Primesc felicitari si martisoare si se bucura si ei de o zi a lor.
Din pacate, in Bucuresti, barbatii sunt uitati si obligati sa cheltuie si de 1 martie, tot in prinosul femeilor.
Am oferit 2 martisoare unor barbati speciali, care s-au simtit foarte bine si care mi-au marturist ca stiau ca traditia vine din regiunea Moldovei si ca asteptau aceasta zi. Mi-ar fi placut sa-i ofer si tatei dar distanta ne separa. Promit ca-i pastrez unul de-o parte.
Luna aceata, zice-se, este exclusiv feminina si ca femeia isi ia tributul. Eu zic ca femeile sunt mai tot anul privilegiate, cadorisite, pupate, felicitate, respectate, si propun ca luna martie sa fie luna barbatilor care-si respecta prezentele feminine din viata lor. Merita macar pentru sclipirea din ochii lor, pentru bucuria sincera pe care o afiseaza dar si pentru faptul ca unii dintre ei se straduiesc sa ne celebreze asa cum vrem.