Budapesta chinuita in poze

Mare lucru sa te mariti cu un barbat care vede lucruri frumoase prin lentina aparatului foto. Si mai fain e, ca acelasi barbat, iti poate salva niste poze nefocusate, strambe si chinuite in care am incercat sa ingramadesc Budapesta. Am vrut sa va arat ca asta e orasul in care o sa vreau sa traiesc intre anii 40-50, atunci cand copilul nostru isi va alege drumul universitar, si unde mi-ar placea sa isi traiasca tineretea, unde sa se indragosteasca, iar unde noi ne vom plimba toata ziua pe bulevardele largi dar si pe coridoarele muzeelor. Nu am reusit, insa Dedi m-a ajutat sa salvez cateva fotograme. Tot el recunoaste ca am avut sclipiri de geniu si fara sa stiu am surprins niste noroace dorite de orice fotograf pasionat.
Iata si cateva dovezi:








Mai jos, pozele salvate de Dedi:








M

Am votat la Ambasada in Budapesta

De fapt voiam sa atrag atentia asupra mea cum ca m-am intors din Budapesta unde am si votat. Si sunt f mandra de mine:).Pe o vreme cu burnita am batut la picior orasul asta frumos in care m-as muta si maine, mai repede decat in Paris. Am incercat sa fac poze, unele f bune, altele f proaste si care sunt acum la procesarea executata de mana si ochii lui Dedi.Deocamdata postez pozele facute de colegii de calatorie.

La lupta, osteni!

Azi a fost o razmerita on-line, in blogosfera, pe facebook de numa! Pe mine m-a provocat greva asta imputita, pe unii alte mizerii pe care suntem obligati sa le suportam. Simona Tache s-a enervat pe tot, mai ales pe serviciile publice si private si se gandeste sa actioneze. Merita sa cititi si sa raspanditi mesajul peste tot, poate va provoaca si pe voi.
Un fragment:

Dar ce să facem oare cu România privată? Ce facem cu nesimțiții care ne iau banii ca să ne vândă servicii și, în loc de servicii, ne vând incompetență și tupeu? Păi, același lucru. Îi facem să le fie frică de noi. Îi amendăm la fiecare dovadă de incompetență și de lipsă de profesionalism. Le dăm peste bot. Punem bâtele simbolice și pe ei. Asaltăm OPC-ul cu reclamații, schimbăm furnizorul de internet cu altul mai bun, le arătăm, de fiecare dată când își bat joc de noi că “Nu, nu mai merge și-așa…”. Îi facem să ne viseze noaptea cum migrăm în masă la alte companii, îi facem să învețe dracului o dată pentru totdeauna că sintagma aia cu “clientul nostru, stăpânul nostru” nu e o glumă proastă, ci e pe bune. Din fericire, OPC-ul funcționează, e verificat, deci hai să-l călărim cu reclamații. Își va face treaba, vă garantez. Promiteți-vă că, data viitoare când o să vă mai enervați pe un furnizor de servicii, n-o să vă mai fie lene sau lehamite să acționați. Că o să vă sacrificați timpul și nervii bifând toate procedurile necesare unei reclamații.

Acțiune! E nevoie de acțiune! Într-o țară primitivă ca asta, nu merge decât cu acțiune. Nu merge cu proteste elegante pe Facebook sau cu lamentări pe bloguri și în presă. Acțiune și frică! Noi să scoatem bâtele simbolice și să acționăm, ei să facă în pantaloni de frica acțiunilor noastre! La bâte, oameni buni, altfel vor fi și copiii noștri, peste 20 de ani, cu nasul în același rahat".



Eu ma bag si o sustin pentru ca si mie mi-e sila. La intrebarea mea de pe facebook referitoare la cat timp ati pierdut in trafic azi din cauza grevei METROREX, lumea s-a dezlantuit si cineva a propus sa facem ceva, exact ca si in spiritul Simonei. Daca maine greva va mai dura, ne strangem o mana de 100 de oameni si ne cerem banii pe cartele sau zile prelungite la abonamente, la o casierie de metrou. Asa am inteles noi sa actionam referitor la greva. Cine se baga?

Lomografice

De la petrecerea LOMO party, organizata impecabil de Dorin, unul dintre prietenii pe care ii vom mitui sa ne faca poze la nunta.

Alti demoni: negocierea

Cand cuplurile decid sa se mute impreuna are loc o negociere tacita a prioritatlor, chiar si a compromisurilor. Cateodata negocierea e pe fata: eu calc iar tu dai cu mopul; eu spal rufele iar tu le intinzi, etc. Cand cuplurile decid sa se ia cu patalama, dupa ce trece perioada romantica a lucrurilor, vine si perioada rationala, provocata, logic, de femeie, in care se simte nevoia unei negocieri mai serioase. Ok, eu pana acum am calcat si am spalat rufele si tu mi-ai aratat cat de misto esti ca dai cu aspitarorul si speli vasele fara sa ti-o cer de 5 ori. Acum, insa, trebuie sa negociem termenii iesirilor in oras, ale serilor petrecute in casa facand nimic in 2, ale vacantelor, chiar si termenii numarului de copii (se mai intampla si din astea). Ca viitoare nevasta ma pregatesc sa intru in etapa negocierii. E normal sa fim rationali si sa ne numaram iesirile in oras, banii chdeltuiti si copiii nenascuti? E cuvantul "compromis" un termen inexistent in vocabularul barbatilor? Voi, oameni casatoriti cu copii la cap, ce parere aveti? Voi, oameni traiti in cuplu, ce ziceti? Stiu ca subiectul nu e asa de light precum cel al tubului de pasta de dinti, provocat de Bogdana, insa in joc sunt valorile si echilibrul unei garsoniere.
Astept niste pareri sincere din sanul familiei 3badica, familiei voiculescu-pascal, al pescarusilor si al familiilor mai mult sau ami putin legale, dar bine legate.
LE: mi-a fost atrasa atentia ca ar fi mai corect sa astept pareri sincere din partea tuturor, nu sa am preferinte; sper ca nu s-a inteles asta; oricum, discutia este liberaaaaaa:)

Leapsa vesela si trista

Bogdana imi da teme de facut si in timpul programului, probabil ca sa ma scoata din starea demonica. Asadar, sa postam 2 poze: una vesela si alta trista. Din fericire, nu prea am poze triste pe PC-ul de serviciu, asa ca trisez:).

Thassos, e trist pt ca mai e mult pana o sa ma intorc in insula. credit foto: Mihaela Racescu


Eu si Eliza; distram audienta la o nunta


LE: dau leapsa lui Dedi, pescarusului, Andrei Badicioiu, lui Raul si Ionucai.

Demonii unei viitoare mirese

Oh, da, exista! Tropaie in mintea si in casa mea de cand cu rochia de mireasa. Adica de cand m-am hotarat ce, cum, unde si de ce voi purta in marea zi. Si atunci a inceput totul, structura mea interioara de viitoare mireasa pe care o credeam indestructibila s-a clatinat si iata-ma prinsa in jocul nuntii. Joc pe care credeam ca n-am sa-l joc asa cum ar vrea ea. Adica mireasa nevrotica. Deocamadata am doar niste simptome de frica si niste vise grele cu pantofi care nu se potrivesc unei rochii perfecte, cu niste verighete care nu-s alea pe care le vrem si cu invitati pe care nu-i cunoastem. Dar cele mai grave sunt visele pe timp de zi in care rochia mea nu iese, rochia nu are culoarea potrivita, rochia nu ma incape, rochia e f scumpa, rochia nu iese si basta.In ritmul asta, rochia ma va distruge iar cele 6 luni cate au mai ramas vor fi un chin.
Solutia? Mirele zice ca rochia va iesi perfect si ca sunt nevrotica, ca n-ar trebui sa imi pese atat de mult de o simpla rochie de mireasa......:))) right, de parca bridezilla din mine s-ar linisti:)).
Primul demon al acestei nunti f relaxate: rochia.
Oare cati vor mai urma?

On mute

Blogurile tac din ce in ce mai mult. Ele sau proprietarii lor se tanguie ca nu mai au tragere de inima si nici timp si nici energie sa mai comunice. Cateodata se lasa batuti de unii care vin si topaie si imprastie mizerie agramata pe/in blogul lor si asta ii supara. Pe mine ma scoate din sarite cate unul anomim care e clar mai destept si mai priceput si care ma balacareste in fel si chip. Oare sa ma mai supar? Oare sa-mi fac blogul privat, de vreme ce scriu despre lucruri personale? Voi ati avut experiente triste pe blogurile dvs? Si oare de ce?