Mancare de criza

De cand cu banii numarati si aia pusi de-o parte, ma tot gandesc la mancare si la carti. E clar ca am intrat si eu in criza, o criza a varstei si a drumului spre maturitate zic unii; io zic ca e vb de stresul zilei de maine: sa am de mancare si carti pt vremurile pline de firmituri.
Am spus adio vremurilor de french bakery, sau snack attack(vomit daca mai mananc senvisuri) ori chiar gregory's (care au scumpit cafeaua, ceva de speriat). De cand lucreaza in zona Kogalniceanu, fata mamii mananca la cantina. La Drept. Si e fain ca-mi aduc aminte de zilele de cand lucram in redactie la Catavencu, singurul loc de munca in care nu-mi pasa de nimic. Mancarea de cantina ma intoarce si spre zilele de facultate cand mancam o ciorba de-mi ajungea o saptamana.
E misto sa fii in campul muncii insa la pranz sa te reintorci in campus. Asta da viata, cu cartea de munca la purtator si cu cu mirosul de cantina in hainele office.
Pe cei care nu au incercat cantina de la Drept, va invit la o ciorba de 2, 5 ron sau un suc de 3 ron. Ii astept si pe cei care vor doar o alivanca,m strudel sau ecler bun de laborator de cofetarie. Pofta buna si week-end fain.

Vizita la serviciu

In loc sa vina cu pachetelul de mancare, Dedi m-a vizitat cu bicicleta. Pozele sunt facute de colega, Diana.

Reincercare pe taramul miresicilor

M-au apucat mustrarile de constiinta dupa ultimul post in care ziceam ca nu fac mare branza asa ca, pe modelul inventariii de stiri (gaina cu pui vii, criminalul de vedete), mi-am inventat patanii. Ca sa am ce scrie, nu de alta. Viata trebuie sa fie palpitanta, mi-am zis. Asa ca ieri, dupa o bere bauta pe stomacul uns cu biscuiti, am bagat o tortilla din aia scumpa si picanta, m-am ametit de la 2,5%alcool si chilli si am purces cu o prietena la.....probat rochii de mirese. De data asta cu alta prietena, in magazinul tuturor miresicilor din lume, A&N, cu modele diferite. Am probat 2 rochii de printesa din perioade diferite- anii 30 si anii 98, toamna, plus o pereche de pantofi imputiti, cu 3 numere mai mari.
Sigur, emotia e mare cand te vezi infasurata in rochii terfelite, innegrite si imputite, dar mult mai impresionant e atunci cand iesi din cabina de proba si te intampina 2 viitori miri descheiati la pantaloni, emotionati si ei. O clipa am gandit prost si mi-am zis ca sunt acolo ca sa alegi alt mire, apoi cand mi-am dat seama ca nu sunt incheiata la rochie si ca de fapt nu-mi admirau rochia ci spatele gol, am reflectat la mirele meu de drept.
Da, e fain sa fii mireasa si sa ai 10 luni la dispozitie inainte sa probezi toate rochiile din lume. Devine chiar distractiv, numa sa nu afle si vanzatoarele ca de fapt eu nu cumpar nimic. Bogdana, ramane cum am stabilit?

Si totusi nimic

Nu am mai facut nimic. Dar nimic. Sunt pe inainte-inapoi si invers si nu fac mare lucru. Desi fac o mie de chestii la munca, nu-s multumita de nimic. Nimicul se rasfrange si acasa si tot asa. Numa la vacanta ma gandesc si ideea ca peste o luna o sa-mi bag picioarele in nisipul grecesc ma duce mai departe.
Munca? E sa fie si banii la fel. Vecinii? da-i incolo. Prietenii? nu prea i-am mai vazut ca-s prea obosita sa ies.
Sunt curioasa cata lume e multumita de munca lor? Cati faceti ce va place? Si cum? De ce?

Reteta fericirii dezbatuta impreuna cu o prietena: sa alegi ori cariera, ori familia, atunci nu mai ai de ce sa comentezi.

Late photos

Am primit si noi poze de la turul orasului de sambata trecuta. iata cum aratam, dimineata, pe o caldura inabusitoare. Si da, m-am tuns, acum o luna:).

Fara titlu

Cand n-ai bani, asa-ti mai vine sa-ti cumperi de toate; de la haine, carti, dulciuri, mancaree multa, pantofi, bijuterii, excursii. Orice. Dar cheful iti vine numa cand ai banii dramuiti pt vancanta, nuntile altora dar si nunta ta. Asa mi-as cumpara niste carti azi, orice carte, numa sa stiu ca am cheltuit multi bani pe ea. Sa fiu neam prost. Si e ciudat ca nu se mai imprumuta carti. Eu nu am mai auzit ca lumea sa citeasca pe rupte cartile din biblioteca altora. Cum era cand eram mici si umblam prin vecini si ne intorceam cu cateva romane la sub brat, lectura pe cateva zile. Nici atunci nu aveam bani dar nu ma interesa, ca aveam de unde citi. Ia sa bag un google, poate-mi trece pornirea de cheltuit.

La bulivar, pe bani

E penibil dar interesant sa platesti pentru o plimbare in Bucurestiul cu obiective turistice, adica pe strazile pe care te plimbi zilnic. Dar ne-am conformat si noi, fiindca interesul e de mare arta fotografica pus in valoare la sf lui iunie. Va tinem la curent.

Sambata dimineata ne-am alaturat grupului de expati care traiesc de ani buni in Romania dar care nu au timp sa viziteze Cismigiul, Palatul Regal sau Lipscaniul. Cei de la citycompass organizeaza o data pe luna excursii de genul asta prin Bucuresti si dau sfaturi despre cum sa traiesti bine si ieftin in capitala noastra brava. Daca aveti prieteni expati care se plictisesc in we in casa, recomandati-i pe acesti prieteni ai nostri. Ca pont: stiu mai bine decat noi de unde sa cumperi carne buna si ieftina, care e cea mai buna cafenea sau iti pot recomanda ONG-uri serioase.

babysitting:

Cartierul: Rahatiti?

Nu stiu ce faceti voi dar noi ne pregatim intens de un mare castig la Loto. In cateva zile vom putrezi de bogatie si atunci sa ne vedeti. Ne vom cumpara o casa si o masina, desi nu avem permise, dar sa fie in garaj, o vacanta de un an de zile intr-o insula iar restul ii vom investi intr-o afacere care sa se conduca singura. Altfel nu-mi pot explica rahateii de catel pe care ii gasim in fiecare zi pe presul usii de la intrare. Azi noapte am visat ca am gasit si in casa cateva mostre de fecale cainesti. Ne pregatim deci, cum se cuvine de un mare pot si promitem sa dam o mare petrecere imediat dupa castig. Mai are rost sa povestesc despre voma care atarna de peretii din fata liftului de cateva zile?
O zi frumoasa si voua.

Pe repede inainte

Am servit in week-end o nunta munteneasca franco-romana, ne-am luat notite si am decretat starea de urgenta in cuplu: tinuta obligatorie fara stres si matasuri paietate si sclipicioase. Cautam invitati care iubesc in-ul, tenisii si camasile fara cravata.

Educa animalul din tine

O campanie metroulgreu si ZOOM TV! Aici si caricaturile lui Dedi care ruleaza deja la metrou.

De 1 mai

La noi, la tara, a plouat cu mici si lazi de bere. La voi cum a fost?

Cartierul: Vecinii

Cred ca e de bun augur sa incep epoeea cartierului cu povestiri despre vecinii si intr-un fel e un mod de multumire a faptului ca exista. Le sunt recunoscatoare celor de deasupra ca sunt microbisti convinsi si ca se manifesta violent dupa fiecare meci; le multumesc pentru ca au scaune cu care arunca prin casa de fiecare data cand simt nevoia; le multumesc si pentru paturile scuturate zilnuc pe pervazul nostru si ca niciodata nu sunt curate; mai mult, as dori sa le multumesc pentru fiecare noapte in care isi declara afinitatile muzicale, de regula, etnice si foarte balcanice. Vecinicii de sus ii transmit asa:
- Paraseste-l odata femeie pana nu te omoara in bataie!
Vecinul, astfel:
- Da-o naibii de muiere proasta, ca mult si prost mai vobeste, omule!

Insa vecinii din stanga s-ar supara daca nu as pomeni si de ei, caci, nu-i asa, suntem prieteni buni de cand cu gauritul in pereti, de vreo 6 luni incoace. Ajunsesem chiar sa ne intrebam daca nu cumva o sa devenim colegi de apartamnet, dupa ce vor fi gaurit toate zidurile de rezistenta. Faceam pariuri intre noi 2 despre ce mai gaureste : un tablou, o mobila, un televizor, o bucata picior de nevasta, un pat. Insa surpriza a fost devoalata cand, intamplator, m-am pomenit incuind usa in acelasi timp cu vecinicul, avand onoarea sa vad ca holul lor era tapetat cu cabluri, cablurete, inculsiv pe tavan. De atunci, tac malc si nu mai comnetez nimic.

Vecina din dreapta e o tipesa foarye misto, la vreo 40 de ani, care de fiecare data cand ma vede ma intreaba cine sunt, cati ani am si ce treaba am cu vecinul ei, Dedi. Dupa ce isi da seama ca tot eu sunt, se scuza, zicandu-mi:

- Draguta, esti mereu schimbata, azi ai 18 ani azi 16, niciodata nu te recunosc.
Iar eu zambesc tamp.