Atelierele Nuca Mica la Elefantelul curios

Mereu am lucrat bine cu oameni apropiati care, cu idei misto, si-au transformat pasiunile in afaceri mici, dar care merg si-s cautate.
Asa se face ca din iulie o ajut pe prietena mea, Izabela, cu comunicarea si evenimentele la locul ei de joaca si aftrschool din sectorul 4, numit copilareste Elefantelul curios.
Ei, si pentru ca stiu lume faina cu maini dibace, am pornit sa creem o programa de ateliere pentru copii, chiar la Elefantelul curios.
Iaca asa s-au nascut cele doua ateliere de sambata, 31 august, gandite si predate de o alta prietena de-ale mele, Petruta Banita, care face parte din miscarea creativa Nuca Mica.
Urmeaza mai jos o invitatie, sper ca v-ati prins:), iar locuri mai sunt putine, la fiecare dintre atelierele de mai jos, astfel, de aici:

Asadar, sambata, 31 august, intre 10.30 si 13.00 ne gasiti la Elefantelul curios cu mainile in lut sau imprimandu-ne tricourile preferate.

Atelierele sunt create special pentru copii, au deja istoria lor, fiind organizate deja si in alte spatii si sunt desfasurate astfel:

- de la ora 10.30: atelier de modelaj in lut/ construit oale de lut in tehnica neolitica, adica, fara roata olarului.

- de la ora 11.45: atelier de personalizat tricouri in tehnica Blockprint, tehnica de imprimat textile prin intermediul unor piese de lemn xilogravate cu motive indiene.

Cost ateliere: 2 ateliere/copil/50 lei
1 atelier/copil/30 lei

Parintii nu platesc, dar sunt bineveniti sa ne asiste.
Inscrierile se fac aici sau la adresa elefantelulcurios01@gmail.com pana pe 29 august.

Noi o sa fim sigur acolo, am in plan sa imi transform niste tricouri personale cat timp Luca se manjeste cu lut:).

Hainutele Tomky

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt o lenesa cand vine vorba de cumparaturi. Mai mereu ma plictisesc drumurile in magazine, poate pentru ca doar asta faceam in adolescenta-mi plictisitoare, cand o iesire in centrul Bacau bifa musai niste invarteli si ocheade in standurile de marfa, ca haine nu prea le pot zice, din cele doua magazine centrale. Stiu, sunt o snoaba, acu is la capitala si mi-e usor sa vorbesc asa de orasul natal, desi Bacaul se dezvolta chiar fain in ultimii ani si am o parere din ce in ce mai buna. Dar, despre asta, in episodul urmator:).
Totusi, nici anii de la capitala nu m-au schimbat, iar un drum la mall, pentru mine, e ca dusul la cules de cartofi, mai bine platesc pe cineva decat sa ma duc eu sa ii scot::). Noroc cu platile on-line ca lenevia mea s-a marit si mi-e super simplu sa stau sa aleg, sa culeg, sa plasez comenzi, sa calculez si sa ma imprietenesc cu curierii.
Cumpar on-line cam 70% din necesarul nostru ca familie+oameni+gadged freaks. Iar cei 30% ii las pentru piata si ceva maruntisuri din marketurile de cartier. Cam toate cadourile din ultimii ani au fost luate de pe net, asa ca mi-e simplu sa merg la aniversari sau sa ma pregatesc de Sarbatori.
Iar copilul e cel mai castigat, caci el e norocosul care mereu are parte de hainute cumparate din on-line, in genere de la producatori home-made.
Asa se face ca am acceptat cu bucurie sa scriu despre hainutele Tomky, despre care nu stiam, sa-mi fie si rusine, pana de curand. Am navigat bucuroasa, mi-am ales doua produse pentru Luca si in 2 zile au si venit la usa. Iaca ce am ales:

Si m-am gandit asa: un pulover nu strica, domle, ca vine frigul si rosu nu aveam in garderoba, iar un tricou vesel, cu o marime mai mare, ii e bun si iarna, peste unul cu maneca lunga, ca sa fie in ton cu garderoba lu Ta-su, si o sa ii ai vina si la vara. Deci, m-am cam scos.
O sa urmaresc la toamna si hainele din lana, suntem fani deja, mi se par cele mai misto haine pentu copii, nu ca design sau culori, ci ca utiltitate si ca se pot combina cam cu orice.

Mi-a placut mult: ca au reduceri, adica preturi bune, ca au haine faine pentru fetite:).
Preturile sunt bunicele, n-as zice ca-s chiar ieftine, dar daca combini o comanda si cu produse reduse cumperi 2, 3 articole cam cu 100 lei.
Atentie: sunt reduceri la articolele de vara, nu strica sa va aruncati un ochi pentru la anul, din seria, car vara....

Ce mi-ar fi placut sa mai gasesc pe site: chilotei pentru baietei de 2, 3 ani, pijamale (mereu stam prost la capitolul asta, toti 3), caciuli nu numai pentru bebelusi, incaltaminte.
Dar poate le dau idei si cine stie, data viitoare le organizez chiar eu campania:)
Se navigheaza usor pe site si se cumpara la fel de simplu. Deci, un magazin on-line cu hainute pentru copii cam la indemana oricui.

Calatorul

"Intai mergem in Italia, apoi in Grecia, la mare. Apoi la Pietrosita, acasa la mine".
Cam astea sunt reperele lui geografice la 2,5 luni, iar pentru mine, sa-l vad cu globul meu pamantesc de la 10 ani, in camera mea de fetita, e foarte emotionant. Mai ales ca-l vad cum creste de mult si fain cand stam impreuna toti 3, asa cum fu vacanta asta de 2 saptamani. Am plecat cu el baietel si ne-am intors cu un baietan care vorbeste si ne ameteste din fraze lungi si intortocheate, si care face glume lingvistice si rade de se prapadeste.
Se observa si parcarea de masina, da?
" Mama, vezi genunchiul asta lovit? Sa stii ca nu ma doare si cand apas eu am reflexe"!

Adunarea!

Blogul meu e cam trist in ultima vreme, tre sa-i dau o tencuiala. Ma gandeam sa postez despre proiectele in care ma tot implic dar e stare de vacanta si nu-mi prea vine. Pana una alta, ma gandesc sa incep un jurnal de nutritie si de redefinire a formelor, cu ale cuvinte: slabeste fato odata ca te faci cat casa!
Sunt dupa 2 ani jumate de fluctuatii de greutate si am ajuns sa par mai mult lata decat mica, ceea ce ma exaspereaza. Nu mananc mult, ci haotic.
Primul pas e deja facut: alerg seara, de doua ori pe sapt deocamdata 3 km in 20 min. Targetul e sa ajung la 5 in 40 minute dar sa vedem;). Deocamdata am o intindere de ligamente de toata frumusetea. Planul e sa alerg de 3 ori pe sapt si sa slabesc 5 kg in 2 luni. Plus 40 de abdomene zilnic pentru tonifiere. Din toamna iarna as baga si ceva sala, iar marele target e sa ajung din nou la masura 36-38, la minim 48 kg si fara burta. Well, asta pana in iarna. Eu zic ca pot, tre sa si renunt la dulciurele, gen tarte, painici dulci sau biscuitei cu unt.
Incep cu prima relatare: saptamana asta am alergat doar o singura data, 20 min, 2,5 km. Recuperez marti cu 30 min si 3, 5 km plus 50 abdomene, ca acu is in deplasare si nu am echipament la mine.
Asa sa ma ajute Dumnezeu;)!

Wtf?

Niciodata in viata mea nu am fost mai judecata decat acum, in vreme parintie. Daca am alaptat peste 2 ani, nu a fost bine, eram nebuna si egoista, comoda si faceam parte din grupuri suspecte, mi se zicea. Eram si sectanta, uneori;). Dupa ce am intarcat, e si mai rau. Primesc mesaje subliminale de peste tot ca sunt o vaca ca am intarcat copilul in mod violent, nu mai sunt cea de odionioara, am prietene care s-au dat la fund in mod suspect si ma evita, ca deh, ele inca alapteaza si io sunt vehementa in ultimul timp, sau poate au ele alte motive.
Cel mai trist e ca nimeni nu m-a sunat vreodata sa ma intrebe daca mai pot, daca si cum o duc si cum sa ma ajute. Singura care m-a ajutat in mod real e Maria, de la Bruxelles, care nu m-a judecat o clipa, desi isi alapteaza fetita de 4 ani.
Iar comentarii precum cel de mai jos precum as fi inselat asteptarile unor oameni necunoscuti chiar ma infurie si ma intreb cu ce drept intri, manjesti cu cacat, si fugi, ca deh, e simplu sa judeci de la distanta si sa te dai mai bun.
Celor care ma judeca le urez viata frumoasa departe de noi, ne e bine asa cum suntem, intarcati si fericiti!

Viata in vacanta

Suntem la inceput de 2 saptamani de vacanta in 3, umblam ba pe la tara, ba pe la Bacau, ba pe la mare, mai si muncesc printre picaturi, dar e tihna. Ce mi se pare fain e ca copilul are toata atentia noastra si se vede, evolueaza si creste mult cu amandoi pe langa el. Macar in vacanta!

Dupa intarcare

Asa cum se intelege din titlu, gata, ne-am intarcat. De fapt, mai mult eu sunt intarcata, Luca inca cere sa suga, dar e mult mai intelegator decat m-as fi gandit acu o luna cand eram cu capul vraiste.
Dar sa revin de unde am plecat: saga alaptarii noastre (caci cred ca a fost un proces intre noi doi, nu numa pentru el) a durat 2 ani si 4 luni, insa din luna decembrie 2012 n-a mai fost asa lin si frumos cat durase aproape 1 an si 9 luni.
Am inceput in luna decembrie, odata cu mersul meu la psihnaliza (pe care nu am mai continuat-o din lipsa de timp si bani din martie, dar care mi-a facut asaaaa de bineee) cu scosul suptului noaptea. Si imi si reusise vreo cateva saptamani, pana am plecat in vacanta si unde am reluat sa ii dau noaptea, caci se trezea foarte des. In aceeasi perioada a cerut sa doarma la el in pat, l-am lasat cateva saptamani, dar trezitul din 2 in 2 ore si plimbatul prin casa m-a omorat, asa ca l-am adus noi cu forta in patul nostru, si de atunci tot aici doarme (si deocamdata nu avem alte idei, ne place sa dormim cu el, ba chiar doarme mai bine daca ne simte).
Prin ianuarie, februarie am mai scos un supt de zi, si am ramas sa ii dau de maximum 2, 3 ori pe zi. Mult, nu? Asa am zis si io, pana cand, prin primavara am zis halt!, gata, o data pe zi copile, si niciodata in public (cam dupa ce a facut 2 ani am incetat sa ii mai dau afara sau in public). Nu a fost deloc usor, pentru ca plangea cand il refuzam si se tanguia de mama focului. Drept pentru care eu nu eram deloc decisa cand si cat sa ii dau, il amageam ba ca iti dau acu, ba ca mai incolo, l-am cam frecat asa un timp si recunosc ca am gresit, ceea ce a si dus la un proces de intarcare asa de lent. Insa, asta imi si doream: sa o facem usor, cumva asumat de amandoi, sa ne obisnuim si sa ne fie ok. Cumva a functionat, si mi-am pus un nou deadline, tot prin primvara: gata cu adormitul la san, si gata cu suptul dimineata, lasam doar unul inainte de somn, seara, dar fara sa adoarma. Inca vreo 2, 3 luni, cu multe chinuri de ambele parti- eu nu eram nici atunci convinsa ca vreau sa termin, dar nici nu mai aveam chef sa suga, ma simteam atinsa in md sexual si asta nu-mi dadea pace.
Targetul urmator a fost asta: il intarcam pana plecam la mare, in Thassos, adica la sfarsit de iunie, ca nu aveam chef sa stea numa calare pe mine si sa ma mangaie pe plaja, pur si simplu nu mai voiam. Si, evident, nu am reusit, insa in Grecia, pe drum si acolo, a fost foarte intelegator, ii dadeam sa suga doar seara, inainte de somn, apoi il culcam cu masaj, citit, cantat, iar ziua nu cerea deloc, probabil era mai ocupat cu marea si nisipul. Se facuse iulie si ma panicam: frateee, asta aproape cat mine si suge inca des (de fapt, cerea des, eu ii dadeam maximum o data pe zi).
Asa ca, fix acum 2 saptamani am zis stop, dupa o cearta cu sotul care m-a acuzat ca eu sunt de vina ca nu se opreste din supt, ca il ametesc si ca il tin intr-o relatie obsedanta pentru amandoi si ca tre sa ma decid odata ca el nu mai suporta jocul asta de-a suputul, de-a nesuptul. Si gata! Din seara aia am oprit orice intentie de-a mea de a-i mai da sa suga. El inca cere, dar e calm, a plans doua zile maximu, a facut tantrumurile normale, dar mereu ii promit ca relatia noastra fara apiti va fi mai frumoasa si mai aventuroasa si ca ne vom iubi si mai mult de acum incolo. Nu l-am aburit deloc, nu l-am trimis de acasa, nu l-am amenintat, am luat calea cea mai grea, caci in ziua 4 dupa nesupt si alte 3, 4 zile am crezut ca ma urc pe pereti de dureri in sani si stari psihice nevrotice, am avut si ceva insomnii si intentii sa fug de acasa. Am fost uracioasa si am tipat, am fost stresata vreo saptamana, dar acum sunt bine.
Luca? Inca mai cere sa suga si o face fix in metro: Vreauuuu tzatzaa:)! sau Da-mi sa sug acum!
Dar ii trece!
Si cam asa sarbatorim noi Saptamana Internationala a Alaptarii, si am impresia ca si Ta-su pregateste un text despre cum s-a intarcat si el odata cu noi:).