2 ani luculieni

Azi e sarbatoare mare la noi in casa: Luca face 2 ani! Drept pentru care ne-am luat pauza amandoi de la trebile zilnice si stam cu copilul nostru, premiera e ca ta-su il duce pentru prima oara la gradinita si ca vom avea si prima sedinta cu parintii pe seara. Avem multa treaba azi asa ca va las cu un link de la Ta-su unde a postat filmuletul celui de-al doilea an de viata aici.

La multi ani, Luca, pestiucule, nu puteam sa ma gandesc la un copil mai misto care sa ne aleaga sa ii fim parinti, te iubim de murim dupa tine:).

Amintiri de bebelusie

Raluca mi-a trimis poza asta de pe vremea celor 4 luni luculiene, ce timpuri, nene, ce plete si ce falci, nene!
Peste 3 zile face 2 ani si uitandu-ma peste pozele bebelusesti ma bucur ca am crescut amandoi mult odata cu copilul asta si ca am intrat in era relaxarii parintesti, avem sanse sa ne mai relaxam odata cu cresterea copilului:).
In acest timp, ta-su munceste de zor la filmultetul celebru anual, copilul inca vrea sa mearga la gradi, eu muncesc la emisiune si mama e in vizita la noi, deci huzur.

Epopeea gradinita continua

De maine incepem oficial, cu lasat singur macar o jumate de ora, de joi face 2 ani, uff, e greu, mi-e mie mai greu.

Primele zile de gradinita

De ieri am inceput gradinita. Mergem la Mariposa Kids, o gradinita libera. Suntem foarte stresati.
De ce folosesc pluralul? In mod direct am inceput postarea cu "noi mergem, noi am inceput, noi suntem stresati" pentru ca mergem impreuna, eu il secondez pe Luca in clasa si el e lipit de mine.
Prima zi a fost ok, cu o clasa de pici noua, cu inca doi colegi si cu o educatoare blanda, dar deloc ferma, empatica si calda. Am avut niste feelinguri ciudate si nu stiam de ce. Toata noaptea trecuta m-am framantat, dar apoi aveam sa vad de ce. Ma gandeam ca pentru ca nu prea reusea sa il atraga in jocuri si uite asa eu interveneam in jocul lor. Luca era peste tot, numai in atentia ei nu. Ieri am rezistat aproape 3 ore.
Azi dimineata am primit o veste soc, mai mult pentru mine: Camelia, educatoarea, a plecat, asa ca ne repliem, si ne ducem la clasa de pici cu cei 14 copii. Ieii! Soc si groaza au urmat cam pentru o ora, nimeni nu intelegea nimic, copilul isteric, eu speriata, ca ce face baiatul ca se obisnuise cu doamna- si acu rad de ce fraiera am fost pentru vreo ora asa-, pana cand noua educatoare incepe lucrul. Copilul meu isteric si lipit se desprinde mine si se implica in cantat, modelat, alergat, facut gimnastica, joaca cu nisip, e drept, cu mine in zona, dar nu in clasa, ci pe hol. Asa ca notam o zi mai buna, cu stat la gradi mai mult de 3 ore, fara chef sa manance cu copiii, insa cu drag de gradinita.
Cum ma simt eu? Ca si cum as da din nou licenta, ca si cum l-as abandona la internat, ca si cum creste si mie mi-e teama. Brr!
Revin cu un up-date la final de saptamana.

Vederi de la Paris

Suntem proaspeti intorsi de la Paris, dupa o saptamana nebuna, obositoare si deloc turistica. Sotul a fost in delegatie cu serviciul, noi pe langa el, am incercat sa ne umplem timpul prin orasul parisian cat el era ocupat sa aduca bani in casa. Numai ca... A fost asa de frig afara, in case, peste tot, incat nu am reusit sa vizitam mai nimic. Singurul punct turistic bifat tangential, pentru ca am trecut din greseala pe langa el, a fost Turnul Eiffel. In rest, am bifat numai locuri de joaca si spatii pentru copii, si alea foarte putin, pentru ca a fost ba frig, ba dormea copilul, ba era copilul obosit.
Asa ca singurele poze sunt cele de jos, cand copilul a adormit fix in timpul vizitei la Salonul de Agricultura unde ar fi vazut multe animale, de unde ne-am intors cu acea pisica balon care ne-a terorizat drumurile prin metrou sau cu un Luculica curios si pregatit zilnic de drum.
In fiecare dimineata ma intreba: Azi nu suntem acasa la noi. Unde mai mergem, mama?
Unde sa mergeti cu copilul? La Aquarium, la piscina pentru copii, la Cite de la Science, si sa ne ziceti si noua cum sunt programele pentru copii ca noi nu le-am apucat, era o ora aiurea pentru somnul copiilor, si in orice magazin cu instrumente muzicale.
Concluzia excursiei noastre parisiene de o sapt: nu mergeti cu copil de doi ani in city break-uri, si niciodata iarna! E mai obositor si dificil decat daca ati merge cu trei adolescenti ciufuti.
Primavara frumoasa!