Luca, un an si zece luni

Acus, acus face 2 ani. Hmm, suna ca si cum l-as da la scoala de catiheti si n-ar mai da pe acasa cu lunile.
Creste, e foarte incapatanat, iar cuvintele de ordine sunt: nu veau, ba veau!, a meaaaa, e a meaaaa!, lată-mă -n pațe!
E dificil sa stai cu el zi lumina pentru ca e scai dupa mine, nu pot scrie nimic la laptop fara sa se urce pe mine si sa intrebe: Țe pace mami aici?
Sau: Țe papă mami?

E lipicios, vorbeste de toate, numai in propozitii iar atunci cand il intreb de ce aia, de ce alta, raspunde ca un scoler: Pentu că....

Luculeana, Luculica, deja stie ca il alintam asa si ne cere: Veau ță zici Luculeana!

Inventeaza expresii, cuvinte si jocuri, printre preferate e jocul de-a mersul a gădiniță sau meg la seviciu la tata la Pipera!

Azi, un an si 10 luni!
Despre alaptat, intr-un post lungggg si viitor!

Talcioc Urban pentru Tudor Jalba-Soimaru

Copilul nostru e bine, e sanatos, cel putin pana acum e ok. Nu stiu ce am facut sau cum am tras la loterie sa capatam un copil sanatos. Sau poate ca el ne-a ales si a venit asa cum e: incapatanat, lipit de mine si foarte sensibil, dar sanatos. Si pentru asta multumesc oricui. Insa nu toti parintii primesc un copil sanatos. Avem prieteni dragi, oameni buni, misto, inteligenti, cu care as merge oriunde si care au copii speciali. Eu insami am crescut cu o verisoara, Oana, care are Down, si cu care am trait o copilarie normala pentru ca Oana asa ne-a fost prezentata, normala doar ca nu facea tot ce faceam noi. Asa sunt si parintii lui Tudor, Ema si Victor, niste oameni faini si care sigur ne vor fi pe aproape de acum incolo- cumva drumurile noastre s-au intersectat de mult, doar ca nu stiam- iar Tudor, copilul lor frumos de 3 ani ne-a facut sa ne reintalnim. El sufera de o forma de autism, nu se stie de care, daca va fi recuperat total sau nu, insa e clar ca are nevoie de terapie zilnica. Aici e povestea lui care poate va convinge sa veniti la Talciocul Urban pe 27 ianuarie la locul de joaca Rita Veverita.
El e Tudor, e simpatic rau, nu-i asa?

Back to 2013

Am revenit, asa cum revin bietii corporatisti, in frunte cu Ta-su, la munca, asa si eu, la spartul zilei de munca, ca deh, cand culc copilul incepe ziua mea de munca. Asadar, gata cu hurvuzul, vacanta in 3 fuse si se duse, iar dimineata ne-am trezit amandoi, eu si Luca, cautandu-l pe Dedi prin casa. Greu e sa o luam de la capat cu rutina noastra mama&copilul. Ne-am si distrat in vacanta, am si lenevit, ne-am plictist, ne-am si certat, am impodobit brazii, multi, de ne-au iesit pe ochi si am concluzionat ca tot mai bine e acasa. Cam asa fu:

\