Copilul minune

> Ma tot invart in jurul blogului de cateva zile si tot vreau sa scriu despre ce mai face si ce mai zice Luculeanul nostru, dar nu apuc pentru zilnic e ceva nou de consemnat. Nu exagerez cand zic ca vorbeste incontinuu si invata in fiecare zi un cuvant nou. Nici nu stiu cate cuvinte zice pentru ca sunt multe si diverse. Repeta pana si cuvintele din limba engleza si ne lasa cu gura cascata. Zice dam= damn si saci= search. E un burete care ne absoarbe gesturile, vocabularul si pana si grimasele. Pe langa cuvintele pe care le pronunta aproape perfect, de ex cane= carne, bacon= balcon, cecei= cercei, si isi exerseaza r-ul graseind de zor, este foarte prezent in orice situatie, nu-i scapa nimic, doamne fereste sa zici ceva si el sa nu fie atent. In fiecare minut face ceva iar acum este preocupat sa goleasca continuturi de orice si sa le umple la loc: genti, sertare, masinile de spalat, cutii, asa se face ca m-am trezit cu haine murdare de-ale lui in sertarul meu cu chiloti si cu pixuri si cuburi in masina de spalat. Imi place ca e si constiincios si inchide mereu usile dupa el ca sa nu te prinzi pe loc de nazdravanie.
> Suntem incantati de el si ne minunam de cate stie sa faca si sa zica la 14 luni.
> Capitolul somn este un pic mai bine, doarme doar o singura data pe zi cate doua, trei ore, doar daca stau langa el sa suga de cateva ori iar noaptea inca se trezeste de cateva ori. Inca rezist, la cat e de misto copilul, e si pacat sa ma plang de el:).
>

Ta-su scrie si pentru mame

Daca nu l-ati citit pe sot pe blog, nu-i panica, puteti rade de el si pe site-ul totuldespremame.ro, acolo unde eu scriu cu drag si spor despre teme serioase, documentate, iar el vine cu frustrarile si da din casa. Iacata: http://totuldespremame.ro/invitati-speciali/dedi-grigoroiu-taticuleiesim-afara

De 1 mai, grasuto!

Cred ca asta e refrenul potrivit etapei de viata in care ma aflu acum. Si daca tot e inceput de luna, incep si eu cu planuri marete de... slabit. Mda, era si cazul. Am ajuns la un numar nesimtit de kilograme care nu se asorteaza defel cu inaltimea mea, amestecatura care face din mine un butoias de mamica de Luca. Nu stiu cum naiba am ajuns sa cantaresc fix cat aveam in luna a saptea de sarcina, mult, domle, mult. Asa ca e cazul sa ma pun pe treaba slabitului, nu cu diete, ci cu miscare. Partea buna e ca si sotul s-a cam implinit rotunjor, semn ca ne prieste viata la tustrei, asa ca ne vom insoti in incercarea de a da jos mizeria de pe burti, picioare si brate. Eu imi propun sa scap de 5 kg in prima faza, cat mai alaptez, dupa care ma voi mai ruga de inca 5 sa plece de pe fata mea. Sotul cred ca tre sa dea mai mult, sper, macar sa nu fiu eu aia prea grasa si frumoasa din casa.
Daca vedeti seara prin parc doi alergatori strambi, asudati, urmariti indeaproape de un copil alergator deja care imita tot ce fac parintii lui, nu ne deranjati, noi suntem si avem treaba.
Sper ca se intelege de ce nu au mai aparut poze cu mine pe blog in ultimele luni. Prima poza va fi cu mine minus ceva kilograme, abia ma astept!