Prima iesire la piata cu Luca

2 saptamani Luculiene!

Un pic de 11 luni

Fix de azi in doua saptamani Luca va implini 1 an! Nu va dati seama ce emotionati suntem. Nici cand m-am maritat nu am avut asa de multe emotii, parca nici la nastere n-am fost asa de emotiva. E un prag de maturitate al nostru de cuplu si de familie tanara. E anul care m-a schimbat din temelii, care m-a dat cu capul de pereti si ma repus in rolul de femeie. Nicicand nu voi mai fi ca acu un an si nu-mi pare deloc rau. Simt ca abia acu incep sa ma maturizez, anul lui Luca coincide si cu 30 de ani ai mei deci nu-i deloc intamplator. Si cu 31 ai lui Dedi, adica 30+1, interesant, nu? Iar o iau pe panta numerologica:).
De azi si pana pe 14 martie voi posta cate o poza nepublicata care sa ne aduca aminte de noi in fiecare luna si puseu de crestere ale lui Luculica. Pe 14, surpriza suprizelor:)!

Noul Luca

Se apropie de 1 an, a slabit dupa boala, s-a lungit si isi pierde fatuca bebeluseasca. Gata cu pulpanelr grasune, off! Creste si se face domnisor:)! Dragul nostru, Luca!

And we're back!

Dupa 7 zile de boala, dupa multe diagnostice, dupa febra 39,5 si nopti albe albe pline de impachetari ale copilului ne-am revenit in sfarsit si am aflat ce am patit: o viroza pacatoasa suprapusa cu roseola infantum!
Oribile zile si nopti am mai avut, duca-se pe pustii si sa nu mai aud se boala. Luca a ramas cu o tuse magareasca di niste muci pereni, inca nu mananca din cauza rosului in gat, dar sunt parfum toate acum! Caci suntem mai puternici toti 3. Urmeaza niste zile de recuperari masive: somn, mult somn, scriituri si dezinfectat casa sa plece microbul! Week-end placut!

Despre alaptare

Ma tot gandesc cum sa abordez un subiect de articol pentru totuldespremame.ro. E genul de subiect cu doua taisuri si oricum ai da-o, tot prost iesi. Trebuie sa scriu un serial despre alaptare si ma tot razgandesc pentru ca nu sunt sigura ca o sa imi iasa intentia de echilibru. Nu vreau sa scriu ca nu e bine sa nu alaptezi, ci ca e ideal sa alaptezi. Si chiar si asa, tot o sa imi iasa vorbe, o sa fiu din nou catalogata de prieteni si de blogosfera-feisbuchista drept o sectanta puritana. Buunn, deci cum faci? Sa ma scuz asa cum o fac in ultimul timp cand sunt intrebata daca si cand il intarc pe Luca? Sau sa ma simt prost atunci cand sunt intrebata iar si iar " da tu mai ai lapte? Da' cat crezi ca o sa il mai duci asa la tzatza"? De ce ma simt prost? Pentru ca e o indiscretie si ma fortezi sa vorbesc despre ceva intim, despre o decizie intima pe care o iau eu in casa mea, cu barbatul si cu copilul meu. E ca si cum m-ai intreba: da' tie cand iti vine ciclu? Pot sa vorbesc despre asta cu oricine? Nu, pentru ca e ceva intim. Asa ca nu mai primesc intrebari din astea pe adresa redactiei. Ah, ca esti curios sa stii mai multe despre alaptat, ca vrei argumente logice, stiintifice si nutritive despre nevoia de a alapta un copil peste un an, e altceva. Ca poate vrei sa intelegi ce ma face pe mine sa aleg varianta asta, ascultand si percutand unele din justificarile mele, ok. Dar daca vii si ma intrebi cu o spranceana ridicata, cu un ton ironic si cu o intentie judgemental, nu primesc. Stai, te rog, in banca ta, oricine ai fi tu: mama, sora, soacra, matusa, prietena, cunostinta.
Si ma intorc de la ce am plecat. Nu-i simplu sa vorbesti echilibrat, nonviolent si noncinic despre alaptare, dar e sanatos
si bine sa fii informat despre alegerile tale.

Anxioasa

Cum se cheama afectiunea aia care se manifesta asa: te uiti la tine in oglinda, in poze, in pozele mai vechi si nu-ti place de tine? Dar deloc? Te uiti la par, la fata, la corp si ti se pare ca esti urata? Exista asa ceva?

Back in on-line

Am reinceput sa scriu, o iau incet, cu pasi inca ruginiti de la alaptare, dar care sper sa se lustruiasca cu fiecare articol postat. Ca de lasat de alaptat inca nu ma las:). Asadar, imi dau cu parerea timid si echilibrat despre subiecte de parenting, o sa public si niste interviuri, o specie pe care nu am mai exersat-o de multi ani, toate aici. Totul despre mame e un proiect la inceput de drum care se vrea o referinta de bun simt pentru cei care cauta raspunsuri in zona parintiei. Nu e doar pentru si despre mame, dupa cum se vede si in primul meu articol. Fiti ingaduitori cu o minte obosita:)!

La sanius

Sunt poze de saptamana trecuta cand ne-am avantat zece minute cu sania printre blocuri. Dupa cum se vede, nu-i chiar asa de distractiv sa plimbi copilul miscator care vrea in picioare chiar si pe sanie, plus ca nici eu nu-s mare amatoare de frig si pantaloni uzi. Mai vedem la anu'! A se observa ca Luca deja e cat mine:))).

Moi

Tanara si nepieptanata, mama lu Luca:)!

Vocabular de 10 luni jumate

Cumva e de inteles, si noi suntem vorbareti si cred ca se transmite trancaneala mai departe. Dar nu ma asteptam sa inceapa asa de repede. Luca vorbeste, ciripeste, bogodaneste toata ziua, iar noaptea prin somn repeta de zor. Nu de putine ori l-am auzit susotind ceva pe limba bebelusesca in toiul noptii.
Vedetele lingvistice de saptamana asta sunt: aide= haide, apa=apa, pacapaca= pacapaca:).
Saptamana trecuta erau caca= caca, oauuu=oau si mama si tata nonstop.
Cel mai comic e ca atunci cand vede apa, in cada, la robinet, in pahar sau la tv se sesizeaza si striga fericit: apaaaaa! Sau dimineata cand ma zoreste sa ne ridicam din pat si zice rugator, cu fata lipita de a mea "aideeee".
Promit ca o sa il si inregistrez, e prea dulce cu vocea lui de bebelus.