Spre luna in 2012

Asta e senzatia pe care o am acum, im ultimul ceas din 2011. Ca dupa anul asta simt ca pot face orice, ca mi-au crescut niste aripi cu care pot ajunge si pe Luna, daca vreau. A fost ANUL! Cel mai bun, cel mai plin, cel mai rotund ca burta mea de gravida, cel mai frumos ca Luca, cel mai bogat precum creditul nostru pentru casa noua, cel mai amuzant precum prietenii nostri vechi si noi care ne inteleg noua stare de parintie, cel mai greu precum lunile de alaptat cu dureri si rani si cel mai cel precum viata noastra in 3. Ce sa mai cer pentru 2012, ca mi-e si jena. Vreau doar timp sa multumesc universului pentru tot ce am si sa fim sanatosi ca sa avem energie pentru de toate.
Pe maine!

Sfantul Stefan al nostru

Sa ne traiesti cu numele, Luca Stefan, si sa ne bucuri mereu asa cum o faci la doar 9 luni si 13 zile:). La multi ani!

De Craciun, fii mai bun

Nu am apucat sa facem mai nimic din ce ne-am propus, organizatoric vorbind. Salata boeuf e inca pe lista, supa si ouale umplute, asisderea, noroc cu Eliza, prietena noastra care gateste de te lingi pe dejte, ca avem deserturile gata. Sa vedem cand om reusi sa facem si curat, ca cu Luca lipit de noi nu prea reusim.
Si totusi, anul asta nu ma prea panichez. Pentru ca a fost un an scurt si foarte intens, frumos si obositor si pentru ca de 9 luni nu prea mai stim cum curge vremea decat prin ochii copilusului.
Dar anul asta a fost si un an foarte bolnavicios si cu vesti rele de care speram sa scapam si sa ne lepadam. Nu noi suntem bolnavi, ci unul dintre parintii nostri care acum spera ca va prinde Craciunul acasa, si nu intr-o rezerva de spital. La ei ne gandim zilele astea, la parintii nostri cei sanatosi si cei mai putin sanatosi, si ne dorim sa ii avem cu noi inca multe Craciunuri asa de pline si fericite ca asta, cu copil.
Craciun linistit si vesti bune sa ne aduca Mosu', asta va dorim toti 3 la unison!

Craciun in 3

De fapt, acest post este despre cum speram sa nu o luam noi razna pana de Craciun, si nu despre frumusetea sarbatorilor cu copil miscator prin casa.
In ultimele zile m-am tot abtinut sa nu-mi revars nervii creti aici si sa ma plang despre cum o mana de om iti guverneaza ziua, noapte, somnul si tihna. Pentru ca acum mi-e clar: parintia nu e pentru toata lumea. Nu e de ajuns sa iti placa copiii si sa lacrimezi cand vezi bebelusi ca sa vrei si tu. Daca vrei liniste, odihna si zile lense nu face copii, du-te in vacante, arunca banii pe fereastra, orice te satisface. Daca vrei seri urlatoare, zile in care nu apuci sa faci pipi linistita fara sa te traga copilul de chiloti, daca vrei nopti cu treziri dese, mai dese ca in armata si fara nicio sansa sa mai recuperezi macar 3 ore legate de somn, faceti copii. Nu e usor sa stai toata ziua cu copilul catarator, nu e simplu sa gandesti in conditii de urlete de disperare cand ai iesit din campul lui vizual. E greu, mie mi-e greu, recunosc, si stiu acum ca nu-s asa de rabdatoare, nu-s nici zen, nici din piatra, ridic tonul fara sa ma controlez si ma buseste plansul dupa.
Se spune ca nu ti se da mai mult decat poti duce. Cam asa-i, pentru ca altfel nu stiu cum de nu am fugit pana acu, sau cum de nu mi-am luat bona( chestie care e prioritara pentru la anul).
Daca copilul nostru nu ar fi dragalas, nu ar rade in hohote cand ne vede sau nu ar trancani toata ziua cuvinte precum: aidi ( haide), api ( lapte), apea( apa), copca( copacul), tata, mama, eiiii, nu am rezista orelor in care se zbate, ma musca de sani, ma ciupeste, imi da pantalonii jos doar doar l-oi lua in brate non-stop, tipa, plange, se chinuie sa planga ca sa fie remarcat.
Tot ce imi doresc zilele astea e sa avem mai multa, cat mai multa rabdare, sa-l intelegem si mai mult si sa il crestem decent, cat sa nu ne scoata ochii pentru posturile in care il param.
Desi, sunt sigura ca asta se va intampla!
Craciun fericit si energie buna!

Master of disaster

Sau ajutorul nostru in casa;)!

From Evernote:

Miscarea de seara

Tocmai mi-am dat seama ca mint destul de des atunci cand raspund la intrebarea: te-ai apucat de sport dupa nastere? Nu ca as arata perfect, nu de asta sunt intrebata, ci intr-o discutie de mame vine si randul dilemei: ma duc la sala sau mai stau o tura? Eu mai stau o tura pt ca sunt lenesa, pentru ca am falsa impresie ca burta ramasa se va topi singura si fara ajutorul ciocolatei pe care o degust zilnic si pentru ca fiind in mijlocul crizelor de plans daca dispare mama din peisaj nu prea ma incumet sa o tai de acasa vreo 2 ore. Desi am nevoieee! Si totusi, eu fac sport! Da, din ala de performanta. Uit ca in fiecare seara intre 9 si 12 practic atletism. Mai exact sprint! Inevitabil in acest interval bag cam 3 pana la 6 ture de sprint care se lasa cu dureri de inima, gafaituri si transpiratie. Durata e cam de 3 secunde, cel mai prost scor, cu un timp record de 1,5 secunda pe care il cam mentin de vreo cateva saptamani. Traseul e cam acelasi: sufragetie-hol-dormitor sau bucatarie-sufragerie-hol-dormitor-patul copilului. E deja un sport aprobat, ba chiar incercat si de sot atunci cand eu sunt la dus. Ca in oras sigur nu-s! Recunosc, e addictive dar n-am si nu stiu ce sa fac altfel pana nu creste copilul si nu incepe sa doarma si el o noapte legata! Si se lasa mereu cu urlete, ale copilului care ba vrea alaptat, ba luat in brate, ba ii e frig, ba il doare ceva, mereu cate ceva, de cel putin 3 ori pe seara pana ajungem si noi in pat langa el. Ce mai urmeaza in cursul noptii, cate trezri nu pot socoti cu exactitate pentru ca pot fi doar 3 sau peste 10, asa cum s-a intamplat azi  noapte!

Somn usor si intretinere fizica mai placuta decat a mea! 

Campanie de sms-uri pentru Bibi

E minunat ce se intampla in blogosfera asta de mamici! Cum, necum, niste forte mai mari decat puterile mamicesti s-au adunat si s-au organizat intr-o campanie de 6 zile de strangere de fonduri pentru Bibi.
Asa ca de maine dimineata e liber la sms-uri la numarul 848, iar cu 2 euro "Donezi o picatura de viata". Campania se desfasoara intre 10 si 16 decembrie.

Sau poti suna de pe Romtelecom la urmatoarele numere
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel


Si mai poti dona oricand in contul lui Bibi
cont (lei) RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX
Banca Transilvania

Titular cont: Filip Bogdan-Liviu
Iar Criticomamica a pregatit si niste bannere frumoase pentru intreaga blogosfera:). Nu ezitati sa vi le postati in pieptul blogului!

Mos Nicolae al lui Luca

Daca anul trecut l-am primit pe Mos Nicolae cu o burta si chef de poze, anul asta a fost o sarbatoare muult mai activa datorita maimuticii din dotare care a alergat prin casa toate mandarinele si a muscat din fiecare banana asigurandu-se ca nu ramane niciun fruct nestat. E tare frumos de sarbatori cu un copilut care nu are stare nici macar 1 minut pentru ca ai ocazia sa simti in fiecare clipa bucuria acestei luni: ascunzi cadouri si strangi incontinuu dupa resturile lor:).
Din pacate nu am reusit sa pozam toate cadouasele pentru ca au disparut din raza noastra de atentie imediat dupa ce au ajuns in ghetute.
Tare sunt curioasa sa vad cum ne vom descurca cu un bradut frumos decorat si un copil semi-biped!
Sarbatori frumoase si voua:)!

Masata de mama

Vin de la o sedinta de masaj de relaxare, un cadou pe care l-am primit de ziua mea si pe care abia dupa o luna jumate apuc sa-l onorez. A fost greu pana am gasit o portita de plecat de acasa si lasat copilul cu ta-su, care de fapt nici cu ta-su nu prea mai sta pentru ca suntem in plina era de anxietate de separare. Sper sa apuc sa povestesc despre asta pana nu ma vestejesc. Dar, tot legat de vestejire, mi-am facut curaj si m-am infiintat la salonul foarteee fain situat intr-un hotel cu mare clasa. Eden Spa se cheama locanta si se gaseste si in Grand Hotel Continental de pe Calea Victoriei. Ce sa zic? Frumosss domle, si foarte placut privirii, atingerii si simtirii. Asa, ca pentru doamne fine, numa ca eu nu ma consider o doamna fina si m-am simtit cam incurcata la inceput. Terapia a constat intr-un masaj corporal relaxant si frumos mirositor, masaj facial si masaj exfoliant pentru picioare. Si...in lipsa semnalului la telefon, ceea ce m-a stresat si mai tare decat la venire pentru ca nu reuseam sa dau de sot si copil care o flendureau dupa Mosu' prin oras. Nu stiam daca urla copilul fara mine sau daca urla ta-su... tot fara mine. Partea cu masajul corporal a fost f relaxanta si binevenita pentru ca nu ma interesase soarta celor doi dar si pentru ca nu stiam de absenta semnalului gsm. Ei, n-a mai fost asa de bine cand tot scrub-ul mi-a intrat in piele si ma zgaraia in loc sa ma hidrateze si sa ma relaxeze si nu-mi doream decat sa fug de acolo mai repede.
Gata, s-a terminat cu gura de relaxare, ma duc la ai mei sa ma maseje noaptea cu picioare in spate si in gura, parca tot asa imi place.

Talcioc Urban de iarna

Am ales sa mai facem editie de Talcioc Urban pentru Bibi, nu pentru ca nu avem ce face acasa, ci pentru ca editia din 12 noiembrie mi-a demonstrat ca poti aduna energie buna intr-un loc mic si intim cu foarte multa lume cu suflet mare pentru un copilut care merita o sansa la viata. Ne-am simtit bine vanzand din casa si suma stransa ne-a bucurat, desi e inca prea putin pana la 140.000 de euro. Cei 1.000 de euro stransi sunt putini pentru sanatatea lui Bibi, dar sunt stransi cu mare bucurie si ganduri bune. Asa ca repetam exeperienta in 17 decembrie, tot la Casa Margarit, in formula de talciocari iscusiti, cu gradinita de copii dupa noi si cu lucruri frumoase de vanzare. Zilele urmatoare o sa anunt si "brandurile" participante si cateva obiecte care se vor licita pe loc.
Mai sunt mai putin de 2 saptamani, mai astept talciocari sa se inscrie pe: dobreja82@gmail.com.