La 11 saptamani

Viata ni se pare mai buna, mai linistita si mai tihnita fata de acum o luna. Chiar si cu zile in care Luca plange de ne pune creierii pe bigudiuri, pot spune cu mana pe inima ca ne merge bine. Creste frumos, atat fizic cat si psiho-emotional. Chiuie, canta, gangureste, ne striga, se bucura, si asta nu numai cand ne vede pe noi, parintii cei iresponsabili, ci raspunde/comunica cu oricine care ii vorbeste si ii zambeste, de unde am tras concluzia ca e un copil sociabil. Mai mult, de o saptamana jumate recunoaste jucariile si le zambeste cand le vede, tipa de bucurie la catelusul vorbitor de la Fisher Price care ne innebuneste de cap pe noi, cei mari, dar care l-a cucerit pe copil asaaaa de tare incat sta cu el de vorba cate o jumate de ora legata.
Are si o carticica fosnitoare preferata pe care o rasfoieste si o morfoleste cat sta in bucatarie in scoica, cat sa apuc si eu sa mananc si sa pun de-un blid de mancare.
Si-a descoperit manutele si se joaca cu ele, este incantat ca poate sa isi bage degetele in gura atunci cand e fericit si pumnisorii atunci cand ii este somn. Suntem bine, all in all, mai plange, dar asta cand ii e prea somn si nu se poate calma singur. Incerc pe cat pot sa ii creez rutine de genul: iesit afara dimineata in marsupi si adormit rapid, cu un ciclu de somn de 2 ore jumate, apoi joaca in patutul lui, un pic in scoica si apoi iar somn de dupa-amiaza in patul mare, cu mine, tot cam 2 ore. Seara, cand vine tati, ne mai jucam, mai atipim un pic pana la baie, de regula tot afara si tot in marsupi, si apoi baia de seara, cu masaj si adormit la san sau in bratele tatalui. Suntem multumiti ca dupa ce adoarme in punem in pat si nu se mai trezeste imediat sa ma caute asa cum o facea pana acu cateva zile, asa incat suntem si noi liberi macar 2 ore pe seara sa stam cu cracii in sus.
Referitor la rutine, mai am de lucru la a-l invata sa adoarma ziua singur in patut, stiu ca se poate ca a reusit soacra-mea, asa ca nu ma las:). Si ca bonus, copilul ne-a lasat aseara sa mergem la concert la Roxette, el a ramas cu bunicii care s-au descurcat de minune, adormindu-l si calmandu-l asa cum nici nu nu suntem mereu in stare, asa ca dupa iesirea de aseara, vedem si noi viata cu niste ochi mai relaxati.
Incerc sa pun si niste filmulete cu el chiuind si jucandu-se cu catelul, sper sa ma lase blogspot-ul.

Bostanelul

Sau numele de alint al lui Luca cel de 9 saptamani, pufos cat un bostanel si care cumva a vrut sa fenteze vaccinul de 2 luni. Cum raceala mi s-a parut ca nu-i trecuse fiind invadati de rauri de mucisori, am zis sa mai amanam, dar doar pana luni.
La raportul medical de 2 luni am inregistrat un copil de 6 kg si 62 de cm lungime care, daca va mai creste in ritmul asta, sigur ma va lasa lata de spate.

Ce n-am mai facut

E vorba despre mine, cea care mereu se plange de cate ceva de cand a devenit mama. Eu sunt mereu obosita, nemachiata, nemanichiurata, neepilata, nepieptanata. Si cine ma stie se oripileaza in momentele astea, mai ales ca eu eram cea care propovaduia ca o zanatica obligatia femeii de a iesi pe strada cu cel putin un rimel pe ochi, daca nu si cu ruj pe bot, iar despre epilat, fetele mele ma stiu ca am radar care repereaza orice mustata neprietenoasa la orizont.
Arat ca naiba, hainele imi sunt mereu patate de lapte, nu ma mai dau zilnic cu parfum, dar macar am un copil spalat si imbracat frumos si curat. Unghiile sunt de vanzatoare de paine, niciodata uniforme si de o luna fara lac pe ele:(. Sper doar sa nu ajung sa ma tund scurt si sa imi bag un permanent lenes.
Si totusi, copilul imi zambeste si flirteaza zilnic cu mine iar sotul zice ca-s mai frumoasa asa nespalata decat scoasa din cutie.
Ma duc sa imi pun macar o crema de fata, sa simt si eu ca am contribuit cumva la frumusetea interioara.

Delia Grigoroiu

Veselie de 2 luni

Mutre de 2 luni

8 saptamani

Ma uit in urma si ma mir: de 8 saptamani nu mai sunt Delia, ci mama
lui Luca. Nu mai sunt Delia care dormea cand si cat avea chef, Delia
care manca ce avea chef la orele alese de ea, Delia care nu avea griji
mari, Delia care socializa cand avea chef, Delia care nu avea nicicand
rabdare, Delia care avea joburi interesante si care cunostea oameni si
mai interesanti.
De 8 saptamani Delia nu mai doarme 8 ore pe noapte, ci 5, daca le
legam si daca socotim si pauzele intre alaptat, Delia schimba scutece
si plimba copilul, Delia nu mai iese fara copil, Delia isi face
planuri de viata casnica si de viata profesionala numai in functie de
copil, iar Delia are rabdare si nu cedeaza cu nervii decat dupa
multeee ore de plans. Delia socializeaza si mai intens si numai cu
mamici interesante, dragute si relaxate.
Delia e mama lui Luca, un copil solar, care seamana fizic cu tatal dar
are profilul psihologic al mamei lui: plange cand ii e foame, urla
cand e f obosit si nu poate sa adoarma, dar rade noaptea, zambeste
dimineata, chicoteste pe parcusul zilei.
Delia nu mai e Delia, s-a transformat intr-o Delie zombie, mereu
obosita, dar e o Delie fericita. Delia veche s-a cam dus si imaginea
noii Delii care prefera sa stea acasa cu sotul si copilul se
contureaza cu fiecare saptamana de viata a lui Luca. Luca m-a
transformat si imi place mai mult decat ceea ce eram inainte.

Asa ne intalnim dimineata!

Si mereu uit sa spun ca de fapt, in ciuda oboselii si a ritmului nebun, copilul asta ne bucura viata si s-a potrivit cu noi inca din prima zi. Sper ca si el e indragostit de noi asa cum suntem noi de el.

Mi-am pus jucarii in cap, mai

Ce mai facem, cum mai crestem

Zilnic imi propun sa scriu doua randuri pe amaratul asta de blog, dar abia daca apuc sa raspund la comentarii intre un parc si un alaptat. Mai mult, sunt un pic rapusa de o raceala pe care sper sa nu i-o donez si lui Luca ca imi dau in cap. Deocamdata, dupa 3 zile, copilul rezista eroic si nu se sperie nici cand ma vede si cu masca la gura. In rest, de la "inaltimea" celor 7 saptamani de bebeluseala, raportam un copil lungan si mamcacios, saptamana trecuta avea 5200gr, 60 cm, deci cam dimensiunile unui copil de 3 luni. De altfel, si hainutele ne-au tot soptit ca micutul creste cat vezi cu ochii numai lapteee.
Facem progrese si la capitolul comunicare, adica ne zambim reciproc din ce in ce mai des, gangurim, radem in hohote in somn. Luca creste si vad in fiecare zi cate un mic progres: sta pe pat singur si vorbeste cu jucariile ori cu pozele de pe pereti spre jumate de ora; sta in scoica fara sa fie leganat, insa cu conditia sa i se vorbeasca sau sa fie cumva intretinut; seara adoarme mai repede, singurel, dupa ce e alaptat doar o singura repriza; are nopti in care doarme si 4 ore legate, sunt rare, dar tare binevenite; in rest, doarme legate 3 ore in brate ori purtat in marsupi.
Nu ma mai plang caci stiu ca se poate mai rau, iar in definitiv, copilul are doar 7 saptamani, cate sa mai cer de la el?

Delia Grigoroiu