Program de post- lauza

Gata si cu gravidia, gata si cu lauzia, am trecut si de controlul de 6
saptamani, suntem bine refacuti cu totii, operatia s-a inchis bine,
totul e in grafic. Prilej pentru care pot sa imi continui programul de
mama zapacita, adica pe drumuri tata ziua cu copilul in marsupi plus.
Cu toate iesirile mele zilnice, tot mi se pare ca nu fac nimic. Am
zile in care nu misc nimic in casa pentru ca Luca doarme doar pe mine
ori in brate ori afara, asa incat nu-mi ramane timp nici sa fac un dus
de 5 minute in timpul zilei cat stau doar eu cu el. Nu mai reusesc sa
gatesc nimic, de curatenie nu mai zic, ceea ce ma nevrozeaza teribil.
Ziua imi incepe fragmentata intre 6 si 8 dimineata cand mai mult gemem
decat dormim, urmeaza o sesiune de alaptat de o ora cand picotim
amandoi, apoi eu fug prin casa intre toaleta, frigider, bucatarie si
intretinut copilul care geme ca e lasat 10 minute singur pe pat. Dupa
alte incercari de alaptat doar de alint, urmeaza prima dramoleta care
consta in imbracat copilul care urla, incaltat si motzat in 30 de
secunde ca sa nu mai urle copilul, iesit val vartej din casa si
linistit copilul pe strada care adoarme in cele din urma, toropit de
plansetul fara motive. Doua ore si ceva tre sa gasesc drumuri, vizite,
intalniri planificate cu mamici prietene pe care le haituiesc sa iasa
afara si ele dupa programul nostru. In timpul asta, copilul isi face
somnul linistit, mereu in bratele mele, niciodata in carucior. De la
ora 1, 2, alaptez, apoi incerc sa dorm cu copilul pana la 4, asta cand
reusesc sa il adorm sau cand reusesc sa atipesc si eu in pozitia de
sezut.
Ziua devine un pic mai relaxanta cand vine sotul acasa si preia
copilul in bratele lui puternice si care ii canta si ii danseaza pana
oboseste, iesim iar la aer, seara ii facem baie iar dupa ora 9 urmeaza
alte sesiuni inegale de alaptat.
Cand si cum mananc? In picioare, printre picaturi si mai mereu ce
gasesc prin frigider. Cand ma spal? Seara, intr-o viteza nebuna. In
rest, nu fac nimic.
Sunt curioasa doar, nu ma plang, dar as vrea sa stiu daca toate
mamicile cu bebelusi traiesc intr-o vrie asemanatoare ca a mea?!

Somnul de dupa-amiaza

Paste aniversar

Din ratiuni de copil mic si niciun pic de timp liber am declarat anul
acesta drept an pascal lenes. Nu facem oua rosii, nu coacem nimic, ci
ne infiintam la parintii paterni unde vom da iama in bunataturile
pascale. Pentru noi se anunta un week- end aniversar: maine e ziua
sotului, o zi rotunda ca cifra; tot maine ne aniversam 1 an de la
casatoria civila iar pe 24, de Paste, 1 an de la casatoria religioasa.
Intre timp Luca striga dupa mine ori dupa lapte, asa ca trebuie sa il
consemnez si pe el: face 38 de zile!
Sarbatori linistite va dorim si la fel de frumoase ca ale noastre!

Doamna, copilul dumneavostra......???

-nu e prea mic sa il scoateti afara?
- nu e prea mic sa il plimbati cu metroul/ in piata/ in magazine????
- doarme cu voi in pat?
- nu sta deloc in patutul lui?
- de ce nu poarta caciula in casa?
- sigur sta bine cu coloana in marsupiu? Nu e periculos pentru el, la varsta asta?
- chiar suge incontinuu? la san? dar biberon cu formula nu ii bagati ca sa doarma mai mult?
- sta numai in brate? dar mai lasati- l sa stea si singur si sa planga!!!!
Ce poti sa raspunzi la asemenea provocari, ca daca le zic indiscretii, curiozitati ori barfa, zice lumea ca reactionez asa de la hormoni??? Daca e ceva ce invat dupa 5 saptamani de maternitate, e ca niciun copil nu seamana cu altul, ca ritmul de crestere difera si ca, mai ales, intrebarile de genul asta incep sa ma lase rece si sa nu ma mai afecteze asa cum o faceau la inceputul experientei noastre impreuna. Fiecare isi creste si poarta copilul in felul propriu si ce e bine pentru al meu, nu e aplicabil si pentru al tau. Cert e ca de acum o sa imi pun castile de la ipod in urechi cand voi iesi cu copilul in lume, macar asa sa nu mai aud cum se tot mira lumea in jurul meu.

O luna plina cu Luca

Uite ca ieri am si facut o luna de viata impreuna cu Luca si nu am apucat sa scriu nimic pe blog. Suntem, in continuare, asaltati de colici si de aceea nu ne vedem capul si bratele de ragaz. Stam cu copilul care cum poate la verticala, caci daca simte ca e pus in pat, urla din toti rarunchii. Partea buna e ca doarme noaptea, asa ca circul se desfasoara numai dimineata intre orele 6- 12 si seara, spre asfintit, spre marea mea satisfactie.
Planuiam un post aniversar in care sa consemnez toate evoltutiile copilului dar si etapele prin care am trecut si eu, si noi ca familie, dar chiar nu am timp sa elucubrez asa cum as vrea. Avem si filmulete simpatice de aratat lumii, dar iar nu e vreme. Consemnez pe fuga ca Luca are deja 4,500 gr si 55 de cm in lungime, mananca si ma mananca si pe mine, e din ce in ce mai activ si constient, rade si face tot felul de giumbuslucuri care pe noi ne distreaza grozav. Daca nu ar fi chinuit de durerile de burtica, l-as declara cel mai cuminte baietel din zona Distor-Titan!
Sa ne traiasca si sa ne bucure si mai si.
Planuiesc si un post lacrimogen despre nasterea lui, acus, acus!

Remedii pentru colici?

Pentru ca renumitul Infacol e apa de ploaie, speram noi fara particule radioactive, cautam remedii honeopate pentru ca ne cam incearca colicile. Pana una alta incerc sa il tin in marsupi plus cat mai mult, il las sa doarma pe burta mea, piele pe piele, dar parca e tot chinuit si nu vreau sa il mai vad inrosit si indoit de durere. Parte buna, daca se poate spune si asa, e ca nu urla, ci sufera asa intr-o tacere dureroasa care imi rupe sufletul.
Apropo de dormitul pe burta, azi noapte l-am gasit dormind cu fata in jos, intr-o pozitie foarte ciudata, cumva pe burta, de m-am speriat si a trebuit sa il observ toata noaptea sa nu se sufoce. Puterea asta a lui de a-si ridica capul, de a se intoace de pe o parte pe alta ne face din nou sa ne intrebam daca nu cumva l-am nascut la o varsta mai inaintata decat cea reala pentru ca nu conteneste sa ne surprinda.

Cand te lasa mainile ori spatele

Ori cand vrei sa postezi pe blog si copilul vrea din nou in brate pentru ca asa l-ai obisnuit, il pui in scoica de masina si il legeni cu piciorul.

Raport la 24 de zile

Incep prin a-mi raspunde la intrebarea din postul trecut. Dormim din ce in ce mai bine, dar asta numai noaptea, asa incat am ajuns la 3 ore legate de somn si trezire mereu la ora 3 noaptea, apoi o trezire la ora 6 cu foit pana la ora 8, 8 jumate. As zice ca e decent. Ziua, in schimb, facem ture de dimineata pana spre ora 1, 2 cand incepe somnul al de frumusete, care speram sa ii faca bine si mamei.
Altfel, suntem din ce in ce mai bine si adaptati, cred ca Luca s-a obisnuit cu noi si stilul nostru de viata, mai ales cu cantatul si dansatul lui tac-su care ne ametesc copilul si-l baga in ture de somn spre seara. Iesim si la plimbari zilnice, chiar de 2 ori pe zi, eu incep sa mai fac si altceva in afara de alaptat continuu, adica, un calcat, un dus, un rimel in fuga, o masa de pranz luata pe indelete, ce mai, vaiat cu copil incepe sa ne si priiasca. Am spus ca sambata ma duc si la coafor?