Asteptandu-l pe baby G

Caruia inca nu i-am dat un nume clar. Mai sondam si anuntam de sarbatori care va fi numele baietelului mult asteptat in garsoniera. Intre timp, nu stam chiar degeaba, iata si dovada: avem hainute de dar, chiar si patuturi, pe care inca nu le-am asamblat, dar promitem sa revenim in iarna si cu fotografii din garsoniera reimpartita asa incat sa incapa si botul mult asteptat. Deocamdata i-am rezervat un fotoliu pe care se va catara si se va batai asa cum face de zor in burtica mamii.

6 luni de sarcina

Suntem pe muchie de 6 luni de sarcina si nu-mi vine sa cred ca a trecut jumate de an de stare de gravidie. Mai avem aproape 4, timp in care voi experimenta si mai si senzatiile de stomac plin pana in gat, dureri de spate, picioare amortite si pline de carcei, lovituri din ce in ce mai puternice si senzatii ciudate atunci cand casc. Dar daca fac parte din meniu, cine sunt eu sa le refuz? Nu ma plang, ba din contra stau la cotitura si le primesc pe toate deschisa.
Mai experimentez si alte schimbari, precum o pofta nebuna de vin rosu, poate si un pic de bere n-ar strica. In principiu alcool si daca s-ar putea zilnic, ar fi minunat. Dar dupa doua episoade in care am avut senzatia ca am imbatat copilul pentru ca pret de 12 ore nu a mai miscat precum ii e felul, as zice ca poate ar trebui sa ma opresc si macar sa nu le mai amestec. Oi fi mama denaturata ca imbat copilul, ma tot intreb? Asa or fi baietii, poftesc la alcool? Ne asteapta un copilut caruia ii va placea sa scurga paharele, mai ceva ca altor copii?

Spre nesting?

Nu mai am rabdare, sunt asa intr-o vrie continua sa se termine. Nu ma grabesc sa nasc, deocamdata m-am obisnuit cu gandul ca mai avem pana in martie; nu mai am, insa, rabdare pana nu termin cu lucrul. Stiu ca intr-o luna, fix 30 de zile, voi fi terminat cel putin 3 proiecte care ma macina si ca ma tin tintuita in scaun cel putin 5 ore continue. De aici si durerile insuportabile de spate, dar asta e o poveste care va fi detaliata alta data.
De la 15 decembrie ma linistesc, ramane doar sa scriu pentru 121.ro si probabil pentru un alt proiect on-line si dupa Sarbatori ma dedic numai mine.
In luna care va sa fie o sa ma urc pe pereti de nervi, deadline-uri, corporate shit si altele. Va fi cea mai grea luna de pana acum, avand in vederea ca si burta creste iar spatele nu ma lasa deloc. Am ajuns sa am dureri chiar si noaptea si sa nu mai pot dormi bine. Imi doresc sa treaca bine, fara surprize, cu platile la zi si cu clienti multumiti, ca sa ma pot ocupa si eu de casa, masa, sot si copil, asa cum trebuie.
Vreau sa vina nesting-ul si primenitul casei pt copil, mai ales ca am inceput sa primim chestii pentru el.
In micile pauze pe care le iau ne si jucam. 22 de saptamani cu baby G in burtica:

Campanie sociala HHC Romania

Lucrez de cateva luni la prima campanie de comunicare pentru fundatia HHC Romania, fundatie cu sediul in Baia Mare. Ei si-au propus ca pana in 2020 sa desfiinteze toate orfelinatele din tara si sa construiasca pentru cei 13.000 de copii, inca inchisi acolo, case maternale si sa dezvolte servicii alternative, impreuna cu statul roman.
Reprezentantul special al fundatiei este Amalia Enache, care impreuna cu Printesa Marina Sturdza, Presedinte Onorific al HHC Romania, vor duce mesajele copiilor mai departe.
Ii putem ajuta pe cei de la HHC Romania cu un sms in valoare de 2 euro la 848, pentru ca ei sa nu mai fie finantati de fundatia mama din UK.
Campania sociala video se deruleaza prin doua spoturi care vor rula pana pe 30 noiembrie in toate produsele TV ale Grupului Media Pro, deocamdata.

Aparitie unicat a copilului Grigoroiu

Avem dovada! Gata, e clar, cel care ne-a ales drept parinti este un baietel care acum are 20 de cm in lungime si cantareste 350 gr. Morfologia de 21 de saptamani ne-a aratat din prima sexul copilului si apoi o surpriza. Copilul este bine, deja pozitionat in start de venit pe lume. Dar, ceea ce veti vedea in randurile de mai jos este dovada clara ca bebelusul care se va naste in luna martie este copilul parintilor lui. Copilul ne seamana intru totul si nu numai noi am sesizat asta din prima, ci si medicul care ni l-a masurat din talpite pana in creieras. Surpriza este ca viitorul bebelus zambeste fix ca parintii lui, cu gura pana la urechi. Voila!