28 de zile

Rochia e aproape gata, e superba, cam asa cum mi-am imaginat-o, insa acum ma gandesc ca mi-ar fi placut sa am 10 rochii diferite ca sa ma simt mireasa de mai multe ori:).
E foarte misto sa te pregatesti sa fii mireasa, sper sa nu imi treaca starea pana la momentul X. Iti cumperi lucruri frumoase, lenjerie noua si sexi, accesorii faine si pantofi:). Te duci la coafor, incerci torturi si machiaje, ai n-ai buget, o data in viata esti mireasa, nu?

Repaos

Zilele si saptamanile acestea sunt ultima suta inainte de nunta. Cu fix o luna inainte de marele eveniment incerc sa ma adun, nu pentru ca as fi terminata cu nervii, ci pentru ca simt ca mai am multe de pus la punct. Din contra, cred ca sunt mai relaxata pe cat las sa se vada din postarile de pe Pandora. Am, totusi, nevoie de un ragaz, asa ca voi posta mai rar si probabil ce voi scrie pe Pandora.
Revin cu vesti proaspete legate de nunta.
Pana atunci, iata-ne pe invitatia noastra de nunta.

Serial Nunta: Cu 5 saptamani inainte de nunta

Miresica are o agenda incarcata pentru saptamana care se anunta.

Luni

Ora 8: Miresica se arunca intr-un taxi spre primaria sectorului 3. Taxiul o abureste pe stradute aiurea, o taxeaza de nu se vede si o arunca in curtea Casei Casatoriilor.

Ora 9.00: Buimaca, miresica intra si cauta un ghiseu de informatii unde va afla de ce acte are nevoie pentru cununia civila. Nu-l gaseste, asa ca se gandeste sa intrebe un cuplu emotionat care ii va da toate indicatiile necesare. Fericita, miresica se pregateste sa plece in drumul ei, insa ochii i se pironesc pe un afisulet: „ dupa schimbarea numelui, persoana nu poate trece frontiera cu actul de identitate perforat”!!!!!!!!!

Ora 9.30: Stupoare in sala dar si in creierii deja zdruncinati ai miresicii. Cum adica nu poate trece frontiera? Dar cum va ajunge ea in luna de miere, imediat dupa nunta? Cu pasaportul, ii raspunde o voce mai organziata din partea de creier functionabila. Care pasaport? Cel expirat de 2 ani? Ii raspunde partea de creier distrata. Ups, adica trebuie sa calatoreasca IAR in Bacau unde isi va face pasaport?
(continuare aici)

55 de zile inainte de nunta

55 de zile pe muchie. Ne găsim în etapa împărţitului de invitaţii. Nu-i uşor, mai ales că rudele miresicii moldovence se află la 300 de km de capitală, ceea ce înseamnă o îmbarcare de urgenţă spre oraşul de baştină. Miresica îşi face lecţiile, recapitulează bunicii, unchii, soţiile de unchi, mătuşile, verii şi nepoţeii de veri, face o socoteală lungă de 4 zile şi îi dă o suma de 20 de rude de vizitat în numai o zi jumătate. Bea o cafea tare, se întremează, îşi ia vraful de invitaţii şi miresicul la braţ, îl urcă în primul tren spre Bacău şi îşi zice că în cele 5 ore de călătorie are timp să-i facă o lobotomie rapidă. Scopul acestei operaţii ar fi ca miresicul, cel fără de ţinere de minte, să îşi aducă aminte de numele fiecărei persoane întâlnite în decursul celor 2 zile de vizită forţată la domiciliu.

Miresicul se supune, iar la sfârşitul călătoriei nu mai ştie nici cum îl cheamă şi se întreabă dacă a făcut bine să purceadă la drumul vieţii împreună cu ceea ce pare o miresică exuberantă. Se plânge totuşi de cele 5 ore de distanţa de parcurs până la părinţii fetei dar nu îşi imaginează că ce urmează e şi mai greu.
(Continuare pe pandora)

Dedi si copiii

Copiii altora. Celebram prin aceste poze momentele in care Dedi face repetitii pentru copiii lui nenascuti, atfel nu-mi pot explica de ce a tinut sa ia in brate un bebelus de 3 luni si sa o si imbrace cu multe straturi de hainute. Mentionam pe aceasta cale ca bebelusa nu s-a opus si a stat cumintica s-o imbrace unchiul prin alianta.
Mai jos e Crinuta, cea de 1 an si 2 luni.
Si eu, dar despre mine se stie ca-s obisnuita sa iau copii altora si sa ii smotocesc.

Doamnelor, v-aţi făcut lectiile?

(Acest articol este inspirat de materialul publicat în revista Esquire martie-aprilie 2010)

M-am tot gândit la fetiţa care eram acum 10 ani şi la greşelile pe care le-am făcut ca femeie în devenie până la aproape 28 de ani. De aceea, când am dat peste materialul din Esquire am avut curajul să-mi pun pe hârtie lecţiile învăţate în cei 10 ani de lucru la femeia care voi fi şi peste încă 10.

Vă propun şi dumneavoastră, doamnelor, să faceţi acest exercitiu, cred că ne ajută să ne uităm dimineaţa în oglindă cu mai mult curaj.

Am înţeles alegerile mamei şi am învăţat să îmi iubesc părinţii pe care îi văd acum îmbătrânind departe de mine. La 20 de ani, plecată de acasă la facultate, imi era tare bine fără părinti; acum, spre 30, nu ştiu cum să îi aduc mai aproape de mine
(continuare aici)

Alegeri de mic dejun

Vine week-end-ul cu diminetile noastre cu mic dejun impreuna.
Iata cum aratam noi la mic dejun:

Delia


Dedi


Daca auziti galagie si bataie dinspre Titan-Costin Giorgian, noi suntem:)
LE: am uitat sa pun sursa, cred ca mi-e cam foamee! De aici!

Nu suntem ipohondre, vi se pare

Trăiesc în casă cu un bărbat care mă consideră ipohondră, dar căruia cred că îi place să mă vadă că mă plâng de dureri; poate aşa mă vede sensibilă şi cu nevoie de afecţiune. Cred că are dreptate când e vorba despre sensibilitate şi afecţiune. Nu-i dau, însă, dreptate la faza cu ipohondria. E posibil ca bărbaţilor să le placă să vadă femei cu dureri, femei plângăcioase, contrar teoriilor care spun că bărbaţii sunt incitaţi de femei cu personalitate. Încă n-am demonstrat această mică teorie, dar promit că-mi fac timp de un studiu în această zonă.
(continuare pe Pandora)

Ma iubesc femeile?!

De 2 martie imi fac declaratii de iubire singura. Nu ca n-ar avea cine, dar am intrat in hora Pandorei, si cum e saptamana luminata a femeilor, profit si scriu despre ele; despre noi:).

Ma iubesc femeile?
Eu le cam iubesc pe ele, deşi nu prea le-o arăt. Ciudat e că şi ele mă iubesc pe mine. Şi cred că de-a lungul vieţii mele scurte de 27 de ani, m-au iubit mai multe femei decât m-au iubit bărbaţii. Femeile mă caută, deşi eu le resping în primă fază. Femeile sunt fermecate de zâmbetul şi dintii mei strâmbi, mai ceva ca barbaţii. Se pare că, dacă le zâmbesc, par cool şi mişto, ceea ce le îndeamnă să se apropie de mine. Deşi sunt o mână de om, fac legea când intru într-o încăpere. Din mică şi rea de gură, cu un zâmbet, mă transform în zâna măseluţă şi intru în graţiile doamnelor.

Primele femei care m-au iubit au fost mamele baieţilor potenţiali pretendenţi. De pe la 5 ani mă trezeam cu mame de băieţi care îmi aduceau acadele, păpuşi, jucării, numa-numa să mă joc şi cu copilul lor, băieţelul ştirb din spatele clasei de grădiniţă, care nu ştie atât de multe poezii precum fetiţa şi mai ştirbă, mică dar foarte înţepată.
(continuare aici)