Despre vremuri

Despre alaptare

2012-02-11T15:25:00.001+05:00

Ma tot gandesc cum sa abordez un subiect de articol pentru totuldespremame.ro. E genul de subiect cu doua taisuri si oricum ai da-o, tot prost iesi. Trebuie sa scriu un serial despre alaptare si ma tot razgandesc pentru ca nu sunt sigura ca o sa imi iasa intentia de echilibru. Nu vreau sa scriu ca nu e bine sa nu alaptezi, ci ca e ideal sa alaptezi. Si chiar si asa, tot o sa imi iasa vorbe, o sa fiu din nou catalogata de prieteni si de blogosfera-feisbuchista drept o sectanta puritana. Buunn, deci cum faci? Sa ma scuz asa cum o fac in ultimul timp cand sunt intrebata daca si cand il intarc pe Luca? Sau sa ma simt prost atunci cand sunt intrebata iar si iar " da tu mai ai lapte? Da' cat crezi ca o sa il mai duci asa la tzatza"? De ce ma simt prost? Pentru ca e o indiscretie si ma fortezi sa vorbesc despre ceva intim, despre o decizie intima pe care o iau eu in casa mea, cu barbatul si cu copilul meu. E ca si cum m-ai intreba: da' tie cand iti vine ciclu? Pot sa vorbesc despre asta cu oricine? Nu, pentru ca e ceva intim. Asa ca nu mai primesc intrebari din astea pe adresa redactiei. Ah, ca esti curios sa stii mai multe despre alaptat, ca vrei argumente logice, stiintifice si nutritive despre nevoia de a alapta un copil peste un an, e altceva. Ca poate vrei sa intelegi ce ma face pe mine sa aleg varianta asta, ascultand si percutand unele din justificarile mele, ok. Dar daca vii si ma intrebi cu o spranceana ridicata, cu un ton ironic si cu o intentie judgemental, nu primesc. Stai, te rog, in banca ta, oricine ai fi tu: mama, sora, soacra, matusa, prietena, cunostinta.
Si ma intorc de la ce am plecat. Nu-i simplu sa vorbesti echilibrat, nonviolent si noncinic despre alaptare, dar e sanatos
si bine sa fii informat despre alegerile tale.

Anxioasa

2012-02-10T19:54:00.000+05:00

Cum se cheama afectiunea aia care se manifesta asa: te uiti la tine in oglinda, in poze, in pozele mai vechi si nu-ti place de tine? Dar deloc? Te uiti la par, la fata, la corp si ti se pare ca esti urata? Exista asa ceva?

Back in on-line

2012-02-08T01:25:00.001+05:00

Am reinceput sa scriu, o iau incet, cu pasi inca ruginiti de la alaptare, dar care sper sa se lustruiasca cu fiecare articol postat. Ca de lasat de alaptat inca nu ma las:).Asadar, imi dau cu parerea timid si echilibrat despre subiecte de parenting, o sa public si niste interviuri, o specie pe care nu am mai exersat-o de multi ani, toate aici. Totul despre mame e un proiect la inceput de drum care se vrea o referinta de bun simt pentru cei care cauta raspunsuri in zona parintiei. Nu e doar pentru si despre mame, dupa cum se vede si in primul meu articol. Fiti ingaduitori cu o minte obosita:)!

La sanius

2012-02-05T19:14:00.001+05:00

Sunt poze de saptamana trecuta cand ne-am avantat zece minute cu sania printre blocuri. Dupa cum se vede, nu-i chiar asa de distractiv sa plimbi copilul miscator care vrea in picioare chiar si pe sanie, plus ca nici eu nu-s mare amatoare de frig si pantaloni uzi. Mai vedem la anu'! A se observa ca Luca deja e cat mine:))).

Moi

2012-02-05T02:44:00.000+05:00

Tanara si nepieptanata, mama lu Luca:)!

Vocabular de 10 luni jumate

2012-02-03T01:26:00.001+05:00

Cumva e de inteles, si noi suntem vorbareti si cred ca se transmite trancaneala mai departe. Dar nu ma asteptam sa inceapa asa de repede. Luca vorbeste, ciripeste, bogodaneste toata ziua, iar noaptea prin somn repeta de zor. Nu de putine ori l-am auzit susotind ceva pe limba bebelusesca in toiul noptii.
Vedetele lingvistice de saptamana asta sunt: aide= haide, apa=apa, pacapaca= pacapaca:).
Saptamana trecuta erau caca= caca, oauuu=oau si mama si tata nonstop.
Cel mai comic e ca atunci cand vede apa, in cada, la robinet, in pahar sau la tv se sesizeaza si striga fericit: apaaaaa! Sau dimineata cand ma zoreste sa ne ridicam din pat si zice rugator, cu fata lipita de a mea "aideeee".
Promit ca o sa il si inregistrez, e prea dulce cu vocea lui de bebelus.

Intrebari si retoricale

2012-01-31T20:02:00.001+05:00

Dupa ce ti se naste primul copil, imediat esti intrebat daca il mai faci pe al doilea. Primul nostru raspuns, cam cand avea Luca 2, 3 luni, a fost ca da, dar mai vedem cand. Sigurrrr mai facem unul, cum sa ramana singur copilul pe lume?
Pe la 5 luni, cand eu eram praf cu nervii, somnul si alte cele hormonale, raspundeam in cor taios: NU, unul e de-ajuns!
Acu, dupa 9 luni, zicem ca nu stim, nu suntem siguri ca ne tin fraiele si ca vom fi odihniti pentru inca un bebelus care se trezeste de nspe ori pe noapte. Azi noapte, de ex, s-a trezit din jumate in jumate de ora. Deci, nu stim!
Nu stim daca peste cativa ani, sau mai multi, sau chiar deloc. Deci, nu ne mai intrebati:)!
Cumva, cochetam cu ideea unui al doilea copil peste vreo 6, 7, 10 ani chiar, dar numai din ratiuni egoiste care sa ne faca batranetea mai incitanta. Cui ii place o pensie plictisitoare, singura si fara probleme de scoala de rezolvat?;)
Oricum ar fi, argumentele de genul: se joaca impreuna cand sunt mici, invata sa imparta sau ca o sa fie bland cu copiii nu ma conving. Stiu doar ca fratii au relatii frumoase in majoritatea cazurilor la maturitate, prea putini in copilarie, mai ales in cazul celor cu diferenta mare intre ei. Eu zic ca e o loterie, in orice caz, deci mai vedem!

Tratat de antropologie filosofica. Al meu

2012-01-26T00:44:00.003+05:00

Niciodata nu am fost mai neingrijita fizic si mental ca acum in perioada maternitatii. Niciodata nu am fost mai neepilata, mai nepieptanata, mai nevopsita, mai nedormita, mai nemanichiurata, mai nemancata, mai netihnita, mai neplimbata, mai ne, mai ne si tot asa. Nu am mai scris un text care sa imi faca placere sa il recitesc de 11 luni. Nu am mai lucrat de fix un an. Nu am mai fost la un film de 11 luni iar la un concert de 8 luni. Stiu precis toate aceste detalii pentru ca le-am trait intens atunci cand a fost cazul stiind ca nu voi repeta experientele prea curand ori prea relaxata. In antiteza, anul trecut pe vremea asta eram insarcinata in 8 luni jumate si eram mai frumoasa si mai vioaie ca niciodata. Asta mi se spunea si asta vad si eu in poze, sigur comparand cu ce sunt acum dar si cu perioada de "feciorie". Tot atunci lucram inca de zor si cu mult spor pentru 3 proiecte independente si diferite intre ele, eram plina de viata, odihnita si dornica de si mai mult. Eram ingrijita, cremuita, epilata si cu unghiile facute. Eram coapta. Asta credeam!In fapt, asa cum sunt acum, intr-o stare mentala sinonima cu o nava esuata in port, sunt fericita! Niciodata nu am fost mai fericita, linistita, implinita si asezata ca acum. Cu toata degringolada copilului, schimbarii, ajung, incet, incet sa ma impac cu noua stare. Cred ca primul an cu copil e cel mai greu, nu doar ca ala micu urla si nu stii cum si ce sa-i mai faci, ci pentru ca e greu sa te accepti. Noua "eu" e foarte diferita de vechea "eu", ele se bat zilnic, mai ales in rarele momente de intimitate, seara la dus, in timp de introspectie. Ce mi se pare trist acum din toata afacerea asta e ca acu cand ma obisnuiesc cu mine, cu copilul si imi face placere si mai multa sa stau cu el acasa si sa ne jucam, sa lenevim si sa ne plimbam aiurea, tre sa ma scutur bine si sa ma apuc de lucru. E frustrant si tare datator de insomnii in ultimele nopti. Caut solutii, ma framant, caut jobul ideal!

Infantul nostru

2012-01-25T01:09:00.000+05:00

Danseaza, rade, chicoteste, ne gadila, ne pupa, se miorlaie, trage de pantalonii nostri prin casa, e scai dupa mine, repeta cuvinte trunchiate, intreaba in limba lui, ne cheama, tipa de fericire cand ne vede dimineata, se agata de orice numa sa fie si el in mijlocul actiunii. Ii spunem "curiosu'". E un dulce si e al nostru.

He's got the rythm

2012-01-18T13:47:00.000+05:00

10 luni

2012-01-17T13:11:00.001+05:00

Am ratat din nou aniversarea celor 10 luni de Luca, nu stiu cum fac de uit mereu sa consemnez. Dar nu am uitat sa sarbatorim, sa il pupam, sa il iubim si mai si. Crestem impreuna cu el si ne minunam in fiecare seara, dupa ce il culcam, de cat e de frumos, destept si comic. Cred ca asta e definitia lui Luca al nostru: e comic si pus pe sotii. Stie sa faca glume si ne miram de fiecare data de cum il duce capul. De ex, se ascunde dupa draperii si iese de acolo cu chiote si rasete cautandu-ne cu ochii. Sau dc ma aplec sub scaunelul sa curat tornada pe care o lasa dupa fiecare masa, ma cauta cu mainile si picioarele sa ma gadile si sa radem impreuna.
Sunt 10 luni deja de cand viata noastra e total diferita si abia de curand am invatat sa accept schimbarea, dovada ca m-am relaxat destul de mult. Invat de la Luca zilnic sa il accept asa cum e si sa ma accept asa cum am devenit si cred ca asta e reteta pentru noi 3.
Noi suntem fericiti cu el, sper ca si el cu noi.
Sa ne traiesti, flacau semi-biped!
Ps. Face deja pasi, acu merge, offff!

Casa noastra

2012-01-12T12:42:00.002+05:00

In noiembrie am facut o sedinta foto pentru numarul de decembrie al revistei Casa si gradina. Nu o sa postez toate fotografiile din casa, ci doar cateva care au fost scoase la montaj si care noua ne plac pentru ca sunt rare cele in care aparem toti 3.

Cautam o tanti

2012-01-09T14:36:00.000+05:00

Nu credeam ca o sa mi se intample mie, dar asa e viata, te bate cu propriile arme. Nu credeam ca tocmai eu o sa zic asta, dar adevarul e ca prefer sa mai stau acasa cu copilul decat sa ma apuc de munca. Oricat e de greu si de solicitant si un pic de alienant, as face orice sa mai stau macar pan la 2 ani cu Luca. Dar nu-i dupa cum vreau eu, asa incat din martie nu o sa mai fiu asistata social de statul roman si va trebui sa imi gasesc un job. Ceva. Un part time care sa imi permita sa lucrez de acasa, sa aduca ceva banuti cu care sa platim scutecele si mancarea copilului, si in acelasi timp sa pot sa fiu si cu ochii pe el. Dar ca sa pot lucra de acasa imi trebuie pe cineva care sa stea si sa imi intretina copilul cat dau niste mailuri, telefoane si fug la niste intalniri. Nu cautam o bona, nu-mi place ideea de bona, mi se pare rece si taios. Cautam o fata, doamna, tanti care sa se joace cu Luca, sa ii dea de mancare si care poate sa si reuseasca sa il culce la pranz. Deocamdata eu ma ocup exclusiv de adormit copilul pt ca adoarme la san, dar poate in timp, la somnul de peste zi va reusi sa adoarma si altfel. Divaghez si o dau in altele. Deci: daca stiti pe cineva interesat sa stea cu copilul Luca, dati un semn.
Avertizare obiectiva: Luca nu e un copil comod, are nevoie de atentie exclusiva, plange dc e lasat singur in camera, se joaca singur in toata casa doar daca e cineva in imediata lui apropiere, nu mananca mai deloc, sta maximum o ora in carut afara si vrea f mult in brate si dragalit. Ia sa vad acu cin se mai baga:).

Imagine de sfarsit de an

2012-01-08T19:51:00.001+05:00

Cu un Luca mucios dar curios, cu noi nedormiti dar linistiti ca in cele din urma o sa-i treaca mucii cei verzi si innecaciosi ai copilului, nu prea avem chef de socializat, asa ca ma gandesc la ultima "editie sociala". E vb de Rev. Cred ca poza de mai jos rezuma cel mai bine starea cu care am incheiat anul si cu care l-am intampinat pe asta nou: chicoteala, ras pe infundate, stare de bine, relaxare si afectiune. Asa ne-am distrat noi de Revelion, un grup de 12 adulti si 8 copii, Revelion mai reusit decat multe alte petreceri de sf de an in care o lalaiam pana dimineata si o ardeam pe dansuri aiurea. Si partea funny e ca nu mi-e prea dor de party-uri nebune cu adulti cu aburi in cap.

Vrute si nevrute

2012-01-02T20:46:00.001+05:00

Imi fac o lista cu chestii de bifat in anul asta, mai mult ca sa trag de mine si sa ma mobilizez. Statul acasa cu copilul are si minunata calitate de a te blegi, lenevi intelectual si de a trage mata de coada cand e vorba de munci cu creierul.
In speranta ca pan la sf lui 2012 imi vor reveni toate sinapsele, iata ce imi propun, dragi telespectatori:
- Sa imi gasesc proiect/proiecte/colaborari care sa imi permita sa stau si sa lucrez cu un picior de acasa, altul pe la intalniri in oras si ambele maini pe copil; de ochi nici nu mai vorbesc. Daca nu, macar un job part-time, macar pana in toamna cat sa ne descurcam decent cu banii, ca garderoba mi-e clar ca nu mi-o schimb.
- sa ma reapuc de scris
- sa ma reapuc de citit
- sa vad Londra sau ceva din Germania
- sa imi vad parintii mai des, asta insemnand calatorii mai dese la ei
- sa fac campaniile sociale pe care le am in cap de ceva vreme
- sa fac Talciocul Urban mai bun si mai social
- sa avem timp mai mult pentru noi 2
- sa merg la teatruuuu
- sa mergem amandoi seara la concerte
- sa reusesc sa il alaptez pe Luca inca un an
- sa dorm putin dar bine

Spre luna in 2012

2011-12-31T22:11:00.001+05:00

Asta e senzatia pe care o am acum, im ultimul ceas din 2011. Ca dupa anul asta simt ca pot face orice, ca mi-au crescut niste aripi cu care pot ajunge si pe Luna, daca vreau. A fost ANUL! Cel mai bun, cel mai plin, cel mai rotund ca burta mea de gravida, cel mai frumos ca Luca, cel mai bogat precum creditul nostru pentru casa noua, cel mai amuzant precum prietenii nostri vechi si noi care ne inteleg noua stare de parintie, cel mai greu precum lunile de alaptat cu dureri si rani si cel mai cel precum viata noastra in 3. Ce sa mai cer pentru 2012, ca mi-e si jena. Vreau doar timp sa multumesc universului pentru tot ce am si sa fim sanatosi ca sa avem energie pentru de toate.
Pe maine!

Sfantul Stefan al nostru

2011-12-27T13:39:00.001+05:00

Sa ne traiesti cu numele, Luca Stefan, si sa ne bucuri mereu asa cum o faci la doar 9 luni si 13 zile:). La multi ani!

De Craciun, fii mai bun

2011-12-24T13:20:00.001+05:00

Nu am apucat sa facem mai nimic din ce ne-am propus, organizatoric vorbind. Salata boeuf e inca pe lista, supa si ouale umplute, asisderea, noroc cu Eliza, prietena noastra care gateste de te lingi pe dejte, ca avem deserturile gata. Sa vedem cand om reusi sa facem si curat, ca cu Luca lipit de noi nu prea reusim.
Si totusi, anul asta nu ma prea panichez. Pentru ca a fost un an scurt si foarte intens, frumos si obositor si pentru ca de 9 luni nu prea mai stim cum curge vremea decat prin ochii copilusului.
Dar anul asta a fost si un an foarte bolnavicios si cu vesti rele de care speram sa scapam si sa ne lepadam. Nu noi suntem bolnavi, ci unul dintre parintii nostri care acum spera ca va prinde Craciunul acasa, si nu intr-o rezerva de spital. La ei ne gandim zilele astea, la parintii nostri cei sanatosi si cei mai putin sanatosi, si ne dorim sa ii avem cu noi inca multe Craciunuri asa de pline si fericite ca asta, cu copil.
Craciun linistit si vesti bune sa ne aduca Mosu', asta va dorim toti 3 la unison!

Craciun in 3

2011-12-22T14:20:00.001+05:00

De fapt, acest post este despre cum speram sa nu o luam noi razna pana de Craciun, si nu despre frumusetea sarbatorilor cu copil miscator prin casa.
In ultimele zile m-am tot abtinut sa nu-mi revars nervii creti aici si sa ma plang despre cum o mana de om iti guverneaza ziua, noapte, somnul si tihna. Pentru ca acum mi-e clar: parintia nu e pentru toata lumea. Nu e de ajuns sa iti placa copiii si sa lacrimezi cand vezi bebelusi ca sa vrei si tu. Daca vrei liniste, odihna si zile lense nu face copii, du-te in vacante, arunca banii pe fereastra, orice te satisface. Daca vrei seri urlatoare, zile in care nu apuci sa faci pipi linistita fara sa te traga copilul de chiloti, daca vrei nopti cu treziri dese, mai dese ca in armata si fara nicio sansa sa mai recuperezi macar 3 ore legate de somn, faceti copii. Nu e usor sa stai toata ziua cu copilul catarator, nu e simplu sa gandesti in conditii de urlete de disperare cand ai iesit din campul lui vizual. E greu, mie mi-e greu, recunosc, si stiu acum ca nu-s asa de rabdatoare, nu-s nici zen, nici din piatra, ridic tonul fara sa ma controlez si ma buseste plansul dupa.
Se spune ca nu ti se da mai mult decat poti duce. Cam asa-i, pentru ca altfel nu stiu cum de nu am fugit pana acu, sau cum de nu mi-am luat bona( chestie care e prioritara pentru la anul).
Daca copilul nostru nu ar fi dragalas, nu ar rade in hohote cand ne vede sau nu ar trancani toata ziua cuvinte precum: aidi ( haide), api ( lapte), apea( apa), copca( copacul), tata, mama, eiiii, nu am rezista orelor in care se zbate, ma musca de sani, ma ciupeste, imi da pantalonii jos doar doar l-oi lua in brate non-stop, tipa, plange, se chinuie sa planga ca sa fie remarcat.
Tot ce imi doresc zilele astea e sa avem mai multa, cat mai multa rabdare, sa-l intelegem si mai mult si sa il crestem decent, cat sa nu ne scoata ochii pentru posturile in care il param.
Desi, sunt sigura ca asta se va intampla!
Craciun fericit si energie buna!

Master of disaster

2011-12-19T17:43:00.000+05:00

Sau ajutorul nostru in casa;)!

Miscarea de seara

2011-12-12T14:59:00.001+05:00

From Evernote:

Miscarea de seara

Tocmai mi-am dat seama ca mint destul de des atunci cand raspund la intrebarea: te-ai apucat de sport dupa nastere? Nu ca as arata perfect, nu de asta sunt intrebata, ci intr-o discutie de mame vine si randul dilemei: ma duc la sala sau mai stau o tura? Eu mai stau o tura pt ca sunt lenesa, pentru ca am falsa impresie ca burta ramasa se va topi singura si fara ajutorul ciocolatei pe care o degust zilnic si pentru ca fiind in mijlocul crizelor de plans daca dispare mama din peisaj nu prea ma incumet sa o tai de acasa vreo 2 ore. Desi am nevoieee! Si totusi, eu fac sport! Da, din ala de performanta. Uit ca in fiecare seara intre 9 si 12 practic atletism. Mai exact sprint! Inevitabil in acest interval bag cam 3 pana la 6 ture de sprint care se lasa cu dureri de inima, gafaituri si transpiratie. Durata e cam de 3 secunde, cel mai prost scor, cu un timp record de 1,5 secunda pe care il cam mentin de vreo cateva saptamani. Traseul e cam acelasi: sufragetie-hol-dormitor sau bucatarie-sufragerie-hol-dormitor-patul copilului. E deja un sport aprobat, ba chiar incercat si de sot atunci cand eu sunt la dus. Ca in oras sigur nu-s! Recunosc, e addictive dar n-am si nu stiu ce sa fac altfel pana nu creste copilul si nu incepe sa doarma si el o noapte legata! Si se lasa mereu cu urlete, ale copilului care ba vrea alaptat, ba luat in brate, ba ii e frig, ba il doare ceva, mereu cate ceva, de cel putin 3 ori pe seara pana ajungem si noi in pat langa el. Ce mai urmeaza in cursul noptii, cate trezri nu pot socoti cu exactitate pentru ca pot fi doar 3 sau peste 10, asa cum s-a intamplat azi noapte!

Somn usor si intretinere fizica mai placuta decat a mea!

Campanie de sms-uri pentru Bibi

2011-12-09T16:36:00.000+05:00

E minunat ce se intampla in blogosfera asta de mamici! Cum, necum, niste forte mai mari decat puterile mamicesti s-au adunat si s-au organizat intr-o campanie de 6 zile de strangere de fonduri pentru Bibi.
Asa ca de maine dimineata e liber la sms-uri la numarul 848, iar cu 2 euro "Donezi o picatura de viata". Campania se desfasoara intre 10 si 16 decembrie.

Sau poti suna de pe Romtelecom la urmatoarele numere
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel

Si mai poti dona oricand in contul lui Bibi
cont (lei) RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX
Banca Transilvania

Titular cont: Filip Bogdan-Liviu
Iar Criticomamica a pregatit si niste bannere frumoase pentru intreaga blogosfera:). Nu ezitati sa vi le postati in pieptul blogului!

Mos Nicolae al lui Luca

2011-12-06T22:52:00.001+05:00

Daca anul trecut l-am primit pe Mos Nicolae cu o burta si chef de poze, anul asta a fost o sarbatoare muult mai activa datorita maimuticii din dotare care a alergat prin casa toate mandarinele si a muscat din fiecare banana asigurandu-se ca nu ramane niciun fruct nestat. E tare frumos de sarbatori cu un copilut care nu are stare nici macar 1 minut pentru ca ai ocazia sa simti in fiecare clipa bucuria acestei luni: ascunzi cadouri si strangi incontinuu dupa resturile lor:).
Din pacate nu am reusit sa pozam toate cadouasele pentru ca au disparut din raza noastra de atentie imediat dupa ce au ajuns in ghetute.
Tare sunt curioasa sa vad cum ne vom descurca cu un bradut frumos decorat si un copil semi-biped!
Sarbatori frumoase si voua:)!

Masata de mama

2011-12-05T22:34:00.001+05:00

Vin de la o sedinta de masaj de relaxare, un cadou pe care l-am primit de ziua mea si pe care abia dupa o luna jumate apuc sa-l onorez. A fost greu pana am gasit o portita de plecat de acasa si lasat copilul cu ta-su, care de fapt nici cu ta-su nu prea mai sta pentru ca suntem in plina era de anxietate de separare. Sper sa apuc sa povestesc despre asta pana nu ma vestejesc. Dar, tot legat de vestejire, mi-am facut curaj si m-am infiintat la salonul foarteee fain situat intr-un hotel cu mare clasa. Eden Spa se cheama locanta si se gaseste si in Grand Hotel Continental de pe Calea Victoriei. Ce sa zic? Frumosss domle, si foarte placut privirii, atingerii si simtirii. Asa, ca pentru doamne fine, numa ca eu nu ma consider o doamna fina si m-am simtit cam incurcata la inceput. Terapia a constat intr-un masaj corporal relaxant si frumos mirositor, masaj facial si masaj exfoliant pentru picioare. Si...in lipsa semnalului la telefon, ceea ce m-a stresat si mai tare decat la venire pentru ca nu reuseam sa dau de sot si copil care o flendureau dupa Mosu' prin oras. Nu stiam daca urla copilul fara mine sau daca urla ta-su... tot fara mine. Partea cu masajul corporal a fost f relaxanta si binevenita pentru ca nu ma interesase soarta celor doi dar si pentru ca nu stiam de absenta semnalului gsm. Ei, n-a mai fost asa de bine cand tot scrub-ul mi-a intrat in piele si ma zgaraia in loc sa ma hidrateze si sa ma relaxeze si nu-mi doream decat sa fug de acolo mai repede.
Gata, s-a terminat cu gura de relaxare, ma duc la ai mei sa ma maseje noaptea cu picioare in spate si in gura, parca tot asa imi place.

Talcioc Urban de iarna

2011-12-04T19:05:00.001+05:00

Am ales sa mai facem editie de Talcioc Urban pentru Bibi, nu pentru ca nu avem ce face acasa, ci pentru ca editia din 12 noiembrie mi-a demonstrat ca poti aduna energie buna intr-un loc mic si intim cu foarte multa lume cu suflet mare pentru un copilut care merita o sansa la viata. Ne-am simtit bine vanzand din casa si suma stransa ne-a bucurat, desi e inca prea putin pana la 140.000 de euro. Cei 1.000 de euro stransi sunt putini pentru sanatatea lui Bibi, dar sunt stransi cu mare bucurie si ganduri bune. Asa ca repetam exeperienta in 17 decembrie, tot la Casa Margarit, in formula de talciocari iscusiti, cu gradinita de copii dupa noi si cu lucruri frumoase de vanzare. Zilele urmatoare o sa anunt si "brandurile" participante si cateva obiecte care se vor licita pe loc.
Mai sunt mai putin de 2 saptamani, mai astept talciocari sa se inscrie pe: dobreja82@gmail.com.

Ready to go

2011-11-28T01:12:00.000+05:00

Luca, aspiratorul nostru de 8 luni jumate care se pregateste zilnic pentru primii pasi. Numa noi nu suntem inca pregatiti pentru un biped.

Copacul din gura lui Luca

2011-11-23T17:37:00.001+05:00

Retroscpectiva celor 7 luni Luculiene

2011-11-21T14:03:00.001+05:00

Retrospectiva celor 7 luni Luculiene

Luna a saptea a fost cea mai cea dintre toate. Plina de chestii noi, foarte activa dar si foarte usoara. Paradoxal, mi se pare ca cu cat creste mai mult, cu atat e mai usor, mai frumos, mai interesant. A fost luna in care copilului nostru i-au crescut 3 dinti, si i-au erupt gingiile pentru inca doi, si deci si luna cu cele mai multe urlete pe noapte, cu seri agitate si cu zeci de treziri pe noapte. Ai zice ca eu sunt topita de oboseala, si cam asa e, dar e drept ca ma transform intr-o somnambula care uita de cate ori s-a trezit in noaptea precedenta sau care se trezeste in mijlocul casei cu copilul urland in brate. Dovada ca ma odihnesc, nu?
Cu toate astea, in luna a saptea am avut zilele cele mai active ever cu un copilut care intr-o saptamana de exersat a mers de-a busilea iar in alta s-a ridicat de sute de ori in piciorute pana i-a iesit perfect. Asa ca la implinirea celor 8 luni aveam in casa un patruped care ajungea din punctul a in punctul b in cateva secunde si un semi biped care cotrobaia prin biblioteca fara prea mari probleme. Tot in luna sapte am mai facut o calatorie in Italia la ai mei, tot singura de gat cu copilul, calatorie care a fost mai ok decat prima dar mai obositoare si plina de aventuri. Totusi, am marcat fericiti niste drumuri in scaunul de masina pe autostrada si un copil care se culca singur in scaunel sau in manduca cum simtea motorul pornit, chestie care nu s-ar fi pomenit cu 3 luni in urma, decat doar cu niste urlete de cateva zeci de minute.
Diversificarea a mers si nu prea si ea, mai mult pe langa copil si pe hainutele lui decat in gurita lui, insa am mai trecut si de pragul carnei de pui si de cereale-cele pe care le mancam si noi, nu de bebelusi- plus o mareee intoleranta la lactate. Asa ca amanam branzica si iaurtelul si ne facem direct carnivori, ca ta-su:).
Ne mai laudam si cu o frumoasa anxietate de separare si o mare drama la baia de seara, toate fiind asezonate cu urlete cand dispare mama din peisaj sau cand copilul simte ca este inserat in cada.
Avem copil mare, nu?
Luca are acum 8 luni si o saptamana, tot foarteee alaptat si tinut in brate, tot in patul nostru si tot pupat si iubit de ne miram si noi de cata dragoste a sadit in noi.

8 luni Luculiene

2011-11-15T12:28:00.000+05:00

Inca nu am energie sa scriu despre Talciocul Urban din week-end-ul trecut, am la activ 4 nopti de treziri nocturne din 10 in 10 in minute, sunt praf cu nervii si astept sa ma adun. Sper doar sa nu ajungem la urmatorul Talcioc cu starea asta de nesomn. O fi pragul de 8 luni, o fi cotitura celebra prorocita de Brazelton, nu stim, stim doar ca avem in fiecare saptamana alt ritm de somn.
Voiam, totusi, sa scriu despre cele 8 luni peste care tocmai am trecut si ca luna din urma a fost cea mai plina luna, plina cu chestii noi, cu mers de-a busilea spre perfectiune si cu ridicat in doua labute. Despre cei 6 dinti si cei 2 care isi fac aparitia in cate zile nu mai zic, o sa va arat niste muscaturi odata iar despre kilograme, cine le mai numara?:) Am multe de povestit si despre ce s-a intamplat luna trecuta, pe unde am mai calatorit, ce mai zice copilul, dar prefer sa postez niste poze de la Talcioc pana ma adun.

credit foto: dedi.ro si Carmen Calin

Asa ne pregatim de Talciocul Urban de maine

2011-11-11T14:22:00.001+05:00

Sper ca n-ati uitat ca maine avem intalnire la Casa Margarit unde vom talciocari pentru Bibi. Pana si Luca se pregateste, abia l-am uns ajutor de talciocar, caci se pare ca ii place sa verifice si sa pipaie marfa ( presimt ca iar ma cearta sotul pt aceasta poza prost incadrata:).
Deci, aveti, n-aveti treaba, maine va infiintati la Casa Margarit din str. Margaritarilor 7 ( zona Icoanei) incepand cu ora pranzului.

Talciocul de toamna se intoarce

2011-11-10T13:14:00.000+05:00

Cum, necum, am uitat sa povestesc chiar in casuta mea despre Talciocul Urban de toamna pe care il organizam sambata la Casa Margarit. Am avut grija sa il promovez peste tot, numa la mine in batatura uitasi. Of of, mai mai, e tare greu dupa ce nu dormi nici macar 2 ore pline si rotunde sa te mai aduni. Ma si mir ca am avut energie sa ma adun pt organizat si pus pe caprarii tot ce trebe pentru talcioc.Asadar, editia de toamna este dedicata strangerii de fonduri pentru Bibi, un copilut frumos cu ochii albastri, care e bolnav de anemie aplastica si are nevoie de un transplant de maduva.
Aici gasiti povestea lui..
Avem di tati: sapunuri handmade, incaltaminte de producator la pret de talcioc, hainute de copii, hainute de oameni mari, carti, obiecte de colectii, accesorii handmade si cate si mai cate. Ahh, si castane fierte si vin prajit...sau era invers?:) Ne gasiti sambata de la 12 pana seara, cu tot cu copil, asa ca va asteptam sa cumparati si sa donati.

Cum se distreaza copilusul

2011-11-09T19:20:00.000+05:00

Top lucruri tabu sau rusinoase pe care le poti face in public de cand cu copilul

2011-11-09T18:19:00.000+05:00

Totul a plecat de la cateva priviri urate pe care le primesc de la trecatorii care ma aud cantand sau vorbind singura pe strada. Singura, vorba vine, caci de la spate nu se vede copchilul atarnat pe burta mamichii iar cine ma aude si nu vede copilul burdusit intre haine clar imi pune stampila de Spitalul 9. Mai hilara e situatia cu carut: copilusul dragalusul urla, mama urla si ea a cantec/poezie/snoava/minciunele, doar doar s-o potoli fiara din el. Eh, ash, tot din Manduca asculta mai bine.
Buuun, si am zis, in afara de cantat, vorbit singura si strambat, ce-as mai putea face pe strada cat sa dau vina pe copil?!
Muuuulte si rusinoase:).
1. Sa ragai:). O doamna nu ragaie deloc, nu? Daramite in societate. Insa cand ragaie un copil e mare bucurie. Ia sa ragai si eu ca sa ma bucur de masa asa cum fac cei mici si sa dau vina pe Luca!
2. Sa trag vanturi fara sa te simti rusinat pt ca oricum copilul e copil si nu stie ce face, nu? La capitolul miros tre sa mai muncim ca ne-a luat de mult de cand cu diversificarea:).
3. Sa dorm in metrou cu capul pe copil atunci cand adoarme si el cu capul intre sanii mei. Sunt convinsa ca nimanui nu i s-ar parea ciudata o mama care doarme in fund. Dar ia sa vedeti o femeie fara copil care atipeste la metrou, nu-i asa ca ati comenta oleaca?
4. Sa ma murdaresc ca porcul cand mananc, pt ca, nu-i asa, murdarirea este buna?:)
5. Sa nu mai stau la rand/ cozi pt ca am copilul agatat de gat. Pe asta o studiez intens dar se face cu mare arta actoriceasca:).
6. Sa vorbesti singur pe strada, nu cu copilul, ci cu copilul din tine dar sa dai impresia ca ai un interlocutor.
Ia sa vad, mi-a scapat ceva?
Da, am luat-o razna dar e numai si numai de la alaptare:).

De ziua noastra

2011-10-18T10:35:00.000+05:00

Azi dansam in familie asa ca nu bem doar pentru cei 29 de ani ai mei, ci si pentru sfintisorul Luca, copilusul care ne-a intregeit de mai bine de 7 luni. E tare frumos sa te serbezi si sa fii si mamica, de acum asa vor arata zilele mele de nastere si imi place perspectiva. Mie imi doresc zile cu rabdare atunci cand Luca face pe circarul si sa ii fiu sanatoasa ca sa il pot creste macar pana cand va fi pe picioarele lui, lui ii doresc sa fie sanatos si norocos, ca de restul ne ocupam noi doi, iar noua impreuna ne dorim sa fim echipa Trio Grigoroiu toata viata! Si poate si o fetita, n-ar strica, nu?:). La multi ani maimuticule!

De 7 luni

2011-10-14T10:38:00.002+05:00

S-a mai dus inca o luna si iar ma intreb cand si cat tare repede trece vremea cu un bebelus care acus devine toddler. Paradoxal, la cat de grele sunt unele zile, trec si ele repede si niciodata nu stiu cand se face iar week-end cand suntem toti in formula completa. Am multe de raportat pentru 7 luni, dar mai bine pun niste poze recente in care se poate observa un Luca mai mare si mai stabil in fundulet, si mai curios decat acum o luna si care acus e pregatit sa se ridice in piciorute.O zic si aici ca sa se consemneze si blogosferica ca perioada asta e cea mai faina de pana acum, devine usor sa comunicam cu copilul, se mai joaca si singurel asa incat sa mai avem si noi timpi de respiro si e din ce in ce mai funny cu mutritele lui de omusor dulcic.
Sa ne cresti mare, Luculica si sa ne bucuri zilele asa cum stii tu mai bine!

p.s. da, ne-am luat Manduca, care este mi-nu-na-taaaa!!!!!
LE: multumim pentru poze Adrianei!

Saptamana internationala a bebelusilor purtati 10-16 octombrie

2011-10-07T10:36:00.000+05:00

Credeati ca noi scapam de sarbatoarea asta? Nici macar nu am incercat sa ne fofilam pentru ca e clar ca ne place sa il luam pe Luca si sa il purtam peste tot cu noi. Iar marsupi-ul a fost mana cereasca in multe ocazii, mai ales in concediu, in aeroport, la mare, in metrou, la cumparaturi si bineinteles la terase. Vara noastra n-ar fi fost asa de plina si frumoasa fara copilul purtat usor dupa noi. Asa ca trebuie sa sarbatorim cum trebuie si ne prezentam saptamana viitoare la cateva din evenimentele pregatite de niste mamici foarte saritoare.
Asadar, gasiti programul aici si va puteti adapta in functie de somnul copilului, sau nu, daca e copil purtat:).
Noi vom fi la marsul de luni, la flashmo-uri si incercam si la atelierul Dianei.

Luculica creste

2011-10-06T00:11:00.000+05:00

Il vad zi de zi cum se zbate si incearca sa scape de hainele de bebelusie. Creste sub ochii mei si fiecare mic pas inainte e o etapa noua, un progres care lasa din ce in ce in urma faza de bebelus. Luculica al nostru creste si nu-mi vine sa cred ca acum se catara pe mine, se ridica in piciorusele lui grasune, rade cu pofta si imi urmareste fiecare respiratie. E lipit de mine si cum dispar din raza de actiune incepe distractia. Ma adora, ma mananca din priviri si e innebunit dupa jocurile noastre de-a rasul, asteapta sa il fac sa rada intr-un mod foarte constient. De multe ori ma intreb daca nu cumva gandeste fiecare miscare.
Acus face 7 luni, brr, ce repede cresc astia micii, parca deja imi e dor de el bebeluc mic. Zice chestii, acum e in faza de "tatatatata", "babaabaab", "dadadadda" iar mama zice doar cand e suparat. E curios, cauta non-stop locuri noi, se bucura cand revede dimineata colturi si locuri de prin casa pe care le recunoaste, e fericit cand il scot pe balcon si ii arat copacii si cum pica frunzele iar afara, in parc, se uita incontinuu la cer si sta minute bune ingandurat cu privirea tintuita catre vazduh. Copiii sunt o alta placere, ii urmareste la locul de joaca si rade la ei. E un istet, noi zicem ca e deja peste inteligenta noastra, deh, ce sa zicem si noi?:).
Si parca se face din ce in ce mai frumos:)
.

Gimnastica de dimineata

2011-09-29T11:51:00.002+05:00

Luca sta din ce in ce mai mult in fund si in patru labute, acus devine biped, desi nu vreau sa il incurajez sa stea in picioare prea devreme. Deocamdata, exersam diferite pozitii care deriva din cea de stat in fundulet: sfoara, spagat, panton pe burta, extensii in fata si multe altele. Iata si cateva "marturii":

LE: se vede pe hainuta ca si mananca, nu?:)

Ce vraji mai face Luca

2011-09-28T00:03:00.000+05:00

Vrajitorul de Luca ne lumineaza viata, dar ne mananca si zilele cateodata, e un mic terorist care in minutul asta rade cu pofta si iti zambeste seducator pe sub genele lungi de la ma-sa, iar in urmatorul minut poate sa urle cat il tin bojocii. Unele zile sunt perfecte, e docil, vorbeste si murmura incontinuu, rade si e comunicativ, doarme bine si mananca asemenea. Dar vin si zilele grele, ca azi, cand mi-a mai aparut un smoc de fire de par alb si sigur niste riduri deasupra buzelor de la atatia nervi. Nu a vrut sa doarma decat 30 de minute cam de 3 ori pe zi, iar seara ne-a facut pachet de nervi pe amandoi. Desi murea de somn, nu pica lat nici cu amenintari de genul: te las in patut sa plangi pana numai poti! As, l-am lasat maximum 2 minute si am luat-o de la capat. Acu doarme, ca altfel nu puteam sa il parasc blogosferic. Dar intentia mea era sa il laud si sa povestesc despre cat e el de destept. Deci, cand nu ne face creierii vraiste, e cel mai dulce, destept, comic si prezent copil de 6 luni jumate. Ne miram incontinuu despre cat de atent e la fiecare zgomot si cum reactioneaza, intotdeauna potrivit situatiei. Cand radem sau chicotim e lesinat de ras si el, iar cand suntem seriosi baga privirea lui de curioso-intrigat. Ii place sa ne atinga si cu degetele ne pisca usor si cate 10 minute. Se lipeste de noi si ne ia in brate, ma pupa si ma descopera zilnic, luandu-mi fata in manutele lui grasune si trage de nas, de obrazi, de buze foarte atent si vesel. Sta bine in fundulet si cand mai cade striga mama asa frumos! Sta de o luna in scaunul de bucatarie si e foarte fericit cand ii dau in manutele lui bucatele de fructe sau legume. E in extaz si cand il las sa isi faca de cap cu piure-ul de fructe pe care si-l indeasa in urechi, in nas si in ochi si chiuie de fericire la sfarsit.
Ii place apa, sa o simta dar sa o si priveasca, e delicios cand se bucura atunci cand il spala taica-su iar cand eu ii fac jocuri cu apa e fascinat si nu se plictiseste usor.
Sta in patru labe si isi face vant sa o porneasca prin casa, deocamdata isi ridica picioarele si exerseaza miscarile dar inca nu se deplaseaza de-a busilea. In schimb, pe burta si prin miscari circulare poate sa ajunga acolo unde vrea, adica: sub canapea, sub fotoliu, sa linga rotile de la canapea, sa rupa plantele, sa rontaie telecomenzile si sa linga Ipad-ul.
E adorabil copilul asta al nostru, dar e si incapatanat cand vrea. Seamana cu tac-su aici si prevad vremuri grele pe la un 2, 3 ani! Mi-e si usor si greu sa stau cu el toata ziua, e incitant si e de fapt cea mai provocatoare misiune din viata mea care uneori ma copleseste de emotii si de oboseala, dar ma intregeste si ma intareste intr-un mod in care nu ma asteptam.
Cu cat trece vremea cu el in viata noastra cu cat intelegem ca e copilul care ne trebuie noua, doua bucati de parinti cam lepre si comode. Cred ca Luca a venit cu marea misiune de a ne responsabiliza pe noi mai intai si apoi sa ii facem si lui un rost in viata. Nu stiu, mai vad cand o face el un an ce mesaj mai interpretez de la el.

Incercarea moarte are

2011-09-25T18:49:00.001+05:00

Asta cand la mijloc se afla un bebelus de 6 luni care e atasat de ma-sa mai ceva ca in reclama de la super glue. Dar care e povestea? Pai incurajata de o anumita doamna mama renumita in blogosfera, nu dau nume ca sa nu se stie cine se destrabaleaza cand sotul pleaca cu baietii iar copiii sunt la bunici, am planificat sa ne petrecem o bucata de sambata noapte in oras, ca fetele. Planul pe sms-uri parea perfect: mai adunam niste mamici cu creierii varza, lasam cohorta de copii cu tatii din dotare sa se spele cu ei pe cap dar sa nu uite sa ii spele si pe ei, iar noi sa ne prefacem ca iesim la baute si ca ne simtim bine fara ei in socialul nocturn. Sexy, nu?
Planul famililiei era ca eu sa adorm copilul, sa ma asigur vreo jumate de ora ca e lemn si sa o uschesc la fete, lasandu-i sotului si niste lapte propriu, in caz ca maimutica s-ar fi trezit si ar fi urlat dupa alinare laptoasa materna.
Ceea ce s-a si intamplat pt ca, desi copilul dormea dus pe la ora 9 iar eu inca imi faceam curaj sa ma dau dusa din linistea conjugala, plus un sot care mai avea un pic si ma dadea afara numai sa plec odata, instinctul ma tragea de picior si zicea: mai stai sa vezi! Numa' bine, ca de la 9 la 11 copilul s-a trezit de nu stiu cate ori si s-a linistit numai mufat si nicidecum in bratele sotului. Deci, am sfarsit toti trei intr-un somn profund la ora 11 noaptea iar copilul, linistit ca ma-sa nu mai umbla pe coclauri, a dormit uns intre noi pana pe la 2, 3 cand si-a mai luat ceva desert si a picat lat iar.
Acu, intrebarea se pune: nu sunt eu pregatita sa ma despart un pic de copil? O fi prea devreme pt el ca eu sa haladuiesc aiurea noptile? Nu e sotul pregatit sa stea sambata seara cu copilul, in loc s-o arda pe beri cu baietii?
Care e adevarul?

Luca in imagini

2011-09-14T11:10:00.000+05:00

Azi facem impreuna 6 luni de cand suntem parinti, copil, sot si sotie cu copil si tot asa. E emotionant sa il vad cum a crescut si cate progrese a facut fata de prima luna. La multi ani, Luculica, esti copilul perfect si multumim ca ne-ai ales sa-ti fim parinti.
Luca la o luna:

Luca la doua luni

Luca la trei luni

Luca la patru luni

Luca la cinci luni

Luca la 6 luni: dau copy-paste de pe fb ca nu am descarcat nimic.
http://www.facebook.com/#!/delia.obreja

Jumate de an: a mea

2011-09-11T23:40:00.001+05:00

Zilele urmatoare avem mare sarbatoare mare in familie: 6 luni de Luca, jumate de an, adica acus un an, durere mare ca bebelusul creste, acus copil la scoala, vai acus se insoara, si mintea poate sa imi zboare si mai si, dar ma opresc aci. Deci, copilul creste si, desi nu stiu cum au trecut primele 6 luni din viata, le cam vad. Pe mine. Asa ca postul asta imi este mie dedicat acum, lui Luca mai tarziu cand va putea citi cum m-au marcat prima jumatate din viata lui. O sa fiu cinica si deloc amuzanta pentru ca sunt tare in urma cu somnul, mai exact in urma cu 6 luni. Urmeaza niste randuri aiurite, dar cam adevarate, insa care nu imi afecteaza viata asa incat sa zic ca ma opresc aici. Stiu ca ce urmeaza este si mai greu, si mai solicitant, cu alte provocari si etape care mai de care. Dar asta e adevarul, mai mult sau mai putin cosmetizat de scriitura. Cine vrea sa inteleaga, va pricepe.
Asadar, ma laud cu 6 luni de alaptat exclusiv, din care 2 horror, cu dureri, rani, plansete, insa cu 4 luni de relaxare, intimitate cu copilul, iar ultimele 2, de-a dreptul seducatoare, pline de comunicare aproape ilicita si unica cu Luca.
Dau raportu' si iscalesc:

Aspect:
- par: dusa este coada deasa, aurie si creata din timpul sarcinii, acu' de cand m-am si tuns si vopsit arat ca naiba, niciodata aranjata, prea putine fire crete si mai mereu par lipsit de forma, stralucire, personalitate. Nasol, rau.
- fata: mereu incercanata, chiar si cand apuc sa ma fardez; mi-am iesit total din mana cu cochetenia si par o zuza, cu fata asudata de la carat copilul in spate; insa, tot el, copilul ma gaseste atragatoare, caci altfel nu stiu cum de imi zambeste si "flirteaza" non-stop cu mine; de sot nu mai zic, fisa postului ii zice sa ma complimenteze zilnic, asa ca nici el n-are nicio problema cu mine, cica doar eu sunt buba in casa. Dragii de ei!
- kilos: cam la fel de dinainte de sarcina, doar ca dispuse altfel si par mai multe; obiectivul imediat e sa dau jos vreo 2 si sa merg la sala sa ma tonifiez ca nu se mai poateeeee; dar candddddd?
- vestimentatia: daca zic ca n-am mai purtat tocuri de vreo 10 luni se intelege ca nici out-fit potrivit lor, nu? deci, sunt pe undeva pe la genul sportivo-dezlanato-shifonato-notsmartcasual.

Stare de sanatate: subreda din toate incheieturile. Un pic adusa de spate, cu o masea cazuta si posibil inceput de paradontoza-de la adapat copilul-, ceva ulcer, niste dureri cervicale, un colecist lenes si niste canale de lapte infundate. Ieiiii me!

Stare psihica: mereu obosita, epuizata, cu cate 5 zile de stare buna urmate de o zi, 2 de picaj emotional. O fi de la hormoni? De la nopti dormite pe apucate?

Stare de cuplu: inca buna, in sensul ca nu apucam sa stam singuri mai deloc, deci nici sa ne certam, deci unde e liniste, e fericire, nu?:)) De semnalat vreo 3 mega certuri in primele 3 luni de parintie despre care sotul nu prea vrea sa scrie in blogul lui de tata sau se face ca le-a uitat? Oricum, noroc de ele ca ne-am mai eliberat energiile negative si n-am umplut copilul de lapte modificat chimic de la frustrari tinute si rascoapte.

Dar, all in all, aceasta prima jumate de an a fost cea mai ilumunatoare perioada din viata mea, timp in care am descoperit ca pot mai mult decat am crezut vreodata, ca sunt in stare, nu numai sa am grija fizic fara sa ii fac vreun rau de copilul nostru, ci si ca pot sa il modelez, sa il educ si sa il formez. Luca e creatia mea cea mai buna, suna mercantil, dar o zic in cel mai pur si spiritual mod posibil. Este un copil foarte solicitant, dar in acelasi timp un copil care da inapoi inmiit ceea ce ia din energia noastra: multa fericire, pofta de viata si dragoste. Dar despre cum ne face Luca sa il iubim mai mult, sa ne iubim pe noi insine si sa ne iubim si noi ca si cuplu o sa povestesc in postul care ii este dedicat, in ziua in care va implini 6 luni. Gata, fug la sot/(mn):)).

Nasterea lui Luca: versiunea hormonata

2011-09-06T00:02:00.001+05:00

De cand s-a lasat de muzica, sotul s-a apucat de scris. Scrie aici despre experienta lui de proaspat tatic, despre viata in 3 si sper sa scrie si despre frustrarile noii lui vieti pentru ca si astea fac parte din peisaj. Si pentru ca a povestit deja cum a trait nasterea lui Luca, m-a conjurat sa ma apuc si eu sa o pun pe hartie, ca prea m-am fofilat, vreme de 5 luni jumate.

N-am avut puterea sa scriu pana acum despre cum s-a nascut Luca pentru ca, trebuie sa recunosc, a fost si inca mai este o trauma. Una de care sper ca ma voi trata cumva punand-o pe hartie. N-a fost o nastere de vis, nici una cu complicatii, dar dupa o sarcina "intr-un picior", frumoasa si usoara, "planuisem" sa nasc natural, fara medicatie si un pic romantat. Deci, intr-o ureche!
Dupa 2 travalii false, in saptamana 39 am decis ca trebuie sa ma relaxez, mi-am proptit bagajul in cui si in week-end-ul de dinaintea nasterii am fost la concertul sotului, ca o floricica, am dansat si petrecut pana la 2 dimineata. Spuneam oricui care ma intreba daca mai pot si cum inca pot dansa cu o burta asa de mare, ca abia astept sa il aduc pe lume pe Luca in cel mai natural mod cu putinta si ca nu imi este frica de nimic. Facusem din nasterea naturala un scop si nici prin cap nu mi-a trecut sa ma interesez despre procedura chirurgicala numita cezariana pentru ca mie nu mi s-ar fi putut intampla. In cel mai rau caz as fi acceptat o epidurala, dar nici cu asta nu eram total convinsa. Eram setata pe o nastere condusa de hormoni si de mintea care imi va ajuta corpul sa duca la bun sfarsit ce incepusem cu aproape 10 luni in urma. A doua zi am cumparat carut si dupa o ora de plimbat la cumparaturi dadeam semne suspecte ca nu mai pot de oboseala. Seara, m-am ciondanit cu Dedi care voia la bere, proclamandu-mi ca sigur va fi ultima sambata in 2 si ca tre sa profitam, eu, mai vehementa ca niciodata, n-aveam putere sa ma misc prin casa si starea de fapt era cam dubioasa. Duminica, Dedi evadeaza intr-o excursie cu bicicleta, prima din an dupa toate zapezile, eu raman sa ma odihnesc: eram varza de 2 zile, fara vlaga, dar puneam totul pe seama noptii pierdute la concert. Pe seara ma apuca o stare ciudata, cu dureri difuze despre care nu i-am mai spus sotului ca sa nu il panichez. Deja se panica la orice contractie nedureroasa si ma bombarda cu sms-uri si telefoane cand era plecat, sa se asigure ca sunt bine si nenascuta. Totusi, simteam ca nu mai duc sarcina mai mult de 2 zile, dar aveam chef sa ies cu fetele a doua zi, asa ca mi-am planificat pentru ziua de luni un pranz in oras.
Cu gandul asta m-am bagat in pat rugandu-l pe Luca sa mai stea un pic. Pe la 3 jumate dimineata m-am trezit in niste cutite fine invartite in spate. Nu le mai simtisem, asa ca mi-am zis ca n-ar strica sa le cronometrez. Intre timp, ma gandeam cu ce o sa ma imbrac la pranz, daca am udat florile si daca oare o sa prind piesa aia de teatru saptamana asta?! Dupa 10 minute, alte cutitase. Si tot asa timp de 2 ore, la interval de 10 minute. Se facuse 5 jumate si nu stiam daca sa il trezesc pe Dedi sau sa mai cronometrez. N-avea sens sa il alarmez, mi-am zis, si macar unul din noi sa doarma, ca cine stie daca si asta o fi vreun travaliu fals. Totusi, eram in saptamana 39 si 4 zile, putea sa se intample orice. Contractiile nu erau deloc simple, unele erau foarte dureroase asa ca prima parte de travaliu mi-am petrecut-o strangand in dinti perna si asteptand. Din jumate in jumate de ora eram la toaleta, nu mi se rupsese apa si nici urma de dop gelatinos, asta pana la ora 7, cand facuse si Dedi ochi, aveam certitudinea ca nu ne mai jucam si acus o sa fim 3 asa ca l-am rugat sa nu plece inca la serviciu. De la ora 7 jumate pana pe la 9 jumate cand am decis sa anuntam parintii am petrecut impreuna o serie de contractii al naibii de dureroase, n-aveam chef de mancare, de vorba, de alinturi, de nimeni si de nimic. Intervalul de contractii era de 7-8 minute, cu o intensitate de 40 de secunde, stiam ca mai puteam sta ore bune acasa, dar ceva m-a impins sa ma grabesc catre spital. Probabil ca frica de necunoscut, durerea, m-au alarmat si m-au grabit. Aici a fost prima greseala. Trebuia sa mai fi stat inca vreo 2, 3 ore.
La ora 11 eram deja la spital, mi-am sunat doctorul care mi-a confirmat inceputul de travaliul si o dilatatie de doar 2 cm. Cine a trecut prin travaliu stie cat de de dureros un control ginecologic si abia atunci, pe masa de examinare am realizat ca poate ca nu sunt asa de viteaza. Doctorul mi-a pregatit fisa de internare si m-a avertizat ca va fi plecat cateva ore din spital, dar ca pe la 3, 4 o sa se intoarca sa ma verifice si ca oricum nu crede ca voi naste in cateva ore. Nu mi-a pasat prea tare atat timp cat m-a asigurat ca nu voi primi nicio perfuzie si ca ma va lasa sa imi duc travaliul natural. Intre timp, ma duc sa ma schimb intr-o camasa a spitalului si abia cand m-am vazut in oglinda cum arat m-a busit plansul. L-am inecat pentru ca trebuia sa fiu tare, sotul deja era galben de ingrijorare si nu avea sens sa il panichez pentru o treaba pe care trebuia sa o fac singura. A doua greseala. Nu trebuie sa fim singure in timpul travaliului, partenerul poate fi un ajutor imens pentru psihicul unei gravide in durerile facerii.
Pana sa intru in sala de travaliu am petrecut impreuna pe holurile spitalului inca o contractie, apoi l-am trimis repede la serviciu sa isi ia concediu, mai mult cat sa nu ma vada ca ma topesc de frica si inainte sa intru pe usa salonului m-am intors spre el, moment in care am stiut ca de aici incolo sunt singura, eu si bagajelul meu, si m-a apucat o stare de jaleee si un tremurici de emotie de numa-numa.
Ajung in sala de travaliu unde gasesc doua fete, mai mici decat mine ca varsta, urmeaza sa aflu ulterior, dar destul de puternice, care gemeau si care asteptau sa vina "sa le mai controleze si pe ele cineva". Eu, fortat de zambitoare incerc sa fac conversatie asta cat mai puteam, caci inca aveam contractii suportabile care se desfasurau la 6 minute. Ele, fara nicio vlaga, baiguiau cate ceva, si apoi, timp de cateva ore am devenit surate intr-ale nasterii de ajunsesem sa ne incurajam in timpul contractiilor, iar intre ele sa mai si glumim despre cat de puternici vor fi baieteii nostri. Parca ce poti vorbi in momente din astea?
Era ora pranzului si durerile erau suportabile atat timp cat puteam sa ma plimb, sa urc scarile de pe hol si in niciun caz sa stau culcata. Pe la ora 1 sunt chemata la control, acelasi control dureros si inuman, si, desi aveam contractii la 3 minute, dilatatie ioc! Tot 2 cm, tot degeaba. Aveam deja 10 ore de travaliu si niciun semn de copil. Avea sa urmeze o zi lunga, asa cum mi-a prezis una dintre asistente care ma alinta cu apelative de genul "iubita mica", "draguta" si care se minuna de cat sunt de mica de inaltime pentru ce aveam eu de gand sa fac: un copil de peste 3 kg.
Planul avea sa fie astfel: sa imi injecteze un mialgin care sa accelereze dilatatie, dar care sa imi mai ia si din dureri. A treia greseala a fost ca am zis da, orbita si amortita deja de niste contractii foarte dureroase care imi taiau reasiuflarea. Si asta a fost prima piesa de domino care a dus la pierderea mizei. Intre timp, isi face aparitia si Dedi, emotionat ca poate sa ma vada si sa stea cu mine, dar foarte mirat de starea in care m-a gasit: un pic halucinogena de la mialgin, fara vlaga, cu o privire in ceata sau mai bine zis tampa si cu miscari lente pe contractii. Nu stiu cand au trecut 2 ore de petrecut impreuna, stiu doar ca la ora 5, la urmatorul control dilatatia stagna. Incepusem sa ma panichez, sa plang de durere si sa caut solutii. Medicul meu nu venise inca, medicul de garda si pleiada de asistente incercau sa ma convinga ca nu voi naste in acea zi, eu eram in ceata totala. Eu ce fac cu copilul daca nu vrea sa iasa? Cat mai stau asa, imi puneam intrebari in timp ce urcam scara dupa scara si cronometram contractiile care devenisera insuportabile.
La ora 6 jumate am cedat nervos si am cerut ceva pentru durere, si mi s-a dat un calciu care sa accelereze de fapt dilatatia care era de 3 cm. Tot putin, tot insuficient ca sa il pot naste pe Luca. Am fost imediat dusa in sala de nasteri unde am fost conectata la niste aparate ca monitorizau copilul si tintuita acolo pret de o ora si ceva, telefonul il uitasem in sala de travaliu, eram singura si izolata de sot, care intre timp intrase in panica ca nu mai dadeam niciun semn. Noroc de o asistenta de care m-am lipit si care mi-a facut "sederea" la aparate mai usoara, care a glumit cu mine, care m-a mangaiat in timpul contractiilor si care mi-a povestit viata ei cat sa ma destinda si sa ma relaxeze. Degeaba, eram intr-un stres nebun ca nu ma dilat, ca nu mi se rupsese apa iar cand medicul meu si-a facut aparitia si mi-a propus sa fac epidurala am rasuflat usurata, crezand ca totul se va termina in curand. Nu mai aveam putere nici sa beau apa, simteam copilul cum se chinuie si el, ii auzeam bataile inimii accelerate si ma rugam sa fie totul bine. Procedura de epidurala mi s-a parut ca a durat o vesnicie, anestezistul, alt glumet, s-a chinuit sa imi infiga acul in spate si a avut rabdare cu mine asteptand sa treaca contractiile, caci acum erau la 2 minutesi foarteeee dureroase. Ma sinteam de parca m-ar fi calcat trenul, nu mai eram eu, eram o marioneta in mana celor din sala de nasteri: o asistenta imi tinea capul, alta ma tinea de spate, doctorul de maini si anestezistul isi facea de cap cu coloana mea. In 5 minute de la anestezie am inceput sa tremur de imi sareau dintii cat colo, am vomat de doua ori si am simtit nevoia sa imping. Doar ca nu aveam voie pentru ca nici dupa jumate de ora de la anstezie nu m-am dilatat destul. Verdictul: dialatatie 5 cm dupa o ora de la epidurala. Era ora 21.30 si nici dupa ce mi-au fost sparte membranele nu s-a intamplat nimic. La 22.00 medicul ma anunta ca fatul sufera si ca trebuie sa intram in operatie. Tin minte ca i-am dat sotului rapid un sms sa il anunt ca voi intra in operatie, ca am mai vomat o data inainte de a ma miuta in sala de operatii si ca imi tremura corpul de frica. La ora 22.30 intram in sala de operatii, sunt tintuita de maini si de picioare, in fata am corp steril de culoare albastra iar in stanga un dulap transparent in care m-am vazut goala si pregatita de operatie. Mi se face rau, vomit incontinuu, ma apuca un tremurici in glas cand sunt intrebata daca sunt gata, simt cum o alta anestezie imi invadeaza corpul si incep sa plang stins. Timp de 15- 20 de minute imi curg lacrimi fine, aud tot toate intrebarile care mi se pun dar nu pot decat sa baigui cateva da-uri si nu-uri. Era 22:50 iar in momentul in care l-au scos pe Luca am simtit cum cineva cotrobaie in mine, strig ca simt si ca ma doare si incep sa plang in hohote. Cred ca am inceput sa plangem amandoi in acelasi timp, el de suferinta caci se chinuise sa iasa dar nu avea cum, eu de durere si de emotie. Trecusera aproape 20 de ore de travaliu si totul se terminase. Nu m-am oprit din plans timp de 10 minute, nu puteam sa articulez nimic, spuneam doar ca am simtit si ca ma doare. Insa toata durerea a disparut in momentul in care mi l-au adus pe Luca sa il vad si sa il pup. Era mic, cu fata incretita, urla din toti rarunchii iar cand l-am strigat pe nume si l-am pupat pe obraji a incetat, s-a luminat la fata si mi-a servit cea mai frumoasa privire mirata pe care am vazut-o pana atunci. Dupa care mi l-au luat si nu l-am mai vazut decat dupa 10 ore, a doua zi. Dupa alte cateva minute am fost dusa la terapie intensiva unde mare mi-a fost mirarea sa ii vad pe sot si pe socrii mei, nu stiu cum au intrat, cert e ca m-am bucurat sa ii vad si sa constat ca nu sunt singura deloc. Sotul era fericit ca il vazuse deja pe Luca, iar eu ii tot repetam rusinata ca am plans in timpul operatiei si ca mi-e rusine de mine.
Nu stiu ce-a fost in capul meu in noaptea aceea, dar dupa atatea ore de chin trebuia sa ma eliberez cumva si probabil ca hormonii abia atunci se eliberasera, pesemne ca de aici si plansul incontrolabil. Oricum, eram fericita ca il nascusem pe Luca, un copil sanatos si frumos, ca eu eram bine in ciuda planului rasturnat si ca in curand il voi recupera si il voi duce acasa unde vom fi in sfarsit 3. Noaptea a fost lunga, am reusit sa atipesc cateva ore dar nu prea reuseam sa adorm profund din cauza adrenalinei.
Greul trecusem, imi ziceam, de acu incepe frumosul. Si cam asa a fost, doar ca nu stiam ca frumosul asta trebuie si el cucerit cu alte sacrificii si dureri despre care voi scrie separat in povestea primelor 5 zile in 3.

Stiri despre Luca

2011-08-29T17:04:00.000+05:00

Asta e o poza fierbinte, din carutul care ii poarta drumurile afara lui Luca, caci de o saptamana am inceput "operatiunea carutul". Spatele meu e in renovare si mai punem in cui marsupiul caci nu ma vad bine in urmatoarea perioada. In consecinta, printul e tintuit in carut si bine nu-i prea sade, dupa cum se vede pe mutrita lui de 9 kg si oleaca. Maraie, protesteaza, tipa, are si lacrimi de crocodil cateodata, dar se resemneaza cand vede ca mamica lui e ferma pe pozitia de impins la carut. Ii place doar daca il duc cu metroul sau daca ii cant cu glas tare cat sa ma auda atat el, cat si tot cartierul plus Piata Minis unde inca face furori printre babutze.
Da, infantul are nervi, mutre de suparare, stari de frustrare si chiote asisderea. Deocamdata rade si chiraie mai mult decat e suparat, semn ca nu-i chiar nefericit cu noi. Este un mic om mare cu gesturi care ne uimesc si care ne fac sa-l iubim si mai si. Cel mai nou e cand se trage de urechi, semn de suparare si jaleee mare dc nu il iei in brate. Iar reversul e ca, odata vazandu-se la inaltime, tipa de bucurie si rade in hohote, ma ia de gat si ma musca, linge de tot ce apuca si, semn maxim de fericire, ma trage de par intr-o veselie care umple casa.
Nu-mi dau seama ce personalitate va dezvolta, daca o fi un coleric ori sangvinic, intre astea doua oscilez, iar la cata energie si chef de miscare are nu cred ca va merge din prima sau ca va pasi, il banui ca o va rupe la sanatoasa si abia atunci va fi vai de spinarile noastre. Asa ca ma pregatesc asiduu cu cate 2 masaje pe sapt care sa imi "tonifieze" coloana.
Luca: 5 luni si 2 saptamani!

Acasa

2011-08-21T01:52:00.001+05:00

Gata cu vacanta prelungita care ne-a tinut 3 saptamani, back to motherhooding Luca:). Vacanta, vorba vine, ca eu tot sunt libera de ocupatii profesionale de vreo 6 luni, dar saptamanile astea cu "bone" la indemana mi-au prins tare bine si zilele petrecute la ai mei au fost energie buna de ambele parti. Suntem de 2 zile acasa la noi si e tare bine in formula noastra de 3 si, asa cum ma asteptam, avem de tras un pic cu copilul care a fost carabanit destul de mult. De cand am venit doarme ziua mai putin si mai prost, se trezeste in urlete si tanguieli, e mai marait si se plictiseste repede. Asisderea si nervii nostri, dar mi-am propus sa stau ferma pe pozitii si sa nu cedez nervos pentru stiu ca e perioada lui de reacomodare de dupa drumuri si sa nu o iau razna cand ii cant mereu pentru a-l calma sau adormi " un elefantttt seee leganaa"...recordul de elefanti a fost doborat azi cand l-am adormit la doar 5 elefantiiii seee leganaaaauuu!!! Daca asta merge, asta cantam, spre disperarea sotului care are un playlist personal mult mai cult dar pacat ca n-are spectatori.
Dar sa nu uit de drumul cu avionul pe care l-am facut doar cu copilul in marsupi vreme de aproape 9 ore pentru ca am avut escala de 3 ore in Munchen. A fost mai bine decat ma asteptam, Luca a dormit doar o ora, in timpul zborului Florenta-Munchen, a tipat, nu plans, de sperietura trasa cand auzea mesajele pilotilor sau ale stewardeselor, caci nu intelegea cine si de unde se vorbeste. In rest, dupa ce il calmam, a fost un copil model, cu rasete, joaca si chef de plimbat. Asa de mult ne-am plimbat prin aeroport in Munchen ca era sa o patim si sa pierdem avionul din cauza ca am confundar portile de imbarcare si cu 10 minute inainte de boarding da-i si alearga cu copilul de 9 kg in spate si un bagaj pe umar si roaga-te de lume sa treci de controlul de pasapoarte fara sa stai la coada si prinde zborul la timp, ba chiar cu o mica intarziere. Bine ca s-a terminat cu bine si data viitoare nu mai iau zbor cu escala sau nu mai plec singura cu copil mic, atata adrenalina inhalata in cateva ore imi ajunge ca sa simt ca sunt vie:).
Suntem acasa si e bine, si unii dintre noi viseaza deja la urmatoarea escapada turistica. Poate un Thassos, la anu' in iunie!

Delia Grigoroiu

Ultima zi la Florenta

2011-08-17T19:22:00.001+05:00

Maine ne caram acasa, cu catel si purcel, cu bagaje si amintiri placute. Ne caram, as in eu si Luca, caci sotul e de vreo saptamana in pridvor si ne asteapta cu ochii lipiti de somn de la oboseala noptilor pierdute fara noi. Deh, om sensibil:)! Deci gata cu coclaurii toscanezi, gata cu Marea Tireniana, gata cu alintul mamei proprii, gata cu bonele lui Luca, ma intorc iar in vastele apartamente, la zile petrecute doar cu copilul si la seri si week-enduri haladuite in 3 si tare asteptate.
Cu ce ne intoarcem? Numa' cu progrese de is asa de mandra de odrasla mea ca nu ma pot abtine sa nu va zic din casa: 2 dinti in 2 saptamani, un "moamaa" zis la jelanie si "ma-uri" la dragalit si tipat de bucurie, rasete si chiote mai tot timpul, vocabular de silabe dintre cele mai colorate, exercitii aprofundate cu piciorul in gura, picioare grasane care ridica jucariile pana ce manutele dospite le prind si le baga la rontait, stat in fundulet proptit intre perne, adormit bustean in masina dupa o saptamana de urlete care incepeau cum auzea cheia in contact, flirturi nevinovate cu fetite cu codite, veselie mare dar si revenit la plansul de seara pe care nu ni-l mai cadorisise de la 2 luni:(. Pai cu atatea progrese trebuia sa iasa pe undeva frustrarea, nu? Mai bag la inventar si niste nopti fragmentate cam asa: una cu bocet la 3 noaptea, alta cu somn continuu de 5 ore, alta cu joaca de la 4 la 5, alta cu trezit de maxim 2 ori, urmand inegalabilul bocet in miez de noapte pe care nici sanul nu-l alina, ci doar bratele si spatele meu care troscane mai ceva ca focu' in vatra.
All in all, eu sunt foarte multumita de copilul asta al nostru care la 5 luni a fost carat peste tot in vacanta asta si chiar de era rupt de somn, tot mai gasea resurse de zambete galese. Sunt tare curioasa daca primim vreo medalie cu revers cand ne-om intoarce in mediul nostru ca parca prea a fost bun cu noi.
Maine seara zburam singuri, ma pregatesc cu un set de bigudiuri si niste andrele pentru moatze si scos ochii pasagerilor, de-o iesi cu scandal, dar si cu relaxare ca parca daca plange, ce-o fi?!

Revin cu o relatare despre romanii din Italia, o cronica buna, poate chiar din escala, dc o dormi copilul.

Luca la mare

2011-08-12T01:38:00.001+05:00

Suntem de 6 zile in Toscana la parintii mei, mai stam inca o saptamana doar in formula mama si copilul ca, deh, macar sotul sa puna painea pe masa, avem multe de povestit caci Luca progreseaza zilnic si ne bucura nespus. N-avem insa timp si energie de pus totul pe blog dar promit un post cu aventurile lui Luca in Italia. Suntem bine, touto a posto:)! Ci vediamo!

Acus mancam picioruse!

2011-08-03T13:21:00.000+05:00

Cum a fost la botezul lui Luca

2011-07-21T14:04:00.000+05:00

Aproape ca in povesti, zic aproape caci toata distractia a durat 3 zile si 2 nopti. Deh, unii, adica sotul, a inceput de joi seara si a terminat duminica dimineata, de fapt, a fost terminat duminica dimineata drept pentru care nu a fost in stare sa isi ia la revedere de la musafiri:).
Am inceput usor, asa, sus, la Satul Prunilor, un loc mirific in Pietrosita, judetul Dambovita. Nu va povestesc cat de frumos e complexul caci puteti vedea si voi pe site, zic doar atat: mi-nu-nat totul!
Asa se vedea privelistea de sus:

Si asa arata Dedi vineri noapte: in brate il tinea pe Luca care dormea dus la 1 noaptea.

A doua zi a urmat biserica unde s-a plans, si copil, si muma, de aici si explicatia de ce Luca era in bratele mele in timpul ceremoniei, insa nu stim care pe care calma:)

Dupa un plans de jumate de ora s-a lasat linistea in sat, copilul a adormit rapus de foame si oboseala, iar noi, adultii care nu s-au lasat cuprinsi de emotie am purces inspre ospat. Ce-a urmat se vede mai jos: mamaliga, gratare, porumb copt, antren si voie buna, vorba cantecului. S-a bauttt, pana si Luca s-a angajat catre un paharel, dupa cum ilustreaza fotografia de mai jos:).

A treia zi, duminica nasii au spalat copilul dupa datina crestina si i-au urat numai binete, iar noi toti am purces catre casile noastre.

Concluzia noastra este ca maaai vremmmm la Satul Prunilor, mai vrem botez asa frumos petrecut intim in familie si prietenii apropiati iar celor care nu au putut ajunge din varii motive le zicem ca poate va asteptam la al doilea:). Multumim mult nasicilor lui Luca care s-au comportat exceptional cu un copil care a urlat din toti rarunchii in biserica si care ne sunt de acum prieteni pe viata. Multumim prietenilor care au parut ca se simt bine cu noi, si noi ne-am simtit "ca acasa" cu ei si mai ales, multumim mult familiei, in special bunicilor paterni ai lui Luca care au organizat 90% din toata petrecerea. 10% au fost ai nostri care au constat in mutre, nervi dar si relaxarea de a nu organiza mai nimic. Creditul foto este al sotului care a fost organizatorul sef timp de 2 zile si care a sucombat iremediabil intr-o stare de beatitudine pentru ca ocupat fiind cu organizarea a uitat sa manance:)). Ii multumesc si lui pentru ca a preluat stresul de pe umerii mei care erau destinati lui Luca si alaptarii lui.
Atata zic: a fost perfect!!!

Ssst, se merge pe burta!

2011-07-21T10:46:00.001+05:00

LE: scuzati calitatea imaginii, dar nu ne pricepem ca sotul la poze si filmulete, e mancarea lui asta:). Deci, asta e Luca la 4 luni si o saptamana, merge, nu?:)

In goana botezului

2011-07-14T22:51:00.001+05:00

Scriu din masina, in drum spre Pietrosita, acolo unde il vom crestina pe Luculica al nostru. E al treilea drum cu masina pe care il facem cu copilul pe aceeasi ruta si de fiecare data avem surprize placute cu copilul. Eu eram stresata ca nu mai are deloc rabdare sa stea in scoica, vrand sa stea deja in fundulet, si imi si imaginam cum o sa tot oprim in diferite parcari ca sa calmam copilul. Desi l-am pregatit de drum toata ziua, culcandu-l de 2 ori ca sa aiba fie odihnit si sa nu urle de somn, se pare ca Luca e mai destept decat noi inca o data. A stat cumintel in scoica pana sa iesim din oras, s-a foit si s-a marait semn a somn moment in care l-am preluat sa il culc, insa de data asta a reusit doar tac-su sa-l adoarma, cantandu-i din Pasarea Colibri! Acu doarme in scoica, mai avem o ora jumate de drum, timp berechet de bloggareala:)! Revenim cu botezul!

Logoree primitiva

2011-07-11T12:55:00.001+05:00

Daca pana acum aveam impresia ca Luca va comunica cu noi toata viata doar prin tipete, chiraieli si zambete sagalnice, de doua zile inregistram niste rasete zgomotoase si hohotite si mai ales prima silaba omeneasca: ma! Spre marea mea fericire! Zice un "ma" clar si tipat, deocamdata doar cand ii este somn si tare sper sa fie urmata de o a doua "ma" si nu de "ta" :)). Pot sa zic deja ca Luca incepe sa articuleze, nu?
Delia Grigoroiu

Party people

2011-07-08T16:17:00.000+05:00

Luca nebotezatul inca- il vom crestina sambata viitoare la Pietrosita- n-are deloc stare acasa si pana la varsta asta de 3 luni si 3 saptamani a participat deja la doua botezuri super relaxante. Primul fu la Tomica pe cand avea doar o luna jumate. Iata si dovada:

Iar al doilea s-a consumat sambata trecuta, crestinatul fiind chiar gemenarul sau mai mare decat el cu 2 zile. Nimeni altul decat Pavel. Eu si cu mamica lui am decretat ca cei doi sunt gemeni, caci pana acu cateva saptamani erau identici, intre timp Pavel a furat startul cu vreo jumate de kg si cu doi ochi albastri azuri, lasandu-l pe Luca in urma cu "doar" 8 kg si inca cu ochii caprui. Dar despre asta a scris si mamica lui Pavel. Iata si niste dovezi de la fericitul eveniment crestinesc. Pozele sunt facute de Dedi

.
Pe cele oficiale facute de Pesca le asteptam si noi:).

Din 4 au iesit 3

2011-07-05T21:31:00.001+05:00

Ce vedeti mai jos e fotografia care a stat la baza invitatiei noastre
de nunta, am gasit-o si mi-am adus aminte ca zilele astea noi 2
implinim 4 ani de relatie. Mi-e draga poza asa ca o mai public odata,
cred ca initial o postasem color. Asa deci, 4 ani! Cine ar fi crezut
ca dupa o intalnire semi ratata la B'estival, in timpul concertului
Morcheeba va mai urma o alta intalnire oficiala pe Matasari- nu
intrebati, nu a fost nimic scandalos la mijloc, ci doar o pizza si
amintiri din copilarie- plus cea mai torida vara la propriu, o vacanta
in 2 cam haotica si un mutat impreuna destul de cumpanit care a adus
dupa sine o logodna lungaaaaa- si acu ne intrebam de ce am asteptat un
an sa ne luam-, o luna de miere pariziana care ne-a reamintit ca ne
suntem jumatatile celuilalt si apoi inceputul: copilul nostru.
Privind in urma, dinamica cuplului nostru e foarte faina, exista multe
coincidente si intamplari care ne-au adus impreuna si graviteaza in
jurul lunilor martie, aprilie si iulie.
In martie 2007 ne-am intalnit/ vazut/ tatonat, in luna aprilie ne-am
vorbit, in iulie am devenit un cuplu, in martie 2008 ne-am mutat
impreuna, in martie 2009 ne-am logodit, in aprilie 2010 ne-am
casatorit, in iulie 2010, chiar de ziua noastra, am aflat ca sunt
insarcinata, in martie 2011 ni s-a nascut copilul. Cine stie ce mai
urmeaza de acum incolo, caci stiu ca asta e doar inceputul. Un alt
copil? Alte vacante frumoase? O viata intreaga impreuna? Posibil, stim
doar ca nu e o poveste de dragoste ca in filme, din aia care arde si
se cosuma, ci e povestea romantata si lumeasca a doi oameni care a
trebuit sa se intalneasca, sa se iubeasca simplu si fara suferinte si
sa faca un copil impreuna.
Nu stiu ce zice sotul despre valul numit destin care practic ne-a adus
aici fara nicio impotrivire, dar eu stiu ce voi zice la batranete cand
fetitele lui Luca ma vor intreba despre noi 2: atat ne-a trebuit, sa
ne intalnim:)!

Blogara pentru Luca?

2011-06-28T11:56:00.001+05:00

De cand cu sarcina si apoi cu copilul am scris pe blog numai despre Luca. Si am impresia ca blogul e plictisitor cu atata infuzie de hormoni, care mai de care lauzi. Asa ca m-am gandit sa ii fac si infantului un blog despre vremurile lui, cu ce face, ce zice, dc ragaie, dc face caca si variatiuni pe teme bebelusesti. Ce ziceti? Sa ma "separ" de el? Sa il facem blogger de mic? Ma gandesc sa fie un blog unde sa scriem amandoi parintii, ca sa aiba copilul diferite perspective de buna crestere, numa ca nu- s foarte convinsa. Voi ce ziceti?
Delia Grigoroiu

15 saptamani

2011-06-27T14:34:00.001+05:00

Desi poza de jos e facuta fix la 6 saptamani de Luca, nu ma pot abtine sa nu o public pentru ca atunci a fost momentul din care am putut sa afirm ca viata mea nu e chiar un haos. Imi trecusera ragadele, alaptatul nu mai era dureros, copilul crestea bine si isi construia rutine zilnice de somn. Cu noaptea stam in continuare prost si nu avem program clar de somn si alaptat, totul se face la cerere.
Pentru mine piatra de hotar a fost reprezentata de implinirea celor 6 saptamani, ce a fost inainte a fost cosmar! Bine ca am ajuns la aproape 3 luni jumate, avem acum un copil care chiraie si se joaca toata ziua, curios din cale- afara de nu mai vrea sa stea la orizontala, ci doar sus sau in fundulet, sprijinit, sa vada lumea, care a descoperit ca poate sa se impinga in picioare si sa se rastoarne de pe burta intr- o parte si pe care tre sa il pazim ca acus sare din scoica sau carut.
Da, am evoluat si la capitolul carut, mai sta cand are chef, rar adoarme in el, asa incat tot in marsupi ne e baza.
Intre timp, ne pregatim si de botez pe care il facem in familie, la biserica din Pietrosita, acolo unde a fost botezat taticul lui:).

Asa se mananca cartea, baieti!

2011-06-18T18:13:00.000+05:00

Cine detine controlul?

2011-06-17T18:50:00.000+05:00

Luca, intr-un cat nap pe canapea! Week-end placut, noi ne ducem acu la terasa si maine pe Matasari:). Voi?

Plansul lui Luca

2011-06-11T13:47:00.001+05:00

Stau langa el si ii pazesc somnul, abia l-am adormit in marsupi, l-am dat jos cu frica sa nu se trezeasca de la zgomotul facut de velcro, l-am pus pe pat si l-am mufat rapid ca sa nu trezeasca. A dormit cateva minute asa, dupa care l-am intors usor sa nu se trezeasca. Acu mai stau langa el caci e sotul la dus si dc as iesi din camera s-ar trezi rapid. Nu vreau sa se trezeasca inca pentru ca inca n-a dormit suficient. Daca nu doarme bine, plange. Si atunci prefer sa stau cu el cat timp doarme. Stiu ca procedez prost, dar nu mai suport plansetele. Luca al nostru plange. Nu stiu daca mai putin sau mai mult decat alti bebelusi de 3 luni, stiu doar ca poate sa planga tare si apasat. Luca plange diferit in situatii diferite. Mai nou are un " ieieeiii" pe care il scoate cand pica de somn iar tac-su isi pierde vocea de la cantat ca sa il adoarma. Plansul cu " ahhhhhaaaaa" e cel insotit de lacrimi si e cel mai nervos. Plansul cu " iiiaaaiiiiaaai" e de foame iar cel de sperietura e cel cu " aiiiiiaaaaaaaaaaiiiiii".
Acum doarme, sotul a terminat dusul, pot iesi din camera, copilul mai are de dormit inca o ora dupa care urmeaza o alta ora in care o sa fie vesel si jucaus, urmand o jumate de ora de plans.

Copilul atomic

2011-06-10T11:40:00.000+05:00

Sunt invaluita de emotii si stari dintre cele mai extreme, toate provocate de copilul asta mic care ne incearca zilnic. Eh, mai mult pe mine, eu stau cu el si mie vrea sa imi demonstreze chestii. Sau mi se pare de la oboseala!!?? Stiu doar ca niciodata n-am trecut cu viteza supersonicului de la furie, dragoste, nervozitate, indragosteala, plans, somn.
Abia acu simt ca am nascut, e greu cu un copil care ne seamana, dar e al naibii de provocator si frumos. Bine am venit in lumea maternitatii, unde nicio clipa nu e clipa de dinainte, nicio noapte nu mai e ce-a fost, niciun cuplu nu-i acelasi. Pe langa starile mamoase conflictuale de genul " il las sa urle?" sau " in brate ca asa doarme cel mai bine", exista si reversul, cealalta eu, sotia, care se bucura de casnicie mai rar dar mai intens.

Rutina de seara

2011-06-02T13:52:00.000+05:00

Sunt fotografii de acum doua saptamani, dar merita publicate pentru ca sunt primele plonjari pe burtica ale lui Luca si ipostaze de la masajul de seara. Constatam ca degeaba ai fotograf in casa, ca tot rar fotografiem copilul. Tre sa ne mobilizam si sa ii facem macar o data pe saptamana poze faine, nu ca ale mele luate cu telefonul.

Joaca

2011-06-01T16:53:00.001+05:00

La 11 saptamani

2011-05-31T12:02:00.000+05:00

Viata ni se pare mai buna, mai linistita si mai tihnita fata de acum o luna. Chiar si cu zile in care Luca plange de ne pune creierii pe bigudiuri, pot spune cu mana pe inima ca ne merge bine. Creste frumos, atat fizic cat si psiho-emotional. Chiuie, canta, gangureste, ne striga, se bucura, si asta nu numai cand ne vede pe noi, parintii cei iresponsabili, ci raspunde/comunica cu oricine care ii vorbeste si ii zambeste, de unde am tras concluzia ca e un copil sociabil. Mai mult, de o saptamana jumate recunoaste jucariile si le zambeste cand le vede, tipa de bucurie la catelusul vorbitor de la Fisher Price care ne innebuneste de cap pe noi, cei mari, dar care l-a cucerit pe copil asaaaa de tare incat sta cu el de vorba cate o jumate de ora legata.
Are si o carticica fosnitoare preferata pe care o rasfoieste si o morfoleste cat sta in bucatarie in scoica, cat sa apuc si eu sa mananc si sa pun de-un blid de mancare.
Si-a descoperit manutele si se joaca cu ele, este incantat ca poate sa isi bage degetele in gura atunci cand e fericit si pumnisorii atunci cand ii este somn. Suntem bine, all in all, mai plange, dar asta cand ii e prea somn si nu se poate calma singur. Incerc pe cat pot sa ii creez rutine de genul: iesit afara dimineata in marsupi si adormit rapid, cu un ciclu de somn de 2 ore jumate, apoi joaca in patutul lui, un pic in scoica si apoi iar somn de dupa-amiaza in patul mare, cu mine, tot cam 2 ore. Seara, cand vine tati, ne mai jucam, mai atipim un pic pana la baie, de regula tot afara si tot in marsupi, si apoi baia de seara, cu masaj si adormit la san sau in bratele tatalui. Suntem multumiti ca dupa ce adoarme in punem in pat si nu se mai trezeste imediat sa ma caute asa cum o facea pana acu cateva zile, asa incat suntem si noi liberi macar 2 ore pe seara sa stam cu cracii in sus.
Referitor la rutine, mai am de lucru la a-l invata sa adoarma ziua singur in patut, stiu ca se poate ca a reusit soacra-mea, asa ca nu ma las:). Si ca bonus, copilul ne-a lasat aseara sa mergem la concert la Roxette, el a ramas cu bunicii care s-au descurcat de minune, adormindu-l si calmandu-l asa cum nici nu nu suntem mereu in stare, asa ca dupa iesirea de aseara, vedem si noi viata cu niste ochi mai relaxati.
Incerc sa pun si niste filmulete cu el chiuind si jucandu-se cu catelul, sper sa ma lase blogspot-ul.

Bostanelul

2011-05-20T12:38:00.001+05:00

Sau numele de alint al lui Luca cel de 9 saptamani, pufos cat un bostanel si care cumva a vrut sa fenteze vaccinul de 2 luni. Cum raceala mi s-a parut ca nu-i trecuse fiind invadati de rauri de mucisori, am zis sa mai amanam, dar doar pana luni.
La raportul medical de 2 luni am inregistrat un copil de 6 kg si 62 de cm lungime care, daca va mai creste in ritmul asta, sigur ma va lasa lata de spate.

Ce n-am mai facut

2011-05-17T17:19:00.001+05:00

E vorba despre mine, cea care mereu se plange de cate ceva de cand a devenit mama. Eu sunt mereu obosita, nemachiata, nemanichiurata, neepilata, nepieptanata. Si cine ma stie se oripileaza in momentele astea, mai ales ca eu eram cea care propovaduia ca o zanatica obligatia femeii de a iesi pe strada cu cel putin un rimel pe ochi, daca nu si cu ruj pe bot, iar despre epilat, fetele mele ma stiu ca am radar care repereaza orice mustata neprietenoasa la orizont.
Arat ca naiba, hainele imi sunt mereu patate de lapte, nu ma mai dau zilnic cu parfum, dar macar am un copil spalat si imbracat frumos si curat. Unghiile sunt de vanzatoare de paine, niciodata uniforme si de o luna fara lac pe ele:(. Sper doar sa nu ajung sa ma tund scurt si sa imi bag un permanent lenes.
Si totusi, copilul imi zambeste si flirteaza zilnic cu mine iar sotul zice ca-s mai frumoasa asa nespalata decat scoasa din cutie.
Ma duc sa imi pun macar o crema de fata, sa simt si eu ca am contribuit cumva la frumusetea interioara.

Delia Grigoroiu

Veselie de 2 luni

2011-05-17T11:56:00.000+05:00

Mutre de 2 luni

2011-05-11T18:57:00.000+05:00

8 saptamani

2011-05-11T11:51:00.001+05:00

Ma uit in urma si ma mir: de 8 saptamani nu mai sunt Delia, ci mama
lui Luca. Nu mai sunt Delia care dormea cand si cat avea chef, Delia
care manca ce avea chef la orele alese de ea, Delia care nu avea griji
mari, Delia care socializa cand avea chef, Delia care nu avea nicicand
rabdare, Delia care avea joburi interesante si care cunostea oameni si
mai interesanti.
De 8 saptamani Delia nu mai doarme 8 ore pe noapte, ci 5, daca le
legam si daca socotim si pauzele intre alaptat, Delia schimba scutece
si plimba copilul, Delia nu mai iese fara copil, Delia isi face
planuri de viata casnica si de viata profesionala numai in functie de
copil, iar Delia are rabdare si nu cedeaza cu nervii decat dupa
multeee ore de plans. Delia socializeaza si mai intens si numai cu
mamici interesante, dragute si relaxate.
Delia e mama lui Luca, un copil solar, care seamana fizic cu tatal dar
are profilul psihologic al mamei lui: plange cand ii e foame, urla
cand e f obosit si nu poate sa adoarma, dar rade noaptea, zambeste
dimineata, chicoteste pe parcusul zilei.
Delia nu mai e Delia, s-a transformat intr-o Delie zombie, mereu
obosita, dar e o Delie fericita. Delia veche s-a cam dus si imaginea
noii Delii care prefera sa stea acasa cu sotul si copilul se
contureaza cu fiecare saptamana de viata a lui Luca. Luca m-a
transformat si imi place mai mult decat ceea ce eram inainte.

Asa ne intalnim dimineata!

2011-05-04T11:43:00.001+05:00

Si mereu uit sa spun ca de fapt, in ciuda oboselii si a ritmului nebun, copilul asta ne bucura viata si s-a potrivit cu noi inca din prima zi. Sper ca si el e indragostit de noi asa cum suntem noi de el.

Mi-am pus jucarii in cap, mai

2011-05-03T21:00:00.001+05:00

Ce mai facem, cum mai crestem

2011-05-03T20:03:00.001+05:00

Zilnic imi propun sa scriu doua randuri pe amaratul asta de blog, dar abia daca apuc sa raspund la comentarii intre un parc si un alaptat. Mai mult, sunt un pic rapusa de o raceala pe care sper sa nu i-o donez si lui Luca ca imi dau in cap. Deocamdata, dupa 3 zile, copilul rezista eroic si nu se sperie nici cand ma vede si cu masca la gura. In rest, de la "inaltimea" celor 7 saptamani de bebeluseala, raportam un copil lungan si mamcacios, saptamana trecuta avea 5200gr, 60 cm, deci cam dimensiunile unui copil de 3 luni. De altfel, si hainutele ne-au tot soptit ca micutul creste cat vezi cu ochii numai lapteee.
Facem progrese si la capitolul comunicare, adica ne zambim reciproc din ce in ce mai des, gangurim, radem in hohote in somn. Luca creste si vad in fiecare zi cate un mic progres: sta pe pat singur si vorbeste cu jucariile ori cu pozele de pe pereti spre jumate de ora; sta in scoica fara sa fie leganat, insa cu conditia sa i se vorbeasca sau sa fie cumva intretinut; seara adoarme mai repede, singurel, dupa ce e alaptat doar o singura repriza; are nopti in care doarme si 4 ore legate, sunt rare, dar tare binevenite; in rest, doarme legate 3 ore in brate ori purtat in marsupi.
Nu ma mai plang caci stiu ca se poate mai rau, iar in definitiv, copilul are doar 7 saptamani, cate sa mai cer de la el?

Delia Grigoroiu

Program de post- lauza

2011-04-29T00:01:00.001+05:00

Gata si cu gravidia, gata si cu lauzia, am trecut si de controlul de 6
saptamani, suntem bine refacuti cu totii, operatia s-a inchis bine,
totul e in grafic. Prilej pentru care pot sa imi continui programul de
mama zapacita, adica pe drumuri tata ziua cu copilul in marsupi plus.
Cu toate iesirile mele zilnice, tot mi se pare ca nu fac nimic. Am
zile in care nu misc nimic in casa pentru ca Luca doarme doar pe mine
ori in brate ori afara, asa incat nu-mi ramane timp nici sa fac un dus
de 5 minute in timpul zilei cat stau doar eu cu el. Nu mai reusesc sa
gatesc nimic, de curatenie nu mai zic, ceea ce ma nevrozeaza teribil.
Ziua imi incepe fragmentata intre 6 si 8 dimineata cand mai mult gemem
decat dormim, urmeaza o sesiune de alaptat de o ora cand picotim
amandoi, apoi eu fug prin casa intre toaleta, frigider, bucatarie si
intretinut copilul care geme ca e lasat 10 minute singur pe pat. Dupa
alte incercari de alaptat doar de alint, urmeaza prima dramoleta care
consta in imbracat copilul care urla, incaltat si motzat in 30 de
secunde ca sa nu mai urle copilul, iesit val vartej din casa si
linistit copilul pe strada care adoarme in cele din urma, toropit de
plansetul fara motive. Doua ore si ceva tre sa gasesc drumuri, vizite,
intalniri planificate cu mamici prietene pe care le haituiesc sa iasa
afara si ele dupa programul nostru. In timpul asta, copilul isi face
somnul linistit, mereu in bratele mele, niciodata in carucior. De la
ora 1, 2, alaptez, apoi incerc sa dorm cu copilul pana la 4, asta cand
reusesc sa il adorm sau cand reusesc sa atipesc si eu in pozitia de
sezut.
Ziua devine un pic mai relaxanta cand vine sotul acasa si preia
copilul in bratele lui puternice si care ii canta si ii danseaza pana
oboseste, iesim iar la aer, seara ii facem baie iar dupa ora 9 urmeaza
alte sesiuni inegale de alaptat.
Cand si cum mananc? In picioare, printre picaturi si mai mereu ce
gasesc prin frigider. Cand ma spal? Seara, intr-o viteza nebuna. In
rest, nu fac nimic.
Sunt curioasa doar, nu ma plang, dar as vrea sa stiu daca toate
mamicile cu bebelusi traiesc intr-o vrie asemanatoare ca a mea?!

Somnul de dupa-amiaza

2011-04-22T13:05:00.000+05:00

Paste aniversar

2011-04-22T12:50:00.001+05:00

Din ratiuni de copil mic si niciun pic de timp liber am declarat anul
acesta drept an pascal lenes. Nu facem oua rosii, nu coacem nimic, ci
ne infiintam la parintii paterni unde vom da iama in bunataturile
pascale. Pentru noi se anunta un week- end aniversar: maine e ziua
sotului, o zi rotunda ca cifra; tot maine ne aniversam 1 an de la
casatoria civila iar pe 24, de Paste, 1 an de la casatoria religioasa.
Intre timp Luca striga dupa mine ori dupa lapte, asa ca trebuie sa il
consemnez si pe el: face 38 de zile!
Sarbatori linistite va dorim si la fel de frumoase ca ale noastre!

Doamna, copilul dumneavostra......???

2011-04-18T19:40:00.003+05:00

-nu e prea mic sa il scoateti afara?
- nu e prea mic sa il plimbati cu metroul/ in piata/ in magazine????
- doarme cu voi in pat?
- nu sta deloc in patutul lui?
- de ce nu poarta caciula in casa?
- sigur sta bine cu coloana in marsupiu? Nu e periculos pentru el, la varsta asta?
- chiar suge incontinuu? la san? dar biberon cu formula nu ii bagati ca sa doarma mai mult?
- sta numai in brate? dar mai lasati- l sa stea si singur si sa planga!!!!
Ce poti sa raspunzi la asemenea provocari, ca daca le zic indiscretii, curiozitati ori barfa, zice lumea ca reactionez asa de la hormoni??? Daca e ceva ce invat dupa 5 saptamani de maternitate, e ca niciun copil nu seamana cu altul, ca ritmul de crestere difera si ca, mai ales, intrebarile de genul asta incep sa ma lase rece si sa nu ma mai afecteze asa cum o faceau la inceputul experientei noastre impreuna. Fiecare isi creste si poarta copilul in felul propriu si ce e bine pentru al meu, nu e aplicabil si pentru al tau. Cert e ca de acum o sa imi pun castile de la ipod in urechi cand voi iesi cu copilul in lume, macar asa sa nu mai aud cum se tot mira lumea in jurul meu.

O luna plina cu Luca

2011-04-15T11:11:00.002+05:00

Uite ca ieri am si facut o luna de viata impreuna cu Luca si nu am apucat sa scriu nimic pe blog. Suntem, in continuare, asaltati de colici si de aceea nu ne vedem capul si bratele de ragaz. Stam cu copilul care cum poate la verticala, caci daca simte ca e pus in pat, urla din toti rarunchii. Partea buna e ca doarme noaptea, asa ca circul se desfasoara numai dimineata intre orele 6- 12 si seara, spre asfintit, spre marea mea satisfactie.
Planuiam un post aniversar in care sa consemnez toate evoltutiile copilului dar si etapele prin care am trecut si eu, si noi ca familie, dar chiar nu am timp sa elucubrez asa cum as vrea. Avem si filmulete simpatice de aratat lumii, dar iar nu e vreme. Consemnez pe fuga ca Luca are deja 4,500 gr si 55 de cm in lungime, mananca si ma mananca si pe mine, e din ce in ce mai activ si constient, rade si face tot felul de giumbuslucuri care pe noi ne distreaza grozav. Daca nu ar fi chinuit de durerile de burtica, l-as declara cel mai cuminte baietel din zona Distor-Titan!
Sa ne traiasca si sa ne bucure si mai si.
Planuiesc si un post lacrimogen despre nasterea lui, acus, acus!

Remedii pentru colici?

2011-04-13T11:42:00.002+05:00

Pentru ca renumitul Infacol e apa de ploaie, speram noi fara particule radioactive, cautam remedii honeopate pentru ca ne cam incearca colicile. Pana una alta incerc sa il tin in marsupi plus cat mai mult, il las sa doarma pe burta mea, piele pe piele, dar parca e tot chinuit si nu vreau sa il mai vad inrosit si indoit de durere. Parte buna, daca se poate spune si asa, e ca nu urla, ci sufera asa intr-o tacere dureroasa care imi rupe sufletul.
Apropo de dormitul pe burta, azi noapte l-am gasit dormind cu fata in jos, intr-o pozitie foarte ciudata, cumva pe burta, de m-am speriat si a trebuit sa il observ toata noaptea sa nu se sufoce. Puterea asta a lui de a-si ridica capul, de a se intoace de pe o parte pe alta ne face din nou sa ne intrebam daca nu cumva l-am nascut la o varsta mai inaintata decat cea reala pentru ca nu conteneste sa ne surprinda.

Cand te lasa mainile ori spatele

2011-04-13T11:39:00.002+05:00

Ori cand vrei sa postezi pe blog si copilul vrea din nou in brate pentru ca asa l-ai obisnuit, il pui in scoica de masina si il legeni cu piciorul.

Raport la 24 de zile

2011-04-07T14:58:00.004+05:00

Incep prin a-mi raspunde la intrebarea din postul trecut. Dormim din ce in ce mai bine, dar asta numai noaptea, asa incat am ajuns la 3 ore legate de somn si trezire mereu la ora 3 noaptea, apoi o trezire la ora 6 cu foit pana la ora 8, 8 jumate. As zice ca e decent. Ziua, in schimb, facem ture de dimineata pana spre ora 1, 2 cand incepe somnul al de frumusete, care speram sa ii faca bine si mamei.
Altfel, suntem din ce in ce mai bine si adaptati, cred ca Luca s-a obisnuit cu noi si stilul nostru de viata, mai ales cu cantatul si dansatul lui tac-su care ne ametesc copilul si-l baga in ture de somn spre seara. Iesim si la plimbari zilnice, chiar de 2 ori pe zi, eu incep sa mai fac si altceva in afara de alaptat continuu, adica, un calcat, un dus, un rimel in fuga, o masa de pranz luata pe indelete, ce mai, vaiat cu copil incepe sa ne si priiasca. Am spus ca sambata ma duc si la coafor?

Cum se doarme?!!

2011-03-28T19:19:00.003+05:00

Greu, putin, in reprize, o noapte mai bine, o noapte mai rau, cate 2 spre 3 ore legate de ne trezim super odihniti, cateodata cate o ora si atunci suntem zombie. Sigur, toata aceasta debandada se intampla noaptea, caci ziua, dupa ora de pranz pana spre 10 seara, se doarme bine si in nestire. Mai ales cand avem musafiri, caci atunci li se prezinta "demo version" de copil cuminte si neplangacios. Din pacate, cel care se bucura din plin de somn odihnitor e chiar Luca, nu si parintii lui din dotare care alearga ca potarnichile care incotro cand prind un somn din asta bunul. Visam la momentul in care copilul va fugi de-acasa la mare sau la munte, cu vreo fetiscana, ca sa putem sa ne mai odihnim si noi macar 7 ore legate. Daca nu pleaca el, abia asteptam sa il dam noi afara din casa la 18 ani!

O raza de soare

2011-03-25T22:19:00.002+05:00

Cearcane, no make-up, dar un pic mai relaxati cu alaptatul!

Exista meseria de mama?

2011-03-23T16:07:00.002+05:00

Suntem parinti de doar 8 zile. Au fost si zile foarte calme dar si zile foarte agitate. Cale de mijloc parca nu prea am avut, asa ca ne scaldam dintr-o luntre in alta. Copilul e de cateva zile foarte agitat, doarme putin si se trezeste in urlete, e agitat si morocanos iar noi pe langa el un pic disperati. Sa aiba legatura cu dificultatea mea de a alapta? De frustrarea durerii? Caci da, alaptatul doare, cel putin in cazul meu, caci e clar ca am pornit gresit de la inceput, astfel ca am ajuns la niste dureri mai mari decat cele de nastere. Toate combinate cu lipsa de somn si starea mea de neputinta. Ma simt neputincioasa ca nu reusesc sa-mi calmez copilul decat pentru cateva minute, maximum o ora de somn, dupa care o luam de la capat cu durerile, frica de durere si gandul ca sunt o mama rea. Sotul ca sotul, el incearca sa ma calmeze cum poate si ma ajuta in orice demers, insa eu simt ca o sa cedez la un moment dat, ca varianta formula la biberon ar fi cea mai potrivita pentru noi si noptile noastre albe.
Ce gresim? In afara de pozitii de alaptare, pe care incercam sa le remediem cu multe ajutoare de specialitate, unde ne poticnim?

Meet Luca Stefan

2011-03-17T20:39:00.003+05:00

Printre reprizele de alaptat si schimbat scutece, este cazul sa anunt si aici ca Luca Stefan e cu noi din 14 martie, de la ora 22:55. O sa revin si cu povestea nasterii si a celor 20 de ore de travaliu care au dus la cezariana, dar nu e momentul sa fim dramatici acum, pentru ca avem un copil cumintel si vesel care ne face fericiti de aproape 4 zile.
Luca Stefan, in ziua 3 de viata:

Cand stii ca un pre-travaliu e unul adevarat sau unul care te pacaleste

2011-03-10T20:15:00.002+05:00

Stam de vreo 24 de ore deja cu cronometru la ureche, cu ochii cat cepele pe burta care se incovoaie, pe copil care se misca si se rasuceste, cu no-spa-uri care nu mai functioneaza deja de mult, dar cu dusuri si reprize scurte de somn care potolesc periodic contractiile, dar care le si intensifica dupa efectul de relaxare. Credem ca am zarit si un dop gelatinos care si-a facut aparitia dupa controlul de ieri dimineata, membrabele sunt inca la locul lor, asa ca alte semne nu mai stim sa recunoastem.
Nu stim daca e din nou un travaliu fals sau un pre-travaliu, de aceea nu ne grabim sa mergem la spital inca. Ce pacat ca nu am mai nascut pana acu ca sa ne dam seama cum sta treaba cu contractiile astea care vin si dispar si care imi taie spatele si picioarele.
Inca nu stim daca nastem, cand si cum, tot ce ne dorim e sa nu se intample chiar in timpul concertului sotului de maine seara de la club Control.
Anuntam provincia daca se intampla ceva!

Martisor aniversar

2011-03-01T17:45:00.003+05:00

Inca in asteptarea lui Luca noi sarbatorim astazi 2 ani de cand sotul m-a cerut de sotie, in modul lui cel mai original si sensibil. Si desi nu mai port inelul de logodna din motive de maini umflate, nu o sa uit niciodata povestea cautarii lui si cum mi l-a oferit, intr-o zi insorita de duminica, fortandu-ma sa ies din pijamale si sa imi pun o rochie frumoasa pe mine, asortata perfect cu niste sosete groase cu broaste:).
Pentru noi incepe o luna, dar si o primavara cu multe emotii si e minunat ca incepe cu o aniversare, aniversarea noastra care va deveni in curand aniversare in 3. Abia il asteptam pe micul tobosar din burtica care e din ce in ce mai zgubilitic si rotunjor.
La o primavara cu multe evenimente frumoase, asa ca ale noastre si numai cu emotii pozitive!

Cine se trezeste de prea dimineata intra in travaliu?

2011-02-25T13:26:00.004+05:00

Ieri imi pregateam articolul de pe 121.ro si spuneam ca Luca e asteptat din zi in zi.
Articolul poate fi citit aici, asta pana cand ni se va confirma si noua daca vine ori ba.
Azi dimineata trezirea s-a dat pentru mine la ora 6 si ceva, de data asta nu din cauza ceasului desteptator al sotului, ci aiurea, din senin. Cine ma cunoaste, stie ca eu nu ma trezesc niciodata singura si mai ales la ore prea matinale. Deci, dupa cateva drumuri la toaleta, sotul a conchis ca e ceva in neregula cu mine. Nu stim inca daca contractiile neregulate, durerile de spate si starea de ameteala si greata inseamna deja un travaliu incipient sau un fals travaliu, stim doar ca e o stare noua.
Mai stam si numaram. Totusi, nu ma pot opri sa nu ma gandesc ca la ziua asta, de 25 februarie, zi posibila de nastere a lui Luca, si imi suna chiar bine.
25 februarie 2011, numerologii sa intre pe fir repede sa stiu dc acceleram travaliu ori ba.
Pana una alta, printre contractii am de sters praful si de spalat vasele, nu strica niciodata sa lasi curat in urma si pe seara asteptam oaspeti.

Pregateala

2011-02-16T18:35:00.002+05:00

Singurele lucruri care ramasesera nespalate au intrat azi in ciclul de spalare.
Mai am de calcat hainutele si de asezat in bagaj si cam gata.

Nu am nascut...inca

2011-02-16T14:34:00.002+05:00

Pauza de postat pe blog se datoreaza unei stari de oboseala cronica, noptilor nedormite si a multor trebi pe care inca le mai avem de rezolvat.
Cat despre nascut, mai avem ceva si nu prea. Aseara ne-am reintalnit cu medicul care mi-a prezis o nastere mai devreme decat ne-am astepta noi. Semne de nastere ar cam fi, le-am vazut chiar si eu, asa ca dupa 37 de saptamani, adica peste o saptamana, s-ar putea intampla cam oricand. Asa ca regula pentru urmatoarele zile+saptamani este: fara efort, fara nesting, fara drumuri aiurea in oras.
Singurul meu amendament era sa se intample dupa 1 martie, ca sa pot si eu intra in concediu medical oficial, dar daca Luca decide altfel, nu ma pot impotrivi. In plus, as fi vrut sa fiu prezenta la concertul trupei sotului din clubul Control, din 11 martie, dar ramane sa ma consolez cu o inregistrare video.
La 36 de saptamani Luca are 2800 gr, nu mai are cordonul ombilical infasurat dupa gat, este pozitionat spre iesire si da semne din ce in ce ca ar vrea sa ne cunoasca inainte de termenul de 17 martie.
Eu sunt din ce in ce mai obisnuita cu gandul nasterii naturale dar un pic agitata ca mai avem lucruri de cumparat, precum epidurala, niste chestii pt maternitate, cadita si carucior pt copil, plus stresul ca nu mai putere si voie sa ma desfasor prin casa cum as vrea, adica sa mai sterg o podea sau sa fac curat in dulapuri.
Mergem inainte!

Week-end de gravida?

2011-02-04T21:49:00.002+05:00

Ni s-au aratat semnele dis de dimineata si am conchis amandoi, eu si copilul, ca ne indreptam spre un final de saptamana tare plin.
Ziua a debutat cu sosirea pachetului cu kit-ul de recoltare de celule stem, imediat dupa a sosit si wrap-ul lui Luca, dupa care am primit vizita fotografica a prietenei noastre Miri Bratu, care si-a facut cat de cat damblaua cu burta mea si nu numai, apoi am primit si dulapiorul nou in care vor sta cuminti si calcate hainutele baietelului. Printre altele, am facut si o ciorba in care mai invarteam intre doua cadre fotografice, spre disperarea maestrei
Nici nu am simtit cand s-a facut ora 5, ca mi-am adus aminte ca seara suntem asteptati la o zi de nastere. Sambata, dupa ce vom fi facut curat toata ziua, vom fi invitati la o petrecere cu staif, apoi duminica vom termina saptamana asta agitata cu o alta petrecere de zi de nastere.
Nu ma plang, iesirile sociale fac bine oricui, chiar si unei gravide de 8 luni jumate.
Week-end placut!

33 spre 34

2011-01-31T13:18:00.003+05:00

De saptamani! E ceva, dar mai avem inca putin pana la finish si cu cat ne apropiem de ziua Z, cu atat parca ma intaresc si devin curajoasa.
Inexplicabil, as zice, pentru ca frica de spitale, proceduri medicale, cuvantul cu C pe care nu vreau sa il pronunt (cel care se termina cu ...ariana), ma sperie foarte tare. Si totusi, cred ca lunile astea am cumulat pic cate un pic dintr-o tarie de sine si curaj ca trebuie sa trec printr-o nastere normala, ca sa nu mai zic de naturala (fara epidurala).
Pana acum premisele ar fi bune: copilul e asezat bine, probleme de sanatate nu am, ar trebui sa pot sa nasc normal.
Si cu kilogramele stau bine, 9 kg pana acum, ma mai astept la vreo 2, tinand cont de cat de bine creste Luca in burtica. Dupa calcule statistici, ar trebui sa aiba la nastere peste 3 kg, chiar spre 3, 500. Un baietoi, asa cum am mai zis!
De saptamana viitoare incepem vizitele regulate la medic, incepem sa ne si organizam prin casa, spalam hainute si pregatim bagajul deja de cateva zile.
Singurul capitol la care sunt restanta este somnul, am impresia ca sunt prea activa pentru 8 luni jumate si ca in loc sa dorm la pranza zilnic, eu umblu brambura. Dar asa cum zic din decembrie, asa zic si acu, ca din februarie, incerc sa mai fur din orele de pranz pentru energie.
Inca 6 saptamani pana la termen, suna atat de decisiv:)!

Wrap-ul lui Luca

2011-01-18T15:47:00.004+05:00

Pe sistemul, cumparam sanie vara ca sa o avem iarna, asa si eu, inainte de copil, i-am achizitionat un wrap in care il vom purta pe rand, unul cate unul.
E chiar asta de pe site, cel portocaliu cu galben si abia il astept sa imi parvina acasa. Intre timp, tre sa imprumut un copilas sa si exersez si ma gandesc acum la Tomica, ca-i cel mai mic bebelus din preajma, si la cat de cuminte e, sigur nu va obiecta. Acu sa negociez cu doamna 3, sa vad cat de curajoasa e sa mi-l imprumute pt o plimbarica:).
Sunt foarte incantata de noua cumparatura pentru copil, mai ales ca din aprilie vom locui la etajul 4 din 4 si nu prea ma vad carand carut foarte des.
Acu nu mai lipseste decat copilul si apoi ne dam si cu sania:)!

De azi in 2 luni

2011-01-17T13:17:00.008+05:00

Teoretic si dupa dpn-ul de 17 martie(data probabila de nastere), mai avem fix 2 luni calendaristice pana ne intalnim pe Luca. Ecografic, Luca e mai mare cu o saptamana si ar putea veni pe 10 martie. Practic, va veni fix cand o sa vrea el, pentru ca am de gand sa stau cumintica si sa il las pe el sa declanseze travaliul si sa isi faca el singur treaba, fara sa il ajut cu metode artificiale (declansare de travaliu, rupere de membrane, cezariana, brr!). Deci mai avem timp in 2 cam 2 luni, fara o saptamana, caci de azi pana vineri suntem singuri acasa, sotul fiind plecat in interes de serviciu peste cateva hotare.
De altfel, se si vede din poza de mai jos si dupa calitatea ei ca suntem singuri; i-am promis sotului si taticului ca stam cuminti, ca o sa ne plimbam putin in afara de drumurile de la ANAF si CASMB, ca o sa primim musafiri si ca mergem si la masaj pentru spate. Daca ar exista si masaj pentru mainile-mi umflate si mai mereu amortite, mi-as face nonstop, caci asta e problema fizica majora cu care ma confrunt de vreo saptamana incoace.
Home alone: sugar and spice:)!

Ieri si azi

2011-01-12T13:51:00.006+05:00

Ieri am fost intr-o debandada totala. Constat ca, cu cat am mai mult timp liber, cu atat nu ma pricep sa il gestionez si flanez aiurea si fara scop.
Dupa ce toata dimineata am fost incurcata cu niste trebi de la notar, au urmat niste ore aiurea pierdute incercand sa fac ordine in actele sotului, apoi am stat pe telefon alte 2 ore, dupa care m-am enervat la gandul ca eu nu am deloc timp sa ma odihnesc si m-am enervat si mai tare.
Seara a fost chiar linistita, cam asa e mereu cand mereu la cursurile de Lamaze pe care le facem impreuna cu Claudia de la Naste cum simti, care ne-a mai povestit cate ceva despre travaliu, dureri, nasteri naturale si practici medicale. V-o recomand cu caldura pe Claudia care, desi n-a nascut pana acum, e foarte delicata si priceputa in argumentele pro nastere naturala. De altfel, am asa de multa incredere in ea incat credem ca o vom lua cu noi la spital, sa ma ajute in timpul travaliului. Cam asta e planul, sa vedem daca ne si iese.
Azi a inceput ziua la fel de in tromba ca si ieri, iar drumuri si vizionari de apartamente (ne gandim sa ne cumparam un apartament), telefoane si organizare, si in continuare ma intreb daca exista cineva care sa ma organizeze si pe mine. O fi copilul care o si reusi? Tare sunt curioasa!
Pana la copil, inca sunt implicata in cateva proiecte pe care trebuie sa le duc la capat, dar cine are chef?
Gata, se anunta o zi plina, sa ne organizam, dara!

O burta si mii de buline

2011-01-10T15:29:00.002+05:00

Astia suntem noi in prag de 8 luni! Cu burta mare, inca usor de dus, care isi face de cap prin lumea miilor de buline multicolore, mai ales seara. Suntem veseli, binedispusi, cu multa treaba pe cap, nu ne plictisim o clipita. Totusi, nu mai sunt aglomerata cu proiecte profesionale, pot sa mai respir, sa citesc, sa vad filme si sa ma odihnesc. Cel putin in teorie, caci in practica, fac ce fac si tot ajung seara rupta de oboseala.
Mi-am propus ca de azi sa contorizez cam tot ce fac pana voi naste, ca nu cumva sa pierd vremea aiurea si sa vad ca, desi sunt in pre concediu prenatal, pot sa imi organizez bine timpul pana vine Luca in viata noastra.
Azi nu am mai dormit pana la 11 asa cum am facut toata saptamana trecuta, am luat-o la picior prin oras inca de dimineata cu trebi administrative si resturi profesionale, maine incerc sa ma afund in hatisul platilor sociale, sa vad cat curaj am.
Intre timp incerc sa mai prind o ora de somn la pranz, ca tare am nevoie, as dormi continuu, oriunde, sa mai gatesc, sa mai citesc cate ceva si sa revad pentru a mia oara lista pentru maternitate.

Bine ne-am gasit in 2011

2011-01-03T18:40:00.003+05:00

Noi am petrecut cumintel trecerea dintre ani, poate prea cuminte chiar si pentru somnoroasa din mine. Sotul, gravid si el precum il stiti, a fost de-a dreptul linistit si fara chef de petrecanie, lucru bizar, dar sa zicem ca gandul ca in 2 luni jumate va deveni tatic l-o fi ros in timp ce se uita la televizor sau mai juca o tura de Renz. Eu m-am simtit mai bine decat ma asteptam, totul a fost dupa socoteala de acasa pana pe la 3 jumate, cand nici in cap nu mai puteam sta si am decis sa chemam un taxi care sa ne duca in casuta noastra si catre un somn binemeritat. Doar ca aici itele ni s-au incurcat de-a binelea, astfel ca am petrecut 2 ore jumate pe telefoane incercand sa prindem un taxi. Intre timp, copilul se rostogolea mai ceva ca intr-un montagne rousse si nu am reusit sa "il culc" decat abia la 7 dimineata cand tustrei am picat lati de oboseala gasirii unui taxi. Deja ne cunoastem ritmul de somn, cand mamica doarme 12 ore, doarme si baietoiul, cand mamica e agitata, si copilul se da in leagan, si tot asa.
Voi cum v-ati distrat de Revelion?

Catre 2011

2010-12-31T15:30:00.003+05:00

Uff, suntem asa de obositi ca nici nu simtitm ca diseara se face trecerea spre 2011. Asa am mai dormi un pic, dar mai avem de copt o prajitura, de umplut niste oua.
Numai daca ne uitam un pic peste umar ne aducem aminte ce an plin si frumos am avut.
Ne-am casatorit, am fost la Paris unde visez sa ajung de la 7 ani, am conceput baietelul care in timp ce scriu ma inghionteste de zor, am avut proiecte profesionale foarte frumoase si pline, am muncit mai mult in timpul sarcinii cat nu am muncit intr-un an intreg, am trait frumos si ne-am bucurat. Am fost alaturi de oameni dragi si i-am cunoscut pe altii frumosi si veseli. Am dus Talciocul mai departe, am scris, am cantat, am dansat.
Anul trecut pe vremea asta numaram lunile pana la nunta, acum numar lunile pana la nasterea baietelului care a fost la inceput Toma, apoi Tudor si care de o luna de zile s-a stabilizat la Luca. Pentru ca sf Luca e fix de ziua mea de nastere si parca prea se leaga.
A fost un an frumos tare, il asteptam pe 2011 si mai frumos si mai intens, si banuiesc, ca mult mai obositor.
La multi ani, dragilor!

Post Craciun fericit!

2010-12-29T15:16:00.004+05:00

Stiu ca a trecut de mult Craciunul, ma rog, de vreo 2 zile, dar in zile de sarbatoare noi nu am facut mai nimic, daramite sa bloggarim. In afara de mancat, dormit si crescut de burta n-am prea fost activi.
La 7 luni si o saptamana iata cum ne prezentam amandoi:

Ne grabim sa ajungem in 2011 cu bine si fara surprize, avem multa treaba cu reamenajarea casutei, cu doctori, cu cursuri lamaze, cu planuri de nastere.
Pana una alta, gatim si ne pregatim pentru un prim Revelion casnic.

De pe la talcioc

2010-12-14T18:42:00.002+05:00

Am facut si talciocul de Mos, a iesit f dragut, nu cu foarte multa lume, ci cu lume cat sa ne intelegem unii cu altii si cat sa vindem si sa cumparam ca nebunii. Eu sunt multumita ca am cumparat 2 paturici de copil, una impletita si alta matlasata, foarte ieftine si dragute. O sa le pozez cat de curand sa le vedeti cat sunt de vesele, deocamdata ma adapostesc sub ele in timpul zilei si in timpul acceselor de stranuturi si frisoane, caci tare mi-e ca m-a ajuns si pe mine raceala de care nu m-am ferit deloc. Diseara mergem si la doctor sa mai pandim copilul care are o placere nebuna sa stea numa pe fierea, splina, intestinele si tot ce se mai gaseste in partea dreapta, provocandu-mi niste crize scurte dar foarte aprige. Sunt tare curioasa sa il vad acus cum si cu ce atarna inauntru.
Pana una alta, ca sa mai uitam de dureri si gatlejul inflamat, punem poze de la talcioc cu noi 2 si cu cei doi baietei dragalasi si poznasi deja super cunoscuti: Vladut si Petru.

Vine Mos Talcioc Urban

2010-12-08T15:10:00.003+05:00

Avem, n-avem treaba, noi sambata, 11 decembrie, de pe la ora pranzului, ne infiintam la Verde Cafe pentru talciocul urban de iarna, ultimul din acest an. Va asteptam cu mic, cu mare, cu burti, fara burti, sa ne revedem, sa talciocarim, sa ne uram tot ce trebuie pentru anul ce vine si sa negociem daca ducem talciocul mai departe, daca il oprim sau daca il inchiriaza altcineva pana nastem si crestem un pic, adica pana la vara. Pe toate le punem la punct sambata! Sa veniti negresit pentru ca tot ce ramane nevandut va merge catre copiii bolnaviori in faza terminala de la Fundatia "Copii in
dificultate".

Din nou pozam

2010-12-06T13:24:00.004+05:00

La noi inca nu a ajuns Mosul Nicolae, dar speram ca pana diseara sa nu ne ocoleasca. S-o fi impiedicat in ploaia si in vremea urata din week-end, cine stie? Oricum, ca sa ne treaca supararea ne-am luat copilul din burta si l-am scos la poza ca sa marcam ultimul Mos Nicolae fara copil umblator prin casa.
Trebuie spus despre poza cu masinuta rosie pe burtica ca este prima jucarie a baietelului de la taticul lui, jucarie care este de fapt protoptip al masinii reale la care a lucrat taticul ani de zile.
Avem 6 luni jumate de sarcina si o burta care cresteeeeeeeee si nu se mai opresteeeee!