De 27

Anul asta incepem sa calatorim printre ani si incepem cu Veliko Tarnovo.
Credit foto:Cristian Bisca www.cristianbisca.org

Dedi povesteste

Si pe langa faptul ca are noroc cu o femeie superba, desteapta si foarte sexiiii, norocul i-a scos in cale un domn pe care-l admira si ale carui carti le-a devorat. Dedi i-a povestit lui Eugen Istodor cate ceva, iar Istodor l-a publicat. Aici. Asta da motiv de lauda. Sa-mi traiasca si mie norocul si viitorul sot.

Si o leapsa de toamna

Andra, a luat locul 7 in Topul celor mai sexi ziariste si pe care o felicit: fata, esti mai tare decat plastifiatele alea, si frumoasa si desteaptaaaa. Sa se consemneze. Tot ea mi-a dat si o leapsa pe care tre s-o onorez, altfel nu-mi va merge bine in week-end, presimt.
"Ce ati facut saptamana asta pentru prima oara in viata sau pentru prima oara dupa foarte multa vreme?”.

La prima vedere cam nimic, insa dupa ce am sapat adanc, mi-am dat seama ca:
- saptamana asta am intrat in tagma celor care joaca Farmwille pe Facebook, primul joc de strategie in care ma bag de cand ma stiu, si primul joc pe care-l joc cu o placere nebuna, dupa vreo 4, 5 ani.
- pentru prima oara in viata am fost invitata la o defilare de moda
si am stat in aceeasi camera cu Monica Columbeanu si sorsa, Iulia Vantur si sotii Papadopul;
- mi s-a prescris injectii polidin, dupa ani si ani de pauza
- am revazut o prietena draga pe care nu o maiu revazusem de 1 an
- am mancat branza cu mamaliga prima oara dupa multe luni
- m-am intalnit cu Iulika si Ramona, prima oara cu amandoua in acelasi timp
- am avut ideea organizarii unui talcioc

Dau mai departe leapsa lui Dedi, Sultanei, lui Vlad, familei 3 si cui mai vrea.

Pentru doamne

Stiu ca e vineri si ca ar trebui sa fiu mai toleranta, dar m-au scos din sarite niste soferi care-s testeaza testosteronul cu bietele pietoance ca mine. Adica, stiu ca sunt o tinta clara a clacxoanelor (si aici imi flutur genele si imi dau ochii pe cap a nepasare), dar nu inteleg care-i faza cu trecutul in viteza pe langa cate o domnisorica proaspata ca mine si cu clacxonatul excesiv? Ce-si imagineaza? Ca o sa ne oprim, facem conversatie, poate chiar ne si indragostim de ei? Sau ca ii invitam la noi pt o partida de sex? Sau poate ca doar isi exerseaza puterea de seductie demult apausa si sufocata de cate o nevasta acra si fara chef de sex? Dc e pe asa, e ok, pot sa ma uit un pic spre si gata. Sa se simta si ei bine, dar dc e pe mai mult, cu zambete suave si aplecari de decoltee peste geamul lor, ma lipsesc. Nu stiu, barbatii astia ma depasesc!

Sacoul, cat costa sacoul?

Ca printre noi activeaza servicii super secrete, asta o stiam. Dar sa fie atat de invizibile si totusi atat de prezente, n-as fi banuit niciodata. Asa ca , domnul cu ochi albastri care si-a agatat sacoul de unn copacel, in fata MAPN, pe trotuar cu Casa Poporului, va rog sa veniti sa vi-l revendicati.
O alta chestie ciudata, pe acelasi trotuar, de pe poarta Casei, a iesit un baietandru jerpelit dar cu bluetooth in ureche. Dupa 5 minute s-a si intors, pe aceeasi poarta, invitat chiar de jandarmul care patrula in fata portii. Sa se fi dus sa ia tigari? Sa recruteze serviciile inca de pe bancile scolii sau din mediile sarace?

Cine vrea talcioc pe bune?

Mara s-a intors din Portugalia bolnava ca in Bucuresti nu gaseste un talcioc din ala adevarat, cu lucruri frumoase si cu viata, cu povestile lor si cu oameni care tin la ele, dar pe care nu ii lasa inima sa le arunce. Pe mine m-a prins la tanc si am propus sa oragnizam noi, astea mici bloggaritze, o editie de toamna. Ma gandeam chiar sa se lege de Sf. Dumitru, care in anumite locuri estea sociat cu talciocuri si targuri de toamna. Sunt curioasa daca vi se pare o idee care ar prinde si la noi si cine s-ar baga. Contez deja pe Bogdana, Raceasca, Simina, Elena. Am dreptate? Sa dezvoltam mai departe ideea?
Merita o precizare: lucrurile aduse trebuie sa fie in stare buna si curate (ma gandeam aici la talciocul din spatele de la Obor)

La privat sau la public?

Or: to facebook or to hi5?
Deunazi, am intrat pe contul meu de hi5, pe care-l deschid mai rar pana la deloc. Dar dc nu-l folosesc de ce-l mai tin? Sau de ce am intrat? Pai ca sa vad copilul unei foste colege de facultate cu care nu mai tin legatura, dar ma rodea curiozitatea sa vad plodul: e frumos, e urat? acu cine seamana? ce-a mai facut? arata la fel?
Sunt o tzatza in cazul asta? Daca da, cum ramane cu facebook-ul? Pe care-l folosim in 30% din cazuri sa punem poze cu viata noastra, sa ne uitam la altii in case, sa vedem cum o mai duc altii, sa ne satisfacem curiozitatile.Facebook-ul nu e tot o adunatura sociala, poate un pic mai decenta si mai fun, dar tot poti intra cu cizmele in viata oricui, dc el te lasa.
Dar cu blogul cum e? Daca tot ne expunem asa in vazul lumii, e ok sa avem dreptul si optiunea de a modera comentarii care cer scene de nuditate? Ai voie sau nu sa injuri pe blogul propriu, pe pagina ta de facebook? Si ce daca vede mama, soacra, prietenii parintilor si tot asa? Eu inca nu sunt hotarata la un raspuns anume, insa pagina de hi5 mi-o sterg.

My wedding dress

Sau cat de papusa tre sa fii ca sa incapi intr-o rochie de mireasa. Vom vedea.
p.s in background, casnicia se reduce la dormitoarree, nuu?:))

Viata la tara

E interesant cum ne-am potrivit azi. El sa posteze despre oarsul meu natal, eu despre locul pe care-l iubeste cel mai cel.
La Pietrosita, 10 noaptea, dupa cina:). E si o dedicatie pt cele doua mame ale noaste, una materna si alta prin adoptie.
p.s remarcati pulovere de lana suta la suta din cauza frigului de iarna.

Cultura costa

Azi am ras de mine, impreuna cu o doamna faina cu sange moldovenesc, cum ca nu ma pricep la niciun sport, n-am vreun talent deosebit pentru ca "la Moldova, oamenii sunt prea saraci sa-si dea copii la sporturi, etc". Nu stiu sa merg pe bicicleta, nu stiu sa inot, nu stiu sa joc volei:). Afirmatii care mi-au ramas in gat pentru cateva ore, pentru ca e si nu prea adevarat. Eu sunt mandra ca-s moldoveanca insa stiu, undeva in sufletelul meu, ca nascandu-ma acolo am avut parte si de privatiuni. De ordin decent si extr-scolar. Bacaul este acum cel mai bogat oras din zona Moldovei, insa e sarac la capitolul activitati extrascolare pentru copii si la minti sclipitoare. Sau mai bine zis era in vremea copilariei mele. Pe atuncin oamenii erau saraci si tristi. Acum este bogat insa mentalitatea ingradita a oamenilor (avuti) inca exista. N-am sesizat pasi imensi spre civilizatie si nici preocupari decente pentru copii, daca nu alese. Sigur ca avem un bazin olimpic, teren de tenis, club de gimnastica si echipa de fotbal, de unde as fi avut de unde alege. Poate ca dc parintii mei se chinuiau financiar ar fi putut sa imi imprime un talent sportiv, insa nici ei n-au avut rabdare cu mine. Bicicleta n-am avut pt ca am avut o sora care trebuia pazita minut cu minut pt ca disparea si eu o incasam pt asta, si deci bicicleta era un moft scump. La inot nu m-au lasat pt ca era departe si nu aveau incredere sa ma lase singura cu autobuzul prin oras; cu cat cresteam, cu cat mi se traansmitea ca sunt prea mare sa mai invat vreun sport, dovada ca la 26 de ani faceam pluta si ma puteam mentine la suprafata pentru cateva minute:). La gimnastica n-am mai vrut eu, mi se parea mult prea fun, desi acolo era disciplina domnlee, ce distractie. In rest, m-au trimis la teatru de unde tot ei m-au scos de o aripa, ca actritele n-au o viata serioasa si umbla creanga. In rest, orasul gemea de plictis. Nu tu un mall unde sa imi plimb carliontii, nu tu un patinoar sau vreo pista de schi unde sa ma pregatesc pentru iernile fitoase din Poiana. Doar un ateneu, un teatru si un cinema cu programe doar de sarbatori si atunci nu prea prindeai bilete sau salile erau pustii. Sigur ca situatia s-a schimbat in ceea ce priveste teatrul, avem deja 2 mall-uri (iupii) si stadion cu nocturna. Pacat ca mentalitatea parintilor e aceeasi: copilul tre sa invete si sa faca meditatii la greu, sportul e pentru prosti iar cultura costa.

Delia Turner

partea a doua, de aici. Viata e chiar amuzanta la garsoniera. Cand n-ai niciun vas de spalat, rufele-s calcate, animale si copii nu tinem, uite asa imi intampin consortul, asta cand ajunge pe lumina acasa, nu ca m-as plange:). Adevarul e ca acum il inteleg de ce da cam rar pe acasa:)

Azi, un pic de romantism

Un mesaj de aici care ma face sa ma grabesc ca fata la maritis si care ma transporta in viitor, intr-un viitor marital. Da, stiu, am si eu momentele mele de tandrete. Imi placeee asaa.

Bucurestii cu parintii

Mi-am dus parintii intr-o vizita turistica de 2 ore prin Bucurestii vechi. Plina de sperante si bucurie ca traiesc intr-un oras de frunte, dornica sa le arat cat de misto sunt io, moldoveanca trainda de 4 ani la capitala, aroganta sa le arat ce n-au mai vazut. Am ajuns la Palatul Voievodal sau ce a mai ramas din el, ruine ruinate si nesemnalizate. I-am plimbat printre niste daramaturi, nestiind daca stam in locul in care Tepes facea caca dupa ce tepuia dusmanii tarii sau chiar in sala in care Brancoveanu a decis ca nu renunta la crestinism. Ne-am dat cu parerea despre cruci, placi, bancute si caramizi, marturii ale unor vremuri patate de sangele turcesc. Si n-am aflat de fapt ce am vizitat, insa le-am aratat parintilor mei ca turismul cultural a ramas in tara lor de adoptie, Italia. Vrand sa ne spalam pacatele, am pornit spre Lipscani, spre biserica unde ne-ar fi placut sa ne casatorim, Stavropoleos. Drumul pana la Dumnezeu e pavat de rahati, praf, pavaj nepavat si alte mizerii, atenti sa nu ne rupem picioarele, am ajuns in singurul colt de rai al zonei.
Povestea cu daramaturile si mizeria sew repeta si pe traseul Universitate-Unirii, iar Dedi l-a ilustrat mai bine decat as injura eu. Seara a sterg rusinea iar locatia nuntii le-a alinat un pic starea de neliniste a unor parinti care si-au lasat copila de izbeliste, intr-o capitala europeana.
Concluzia parintilor, care sunt mai occidentalizati decat noi si mai intelegatori: "bai, aveti prea multe biserici ale studentilor in orsul asta" si " lasa mama, voi 2 sa va intelegeti si sa va iubiti, ca noi suntem de acord cu ce vreti voi".

Bobocica

Acest post nu este despre piata Bobocica, cunoscatorii stiu la ce ma refer. Este un post de toamna. Si despre frici. De vreo 2 zile, de cand cu racirea vremii, am o stare confuza, apropiata de cea pe care o manifestam cand se auzea clopotelul si toti scolarii se ingramadeau sa faca careuri in curtea scolii. Ma invart in jurul cozii ca un scolar care nu are gata penarul, fundele nu-s apretate iar unghiutele trebuie taiate. N-am niciun rost. Adica sa nu ma duc la scoala, acu, ca vine toamna? Si uite asa m-a apucat cheful de scolarit. As avea si ce, un master de terminat, altul de inceput, niste cursuri de gatit sau de gradinarit, gasesc io ceva, numa sa fiu incadrata intr-o clasa, cu colegi, profesori si orar de respectat. Problema vine la mijlocul anului scolar, cand ma apuca o lehamite de reguli, si las balta orice scanteie de invatare. Ce sa fac? Sa incep cu un curs usor, de numarat bobocii, si apoi sa intru in paine? Oare cursuri despre cum sa organizezi o nunta exista?


p.s dedic acest post si farmacistelor Dona, mai ales celor din Bacau. Mama va pupa si va felicita ca aveti farmacia bine aprovizionata.